ÎCCJ, Decizia nr. 220/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nelegalei compuneri a completului învestit cu soluționarea cererii de recuzare și a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva membrilor Completului de judecată nr. 9 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii menționate a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019.

În Dosarul nr. x/2019, recurentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza finală și art. 49 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. cu referire la art. 28 din Legea nr. 554/2004.

La data de 7 iunie 2019, a fost înregistrată la dosar, cererea formulată de avocatul recurentului de renunțare la judecarea recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019

La primul termen de judecată, prin încheierea din 23 septembrie 2019, Completul de 5 judecători a amânat judecata cauzei la 21 octombrie 2019, pentru ca recurentul să depună la dosar procura specială în baza căreia avocatul a formulat cererea de renunțare la judecarea recursului și pentru a preciza dacă renunțarea vizează atât recursul, cât și cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin aceeași încheiere, instanța a dispus crearea în sistemul ECRIS a dosarului asociat, având ca obiect cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Conform celor dispuse de instanță, a fost creat Dosarul asociat nr. x/2019

În Dosarul nr. x/2019, la data de 9 octombrie 2019, a fost înregistrată cererea scrisă prin care recurentul solicită instanței să ia act de faptul că înțelege să renunțe la judecarea recursului ce formează obiectul dosarului pendinte.

În cuprinsul cererii, recurentul arată că, prin Decizia nr. 2643 din 16 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea sa de recurs, astfel că prezenta cale de atac a rămas fără obiect, motiv pentru care nu mai insistă în judecarea dosarului de față.

În drept, recurentul invocă dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

În circumstanțele expuse, care fac de prisos expunerea și analiza lucrărilor cauzei, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 406 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 406. - (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

În speță, recurentul a renunțat la judecată prin cerere scrisă, ulterior primului termen la care părțile au fost legal citate, iar intimata, prin reprezentant, și-a exprimat acordul expres cu privire la renunțarea recurentului la judecarea recursului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile citate ale art. 406 alin. (1) - (4) C. proc. civ.

Întrucât recurentul renunță la judecarea recursului, iar nu la judecarea litigiului ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu sunt incidente dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ. pentru a se dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Cum renunțarea la judecată este un act unilateral de voință, care nu este supus cenzurii instanței, și în condițiile în care partea adversă și-a exprimat acordul scris cu privire la cererea formulată, Înalta Curte, în temeiul art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea recurentului la judecarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului A. la judecarea recursului declarat împotriva Încheierii din 3 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM