ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2643/2019

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș la nr. x/26.05.2015, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 întocmit de pârâta Agenția Naționala de Integritate. Prin sentința civilă nr. 956/05.10.2015, Tribunalului Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 54/F-CONT din 7 martie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate și s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A..

Instanța de fond a reținut, în esență, că în mod legal prin raportul de evaluare contestat s-a reținut existența conflictului de interese ca urmare a încălcării de către reclamant a dispozițiilor art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004, coroborat cu art. 70 din Legea nr. 161/2003.

A constatat că nu pot fi primite apărările reclamantului privind greșita interpretare de către pârâtă a dispozițiilor șart. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004 coroborat cu art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu privire la modul de interpretare a noțiunii de "interes personal patrimonial", întrucât interesul personal prin prisma normei arătate există nu doar atunci când eventualele consecințe ale deciziei la a cărui luare participă reclamantul se produc doar pentru persoana sa, soție, afini sau rudele sale până la gradul II, ci și în situațiile în care efectele deciziei se răsfrâng asupra persoanei juridice cu care se află într-o relație de angajament de orice natură ori asociație sau fundație din care face parte. În condițiile în care reclamantul a propus bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin cele două hotărâri de consiliu local, în temeiul cărora au fost încheiate contractele de finanțare a B. în anii 2009 și 2010, reclamantul, care la momentul încheierii acestora deținea și calitatea de președinte al Consiliului director al B., putea să anticipeze că decizia autorității publice din care făcea parte putea prezenta un beneficiu pentru persoana juridică B., cu care reclamantul se afla într-o relație de angajament, fiind fără relevanță juridică împrejurarea că funcția deținută la B. era neremunerată.

S-a mai reținut că susținerile reclamantului în sensul în care textul aplicabil statutului de primar este art. 76 din Legea nr. 161/2003, text în raport de care apreciază că nu există conflict de interese, întrucât prin semnarea celor două contracte nu a produs un folos material pentru sine, sau rudelor de gradul I, nu pot fi primite, în primul rând pentru că raportul A.N.I. nu a fost fundamentat pe acest text, iar pe de altă parte, Legea nr. 393/2004 este o normă specială în raport cu Legea nr. 161/2003, ce se aplică categoriei de subiecți prevăzute expres de legiuitor-aleșii locali, și care prin art. 75 circumstanțiază noțiunea de interes personal, fără să distingă după caracterul patrimonial sau nepatrimonial al acestuia, în condițiile în care reglementarea generală instituită de art. 76 din Legea nr. 161/2003 nu o prevede. III Recursul formulat de reclamant

Împotriva sentinței nr. 54/F-CONT din 7 martie 2016 și a încheierii de ședință din 2 decembrie 2015 ale Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 întocmit de către intimata Agenția Națională de Integritate.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că încheierea de ședință din data de 2.12.2015 și hotărârea pronunțată sunt nelegale, hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond a făcut o interpretare eronată a textelor de lege aplicabile în materia conflictului de interese. Prin încheierea de ședință din data de 2.12.2015, în mod nelegal instanța de fond a respins proba cu martori și proba cu interogatoriu.

Plecând de la definiția din prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, trebuie întrunite cele două condiții cumulative de natură a atrage existența conflictului de interese: interesul personal de natură patrimonială; acest interes personal să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin conform Constituției și altor acte normative, cu referire în special la legislația în materia administrației publice locale nr. 215/2001 republicată.

Cele două contracte sunt încheiate între Consiliul Local Mioveni și B., semnate din partea Consiliului Local Mioveni de primarul recurent, nefiind încheiate între Primăria Mioveni și B., cum greșit a interpretat instanța de fond. Semnarea contractelor de finanțare și plățile rezultate din acestea sunt efectele deciziei Consiliului Local și a punerii in aplicare a hotărârilor acestuia, conform normelor imperative impuse de Legea nr. 215/2001 și a O.G. nr. 5/2002. Conflictul de interese invocat de raportul de evaluare nu subzistă, transparența și interesul public au fost respectate prin exprimarea voturilor consilierilor locali; recurentul reclamant nu are niciun fel de raport de angajament cu B., nu face parte din organele de conducere, conform art. 22 din Statutul Clubului organul suprem de conducere fiind Adunarea Generală, calitatea de Președinte al Consiliului Director fiind onorifică și neremunerată, de unde rezultă și lipsa interesului patrimonial.

În mod nelegal instanța de fond nu a ținut cont de Ordonanța de clasare emisă la data de 18 februarie 2016 în dosarul nr. x/2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în care recurentul-contestator a fost cercetat penal, la sesizarea Agenției Naționale de Integritate, pentru infracțiunea de conflict de interese. S-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen., având în vedere faptul că "nu există niciun indiciu (sau probă) din care să rezulte că prin exercitarea funcției de primar în cadrul Primăriei Orașului Mioveni de către numitul A. în perioada menționată anterior, ar fi îndeplinit acte sau ar fi participat la luarea unor decizii prin care acesta (sau alte persoane din cele arătate în textul de lege incriminator) să fi obținut în mod direct sau indirect foloase de natură patrimonială sau de orice alta natură".

Potrivit art. 26 alin. (3) teza 2 din Legea nr. 176/2010, în cazul în care cauza de incompatibilitate - conflict de interese a încetat inainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de conflict de interese, dacă legea nu dispune altfel. Astfel cum rezultă din raportul de evaluare, Agenția Națională de Integritate a dispus extinderea evaluării cu privire la conflictul de interese pe data de 20.12.2011, presupusa situație care ar fi atras elemente ale conflictului de interese a încetat pe data de 06.07.2010, când prin Hotărârea nr. 19 Consiliul Director al B. a numit un nou Președinte al Consiliului Director, deci înainte de sesizarea ANI, și au trecut 6 ani de la încetarea cauzei care ar fi generat un presupus conflict de interese, astfel încât sancțiunea disciplinară nu mai poate fi aplicată.

Intimata își susține raportul, în principal, pe dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, care, însă, nu se pot aplica recurentului, care are un statut clar definit de lege, și anume cel de ales local. Articolul de lege aplicabil statutului de primar, adică de ales local, este art. 76 din Legea nr. 161/2003. Este indubitabil, dincolo de orice alte considerente, că semnarea celor două contracte privind finanțarea acțiunilor/activităților din cadrul programului "Promovarea Sportului de Performanță" nu au produs niciun folos material pentru recurent, pentru soția acestuia, sau pentru rudele sale de gradul I, ci în mod exclusiv pentru colectivitatea locală, pentru orașul Mioveni.

În ceea ce privește cel de-al doilea articol de lege, și anume art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, acest articol face parte din capitolul VIII intitulat «Registrul de interese», cuprinzând articolele 76 până la 82; în esență, acest capitol din lege se referă la obligația aleșilor locali de a-și face publice interesele personale, printr-o declarație pe proprie răspundere. Din acest punct de vedere, intimata a avut cunoștință de faptul că reclamantul a depus, anual, conform legii, toate declarațiile privind interesele personale, în care a menționat, de fiecare dată, toate interesele și calitățile cerute de lege, inclusiv calitatea de membru în Consiliul Director sau de președinte al Consiliului Director al B. (ca o activitate neretribuită financiar).

Interpretarea eronată dată de către intimată textelor de lege invocate de aceasta în raportul de evaluare, cum că ar exista un conflict de interese, preluată ulterior și de către instanța de fond, pentru că ar fi existat un interes personal al recurentului în semnarea celor două contracte, nu se poate susține în mod legal și temeinic, deoarece nu a existat un interes personal, dar nici un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I. B. este o persoană juridică de drept privat, o organizație nonguvemamentală, nonprofit, apolitică, independentă de orice organizație de stat sau privată, are calitatea de ordonator secundar de credite, fiind o instituție finanțată din bugetul local, conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea instanței de fond în sensul că ar fi favorizat B., creîndu-i un avantaj prin finanțarea acestuia cu o sumă mare de bani de la bugetul local. Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică; alin. (2) prevede că primarul asigură (...) punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului Local, iar art. 62 alin. (1) prevede faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție. Așadar, primarul nu reprezintă Consiliul Local, așa cum s-a spus, ci reprezintă unitatea administrativ-teritorială, în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, așa că era absolut normal și legal ca aceste contracte să fie semnate de primar. Prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 stabilesc care este aria de competență a instituției primarului, și anume "de a duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local, soluționând problemele curente ale colectivității locale".

Dispozițiile legale conduc la concluzia că primarul nu face parte din Consiliul Local, care este for legislativ, nu votează și nu îl prezidează și, alături de viceprimar și secretarul unității administrativ-teritoriale, constituie o structură funcțională, executivă, cu activitate permanentă, denumită "primărie". Primarul unei unități administrativ-teritoriale nu votează bugetul, nu îndeplinește cumulativ și funcția de consilier local, astfel că era imposibil ca recurentul-contestator să se fi aflat în conflict de interese. Având în vedere că instituția Consiliului Local este o instituție decizională, legislativă, aceasta nu putea semna un contract, de aceea legea prevede că instituția executivă, primarul, duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local. Or, plecând de la aceste argumente, reiese faptul că a dus la îndeplinire Hotărârile nr. 12 din 18.02.2010 și nr. 33 din 17.03.2009, aparținând Consiliului Local, ca for legislativ, singura sa atribuție fiind aceea de a semna aceste contracte. In aceste condiții, având în vedere că, în calitate de primar, nu a votat bugetul, nici sumele de bani care au fost alocate B., reiese că nu a avut niciun rol în aprobarea acestuia.

În perioada în care a avut calitatea de președinte al Consiliului Director al B. nu a fost remunerat, astfel că orice sumă de bani de care ar fi beneficiat B. (sponsorizări, finanțare proprie, bugetul local) nu putea prezenta un folos material pentru sine sau pentru o altă persoană din familia sa sau rudă, toți banii intrând în patrimoniul Clubului. Calitatea de membru într-o astfel de organizație non-profit nu este remunerată, din contră, membrii sau asociații achită o cotizație anuală, fără de care și-ar pierde calitatea pe care o dețin. Funcția de președinte al Consiliului Director este o funcție onorifică, nerenumerată. Persoana care semnează statele de plată și contractele, reprezintă și angajează legal clubul, în relațiile cu autoritățile publice, în relațiile cu persoanele juridice și fizice române, fiind remunerat în acest sens, este președintele executiv. În consecință, și-a respectat obligațiile legale care îi reveneau, nu a urmărit sub nicio formă obținerea vreunui folos, de orice natură, în interes personal, urmărind strict numai interesele publice ale orașului Mioveni.

Recurentul a solicitat să se aibă în vedere și situații similare, cărora ANI le-a dat o soluție total diferită, reținând, cu privire la doi consilieri locali, că prin votarea hotărârilor Consiliului Local Mioveni privind alocarea unor sume către B. nu au realizat niciun folos material, sumele respective intrând în patrimoniul asociației, iar funcțiile deținute de acele persoane în cadrul clubului nu au fost remunerate, argumente decisive care dovedesc întru totul susținerile sale.

Din relațiile transmise de B. rezultă că în perioada anilor 2006 - 2010, în care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului Director al B., nu a obținut foloase materiale sau de orice altă natură, în mod direct sau indirect, pentru sine, pentru soția sa, pentru vreo rudă sau un afin pana la gradul al II-lea inclusiv. In perioada menționată a deținut funcția de președinte onorific al B., funcție de pe urma căreia nici acesta și nicio altă persoană din cele prevăzute de lege nu a obținut niciun beneficiu material sau de altă natură.

Recurentul a solicitat să se constate că nu există probe din care să rezulte că prin exercitarea funcției de primar ar fi îndeplinit acte sau ar fi participat la luarea unor decizii prin care acesta sau alte persoane din cele arătate în textul incriminator să fi obținut, direct sau indirect, foloase de natură patrimonială sau de orice altă natură, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Consiliul Local "are inițiativă și hotărăște în condițiile legii, în toate problemele de interes local", în timp ce "primarul duce la îndeplinire hotărârile consiliului local", potrivit art. 77. În lipsa unor probe pertinente care să conducă la concluzia că ar fi urmărit sau ar fi beneficiat de un folos material sau de orice altă natură, rezultă că semnarea celor două contracte a fost făcută în acest cadru legal. IV Apărările formulate de intimata pârâtă

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității în ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 02.12.2015, întrucât recurentul-reclamant doar indică generic motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., fără să arate care este textul de lege încălcat și aplicat greșit de instanța de fond și fără să formuleze niciun fel de critici de nelegalitate cu privire la aceasta.

Cu privire la sentință, a arătat că în mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile legale ce reglementează materia regimului conflictului de interese, raportat la situația de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant.

În baza unui raționament juridic de sinteză, instanța de fond și-a structurat motivarea soluției de respingere a contestației formulate de reclamantul A., raportat la motivele în baza cărora acesta și-a fundamentat contestația, pe două aspecte, și anume că este aplicabil textul art. 76 din Legea nr. 161/2003, și nu art. 70 din același act normativ, precum și că, prin semnarea celor două contracte prin care instituția finanțatoare reprezentată de primarul A. repartizează structurii sportive B. suma de 3.500.000 Ron și suma de 5.542.500 Ron, nu s-a realizat niciun folos material pentru sine, pentru soție sau rudele sale de gradul I, ci exclusiv pentru colectivitatea locală.

În mod corect instanța de fond a reținut, raportat la situația de conflict de interese în care se află reclamantul, că sunt incidente dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 75 lit. b).) și lit. f).) din Legea nr. 393/2004 cu modificările și completările ulterioare. Cele 2 contracte au fost încheiate între instituția finanțatoare Consiliul Local Mioveni reprezentată de A., în calitate de primar, și persoana juridică de drept privat B., în care A. a avut calitatea de Președinte al Consiliul director în perioada 19.12.2001-06.07.2010. Astfel, în condițiile în care A. a propus bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin cele două hotărâri de consiliu local, în temeiul cărora au fost încheiate cele două contracte de finanțare a B. în anii 2009 și 2010, momente la care acesta deținea și calitatea de Președinte al Consiliului Director al clubului, în mod corect a constatat instanța de fond că, în calitatea sa de primar, A. avea îndatorirea să anticipeze faptul că deciziile sale, respectiv modul în care își exercită atribuțiile, concretizate prin semnarea celor două contracte menționate anterior, prezintă un beneficiu pentru persoana juridică B. cu care se află în relație de angajament, indiferent de natura acestuia, și din care face parte.

Față de susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia ar fi incidente dispozițiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, acestea nu pot fi primite ca fondate, întrucât raportul de evaluare nu este întemeiat pe dispozițiile acestui text de lege.

De asemenea, nu pot fi reținute ca fondate argumentele invocate de recurentul-reclamant cu privire la inexistența conflictului de interese pentru lipsa folosului material pentru sine, pentru soție sau pentru o rudă de gradul I, întrucât art. 75 lit. b) și lit. f).) din Legea nr. 393/2004 nu condiționează existența interesului personal de existența unui beneficiu pecuniar realizat direct de alesul local. Acest beneficiu poate fi realizat și de "o asociație sau fundație din care fac parte" aleșii locali. Totodată, relația de angajament dintre alesul local și persoana juridică poate fi și nepatrimonială, legiuitorul arătând foarte clar că beneficiul poate privi "orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament indiferent de natura acestuia".

Cele două situații invocate de recurentul-reclamant, care vizează rapoarte de evaluare prin care au fost evaluați consilieri locali, și în care s-a dispus clasarea lucrărilor, nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei, întrucât, pe de o parte, primarul nu este în același timp și consilier local, și, pe de altă parte, nu este vorba despre o identitate de persoane, nici în privința inspectorilor și nici în privința persoanelor evaluate.

În ceea ce privește soluția de clasare dispusă prin Ordonanța din 18.02.2016 în dosarul nr. x/2015, aceasta nu este concludentă, instanța de judecată investită cu soluționarea prezentului litigiu, ce are ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015, nu este obligată să țină cont de soluția de clasare, întrucât legiuitorul a reglementat distinct regimul juridic al conflictului de interese de natură penală de cel al conflictului de interese administrativ, instituind, de altfel, pentru fiecare dintre acestea, și un regim sancționator diferit. V Chestiuni prealabile soluționării pe fond a recursului

Prealabil examinării recursului, se impune a observa faptul că, ulterior împlinirii termenului legal de 15 zile de motivare a recursului, efectuată de recurentul reclamant în termen legal, acesta a invocat excepții denumite absolute, de ordine publică, cu indicarea art. 247 și art. 488 pct. 8) C. proc. civ. (excepția împlinirii termenului de prescripție, nulitatea absolută a raportului de evaluare, excepția de neconvenționalitate cu înlăturarea de la aplicare a Procesului-verbal din 30.06.2014 al Plenului judecătorilor ICCJ - SCAF, lipsa de calitate a legii, excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ). Acestea nu vor fi analizate, pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, este de observat că prin intermediul excepțiile procesuale pot fi invocate neregularități procedurale privitoare la competența instanței sau la procedura de judecată, cele absolute (prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică) putând fi invocate în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar înaintea instanței de recurs numai dacă, pentru soluționare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi, potrivit art. 247 alin. (1) C. proc. civ.

Invocarea acestor excepții se realizează, însă, în calea de atac a recursului, de către părți, prin intermediul motivelor de casare, prin cererea de recurs, în termenul legal prevăzut de lege. Numai motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate, dacă legea nu dispune altfel, după împlinirea termenului de motivare a recursului, însă numai de către instanța de recurs, potrivit dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.". Pe cale de consecință, posibilitatea invocării unor asemenea motive aparține numai instanței de judecată, iar în situația în care sunt invocate de recurent eventuale motive de casare de ordine publică, analiza acestora poate fi efectuată doar în cazul în care instanța de recurs le însușește ca motive de casare ordine publică, situație care nu se regăsește în cauză.

Pe de altă parte, este de subliniat, referitor la excepțiile invocate de recurent cu privire la actul administrativ a cărui anulare se solicită, că acestea vizează în fapt motive de nelegalitate a actului administrativ, iar în condițiile în care instanța de fond nu a fost învestită legal cu aceste motive, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 478 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., în recurs nu pot fi modificate cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe și cauza cererii de chemare în judecată, neputând să fie prezentate motive de nelegalitate a raportului de evaluare care nu au invocate în fața instanței de fond, recursul vizând legalitatea sentinței raportat la motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Cu privire la invocarea acestor excepții, de către recurentul reclamant, din perspectiva dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, este de observat că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât vizează excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual de care depinde soluționarea litigiului pe fond, situație care nu se regăsește în cauză, nefiind invocată o excepție de nelegalitate, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a unui act administrativ cu caracter individual, de care depinde soluționarea litigiului pe fond.

În ceea ce privește contestația împotriva notelor de ședință din data de 28.02.2019, prin care s-a invocat faptul că au existat aspecte care nu s-au regăsit în notele grefierului și au apărut aspecte suplimentare, neconcordanțe între susținerile părților, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu au fost identificate elemente care să impună corectarea notelor grefierului în condițiile art. 231 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte faptul că încheierea din data de 28.02.2019 a fost întocmită atât pe baza acestor note, cât a înregistrării audio a ședinței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 232 alin. (1) și art. 233 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 28.02.2019, aceasta este inadmsibilă, în raport de dispozițiile art. 231 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora notele grefierului pot fi contestate, nu și încheierile de ședință.

Excepția de nulitate a recursului formulat împotriva încheierii de ședință din 2 decembrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Cu privire la încheierea din 2 decembrie 2015, prin cererea de recurs recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ. și a arătat că instanța de fond a respins în mod nelegal proba cu martori și proba cu interogatoriu. Deși a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., recurentul nu a arătat în concret motivele de nelegalitate, care sunt dispozițiile de drept material încălcate sau interpretate greșit de instanța de fond prin încheierea recurată. VI Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare nr. x/26.05.2015, în urma finalizării activității de evaluare efectuate în lucrarea nr. x/21.06.2011, pentru perioada exercitării de către A., primarul Orașului Mioveni, a mandatelor de primar, 2008-2012 și 2012-2016, Agenția Națională de Integritate a constatat că acesta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a semnat două contracte privind finanțarea acțiunilor/activităților din cadrul programului "Promovarea Sportului de Performanță", contracte încheiate între Consiliul Local Mioveni, reprezentat de A., și B., în care A. a avut calitatea de Președinte al Consiliului Director în perioada 19.12.2001-6.07.2010; s-a reținut că valoarea totală a contractelor menționate a fost de 9.042.500 RON, iar sursa de finanțare (nerambursabilă) a fost reprezentată de bugetul local.

S-a constatat că persoana evaluată a încălcat prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 și art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004 și s-a dispus comunicarea Raportului de evaluare Instituției Prefectului Argeș și luarea măsurilor care se impun după rămânerea definitivă a acestuia.

De asemenea, s-a reținut că există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii asimilată faptelor de corupție prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție și a infracțiunii de conflict de interese, incriminată de art. 301 C. pen.. S-a dispus sesizarea Direcției Naționale Anticorupție în vederea efectuării de cercetări cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către A. a infracțiunii asimilată faptelor de corupție prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 301 C. pen.

Prin cererea de chemare în judecată respinsă prin sentința recurată, reclamantul a contestat raportul de evaluare cu privire la conflictul de interese de natură administrativă.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", este fondat.

Dispozițiile legale în temeiul cărora a fost constatat conflicul de interese prevăd următoarele: - art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.". - art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali: "(1) Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; (...) f) o asociație sau fundație din care fac parte."; art. 2 din același act normativ: "(1) Prin aleși locali, în sensul prezentei legi, se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene. (..)".

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului financiar; primarul are atribuții referitoare la bugetul local, conform dispozițiilor art. 63 alin. (1) lit. c), iar conform alin. (4) lit. b), în exercitarea acestor atribuții, întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.

Reclamantul a fost primar al Orașului Mioveni în perioada 2008-2012.

În perioada decembrie 2001 - 6 iulie 2010, reclamantul a fost Președinte al Consiliului Director al B., fiind ales prin Hotărârea nr. 220/25.09.2006. Nu a fost remunerat pentru calitatea de președinte pe care a deținut-o. A depus anual, conform legii, declarațiile privind interesele personale, în care a menționat inclusiv calitatea de membru/Președinte al Consiliului Director al B..

B. a fost organizat și funcționează în temeiul O.G. nr. 26/2000 și Legii educației fizice și a sportului nr. 69/2000, este înregistrat în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, fiind persoană juridică de drept privat, nonguvernamentală, fără scop patrimonial, apolitică, având ca scop organizarea, susținerea și desfășurarea activităților sportive, structură sportivă de interes local, conform Legii educației fizice și a sportului nr. 69/2000, finanțată de Consiliul Local Mioveni. Consiliul Local Mioveni este unul dintre membrii fondatori ai clubului sportiv, conform art. 2 din Statutul acestuia.

Prin Hotărârea nr. 33 din 17.03.2009, Consiliul Local Mioveni a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2009, iar prin Hotărârea nr. 12 din 18.02.2010 a fost adoptat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2010. Hotărârile nr. 33/2009 și nr. 12/2010 au fost aprobate de consiliul local având în vedere expunerea de motive a Primarului, raportul biroului financiar contabil, prin care se propunea aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, proiectul de hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli.

B. a formulat cererile de finanțare nr. x/19.05.2009 și nr. y/7.05.2010, pentru suma de 3.500.000 RON, respectiv 5.609.606 RON.

Prin contractul privind finanțarea acțiunilor/activităților din cadrul programului "Promovarea Sportului de performanță" din anul 2009, încheiat între instituția finanțatoare Consiliul Local Mioveni, reprezentată prin A., în calitate de Primar, și C., în calitate de contabil șef, și structura sportivă B., reprezentat prin Președinte executiv Tutală Ion, s-a repartizat structurii sportive suma de 3.500.000 RON. Prin contractul privind finanțarea acțiunilor/activităților din cadrul programului "Promovarea Sportului de performanță" din anul 2010, încheiat între aceleași părți, s-a repartizat structurii sportive suma de 5.542.500 RON.

Cele două contracte de finanțare au fost încheiate în baza dispozițiilor Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, ale Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare, ale H.G. nr. 884/2001 privind aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000 și ale Ordinului președintelui Agenției Naționale pentru Sport nr. 130/2006 privind finanțarea nerambursabilă din fonduri publice a proiectelor cluburilor sportive de drept privat și ale asociațiilor pe ramura de sport județene și ale municipiului București.

Prin Raportul de evaluare nr. x/26.05.2015, Agenția Națională de Integritate a constatat că prin semnarea celor două contracte privind finanțarea acțiunilor/activităților din cadrul programului "Promovarea Sportului de performanță", încheiate între Consiliul Local Mioveni, reprezentat prin A., și B., reclamantul a avut posibilitatea să anticipeze un beneficiu pentru B., în cadrul căruia a avut calitatea de Președinte al Consiliului Director, fiind astfel incidente dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 2 și art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004.

Raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale în baza cărora a fost emis raportul de evaluare, instanța de fond a reținut în mod greșit legalitatea raportului de evaluare contestat, nefiind întrunite elementele conflictului de interese constatat de intimata pârâtă.

Conflictul de interese este definit de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ca fiind "(...) situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.", iar art. 71, din aceeași lege, enumeră principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice, imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

Dispozițiile art. 70 și 71 se regăsesc în Legea nr. 161/2003 în Titlul IV - Conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice, Cap. II - Conflictul de interese, Secțiunea 1 - Definiție și principii. Secțiunile a 2-a, a 3-a și a 4-a din Cap. II - Conflictul de interese prevăd dispoziții speciale pentru categoriile de persoane vizate, prin prisma atribuțiilor care caracterizează fiecare funcție în parte, și anume conflictul de interese în exercitarea funcției de membru al Guvernului și a altor funcții publice de autoritate din administrația publică centrală și locală, conflictul de interese privind aleșii locali, respectiv conflictul de interese privind funcționarii publici.

În ceea ce privește primarul, conflictul de interese este reglementat de dispozițiile art. 76 alin. (1) din Secțiunea a 3-a, care prevăd că "Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.", fiind necesar să se producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I, iar potrivit art. 76 alin. (2), "Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.".

Pentru situația evaluată ca fiind conflict de interese prin raportul de evaluare contestat, în ceea ce îl privește pe reclamant, primar al Orașului Mioveni, Agenția Națională de Integritate nu a reținut dispozițiile speciale ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care reglementează conflictul de interese pentru primar. A constatat conflictul de interese în baza dispozițiilor 70 din Legea nr. 161/2003, menționate anterior, și art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Art. 75 face parte din Capitolul VIII al Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, intitulat "Registrul de interese", și stabilește conținutul noțiunii de "interes personal" pentru aleșii locali, având în vedere obligația publicării intereselor personale printr-o declarație pe propria răspundere; art. 75 prevede că "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociație sau fundație din care fac parte.".

Art. 74 din Legea nr. 393/2004 prevede obligația aleșilor locali își facă publice interesele personale printr-o declarație pe propria răspundere. Dispozițiile art. 77 prevăd un conflict de interese în ceea ce îi privește pe consilierii județeni și locali, și anume "(1) (…) nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (…)". Art. 81 reglementează sancțiunea nulității de drept în situația adoptării hotărârilor de consiliu local cu nerespectarea dispozițiilor art. 77, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. Art. 78 prevede caracterul public al registrului de interese, iar art. 79 și 80 precizează termenul de depunere a declarațiilor de interese și reactualizarea acestora. Art. 82-84 reglementează sancțiuni cu privire la depunerea declarației de interese: suspendarea de drept a mandatului până la depunerea declarației, încetarea de drept a mandatului pentru refuzul depunerii declarației privind interesele personale, confiscarea cadourilor și a oricăror beneficii materiale nedeclarate potrivit prevederilor art. 76 lit. j), infracțiunea de fals în declarații.

Curtea Constituțională, sesizată în ceea ce privește art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și art. 75 din Legea nr. 393/2004, a arătat, prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 397 din 25 mai 2016, faptul că «21. (...) cele două norme de lege invocate de autorul excepției au atât ipoteze diferite, cât și conținut diferit, suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat, întrucât art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reglementează obligația primarilor și viceprimarilor de a nu emite un act administrativ sau de a nu încheia un act juridic ori de a nu emite o dispoziție, în exercitarea funcției, care "produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I", iar art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 definește noțiunea de "interes personal într-o anumită problemă", în vederea întocmirii de către toți aleșii locali a declarației pe propria răspundere privind interesele personale. 22. Totodată, Curtea reține că și sancțiunile pentru nerespectarea celor două dispoziții de lege sunt diferite. Astfel, în cazul nerespectării obligației primarilor sau viceprimarilor prevăzute de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea acestei obligații sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, paragraful 31, sancțiunea specifică ce vizează statutul primarilor este reglementată de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare. Pe de altă parte, în cazul dispozițiilor art. 74 și art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, art. 82 alin. (1) din aceeași lege prevede că "Nerespectarea declarației privind interesele personale în termenul prevăzut la art. 79 atrage suspendarea de drept a mandatului, până la depunerea declarației", iar în conformitate cu art. 82 alin. (2), "Refuzul depunerii declarației privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului". (...)». În acest sens sunt și Decizia nr. 427 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 900 din 9 noiembrie 2016, Decizia nr. 291 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 517 din 04 iulie 2017

Aceste considerente au fost reluate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 647 din 16 octombrie 2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 69 din 29 ianuarie 2019, prin care s-a subliniat faptul că «46. (…) prevederile art. 74-83 din Legea nr. 393/2004 reprezintă sediul materiei pentru completarea declarației privind interesele personale, constituind cap. VIII din Legea nr. 393/2004, intitulat Registrul de interese. Completarea declarației privind interesele personale are drept rațiune o mai ușoară urmărire a conflictelor de interese și eliminarea pericolului subiectivismului și a parțialității alesului local în exercitarea prerogativelor sale. În acest sens, cadrul normativ existent în privința aleșilor locali califică drept conflicte de interese următoarele situații: - Art. 76 din Legea nr. 161/2003: "(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."; - Art. 46 din Legea nr. 215/2001: "(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 57 alin. (4^1) și art. 101 alin. (3^1). (2) Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată."; - Art. 77 din Legea nr. 393/2004: "(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței. (4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), consilierii județeni și consilierii locali pot lua parte la votul consiliului local, respectiv al consiliului județean, dacă se află în una dintre situațiile prevăzute de art. 57 alin. (4^1) și art. 101 alin. (3^1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare." 47. Din coroborarea art. 74 alin. (1) și art. 75 din Legea nr. 393/2004 rezultă că alesul local își declară interesele personale, astfel cum acestea sunt normate în art. 75, într-o declarație. Interesele personale ale alesului local sunt condiționate de posibilitatea acestuia de a anticipa, la momentul depunerii declarației, că o decizie a autorității publice din care face parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru un altul. (…)."».

Înalta Curte are în vedere, în condițiile în care regimul conflictului de interese în exercitarea demnităților și funcțiilor publice reprezintă a restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți prevăzute în Constituție, urmărind să asigurare îndeplinirea cu neutralitate a demnității publice și să asigure imparțialitatea celor ce dețin funcții de demnitate publică, faptul că dispozițiile prin care se reglementează conflictul de interese sunt de strictă interpretare și aplicare.

În raportul de evaluare contestat s-au aplicat art. 70 din Legea nr. 161/2003, care definește conflictul de interese, și art. 75 din Legea nr. 393/2004, conform căruia interesului personal i se circumscrie, la momentul depunerii declarației de interese, posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj pentru sine sau soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru celelalte categorii menționate (în cazul de față orice persoană fizică sau juridică cu care alesul local are o relație de angajament, indiferent de natura acestuia, respectiv o asociație sau fundație din care face parte), unei situații în a cărei evaluare trebuia să se țină seama și de elementele prevăzute de dispozițiile legale care reglementează conflictul de interese în ceea ce privește primarul.

Conflictul de interese, potrivit definiției de la art. 70 din Legea nr. 161/2003, este situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin. În cazul primarului, conflictul de interese este reglementat de dispozițiile speciale ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora acesta este obligat să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. Aceste dispoziții, deși speciale în ceea ce privește conflictul de interese în cazul primarilor, și care prevăd condiția producerii unui folos material, nu au fost analizate sau menționate în raportul de evaluare.

În vederea stabilirii existenței stării de conflict de interese, astfel cum este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003, era necesar a se determina în concret existența interesului personal de natură patrimonială, în semnarea celor două contracte de finanțare de către reclamant, care ar fi putut influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau acestuia, în calitate de primar, iar în aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) din același act normativ se impunea ca încheierea actului juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.

Elementele conflictului de interese nu se regăsesc în cauza de față, raportat la situația de fapt. Nu a existat din partea reclamantului, care a semnat, în calitate de primar, autoritate executivă care asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local (conform art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001), reprezentant al unității administrativ teritoriale, contractele de finanțare încheiate între instituția finanțatoare, Consiliul Local Mioveni, și structura sportivă de interes local, B., un interes personal de natură patrimonială, care ar fi putut să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi reveneau, în condițiile în care acesta, deși avea calitatea de președinte al Consiliului Director al B., nu a fost remunerat și nu a obținut niciun fel de foloase materiale din activitatea Clubului Sportiv, astfel că finanțarea clubului sportiv prin contractele încheiate ca urmare a hotărârilor Consiliului Local Mioveni, ca autoritate deliberativă, realizată în baza dispozițiilor legale menționate anterior, nu a reprezentat pentru reclamant un interes personal de natură patrimonială și nu i-a produs un folos material.

De altfel, intimata pârâtă, în evaluarea altor două situații, privind consilieri locali din Cadrul Consiliului Local Mioveni care au participat la adoptarea hotărârilor de consiliu local, a reținut că funcțiile deținute de acele persoane, în cadrul B., nu au fost remunerate, și a constatat că nu există conflict de interese, întrucât prin votarea hotărârilor nu au realizat niciun folos material, sumele respective intrând în patrimoniul asociației; chiar dacă cele două situații vizează consilieri locali, nefiind identitate în privința calității persoanelor evaluate și a insp