ÎCCJ, Decizia nr. 222/2019

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele:

I. Prin încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul inculpat A., prin apărător ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) și alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelantul inculpat A., prin apărător ales, Înalta Curte a apreciat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Din această perspectivă, Înalta Curte a constatat că cererea de sesizare a Curții Constituționale întrunește doar trei din cele patru condiții cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia, nefiind îndeplinită cerința legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei.

Astfel, s-a constatat că, în speță, excepția a fost ridicată în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea cauzei în apel (Înalta Curte de Casație și Justiție), de către o persoană cercetată în calitate de inculpat (A.), vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare (respectiv art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) și alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005) și, deși instanța de contencios constituțional a fost anterior sesizată cu cereri similare în ceea ce privește aceste dispoziții, nu s-a pronunțat în sensul admiterii acestora (Deciziile Curții Constituționale nr. 510/2017, nr. 450/2017, nr. 435/2017, nr. 673/2016, nr. 258/2016, nr. 179/2019, nr. 147/2019 nr. 674/2018).

În ceea ce privește examenul legăturii excepției cu soluționarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate de inculpatul A. în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate de acesta cu privire la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) și alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 reprezintă, în realitate, apărări în susținerea apelului formulat, prin care se tinde la o eventuală schimbare de încadrare juridică și la o reindividualizare a tratamentului sancționator aplicat de prima instanță, atribut care nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci a instanțelor de judecată.

Înalta Curte a reținut că, deși aparent excepția de neconstituționalitate a art. 10 din Legea nr. 241/2005 pare că are legătură cu cauza, întrucât vizează dispoziții penale care reglementează reducerea limitelor de pedeapsă, în anumite condiții, pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, iar obiectul prezentului dosar îl constituie inclusiv cuantumul sancțiunii aplicate inculpatului, în concret, se tinde la modificarea sau completarea sintagmei "pretenții civile", ceea ce echivalează cu o încălcare a separației puterilor în stat, întrucât instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit de Constituție și de legea organică care-i reglementează organizarea și funcționarea.

Față de cele dezvoltate anterior, având în vedere că nu sunt întrunite toate cerințele prevăzute de normele legale, iar remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de apelant în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea formulată de apelantul inculpat A., prin apărător ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) și alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

II. Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2), alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cuprinse în încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, în termenul legal, inculpatul A. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Penal 3 - 2019 la data de 12 septembrie 2019, sub nr. x/2019, fiind fixat aleatoriu primul termen de judecată la data de 15 octombrie 2019.

III. Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că recursul formulat de inculpatul A. este nefondat.

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată că din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992. A admite că instanța în fața căreia a fost invocată excepția nu ar avea posibilitatea de a cenzura cererile de sesizare echivalează cu a considera că, în procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992, evaluarea instanței are doar un caracter pur formal, concluzie inconciliabilă cu specificul cerințelor de admisibilitate ce trebuie evaluate și care, așa cum s-a arătat, nu antamează întotdeauna doar chestiuni de formă.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții Constituționale, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției pare a tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, nu a concordanței dintre o normă legală și exigențele legii fundamentale, ci exclusiv a unei probleme de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate.

Astfel, în analiza condițiilor anterior menționate, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) și alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 se constată că excepția a fost invocată de inculpatul A. în fața instanței de judecată investită cu soluționarea cauzei în apel, vizează dispoziții dintr-o lege aflată în vigoare, iar textele legale (art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) și alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005) nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

În speță, se constată că, raportându-se formal la exigențele art. 29 din Legea nr. 47/1992, urmărind un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate, inculpatul a susținut că textele de lege sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. h) raportat la art. 23 alin. (12) din Constituția României, fiind lipsite de claritate și previzibilitate în condițiile în care doctrina și practica nu au stabilit, în mod unitar, dacă infracțiunea incriminată la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este una de pericol ori de rezultat, dar și raportat la încălcarea egalității în drepturi și dreptului la un proces echitabil având în vedere că sintagma cuprinsă în art. 10 din Legea nr. 241/2005 se referă la acoperirea integrală a pretențiilor civile, în timp ce art. 9 din același act normativ cuprinde mențiuni ce vizează prejudiciul.

În cauză, din examinarea argumentelor invocate, Înalta Curte constată că obiecțiunile formulate cu privire la art. art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (2) și alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 reprezintă, în realitate, chestiuni de aplicare a legii, fiind apărări invocate pe parcursul cercetării judecătorești în cauză, prin care se tinde la o eventuală schimbare de încadrare juridică și la o reindividualizare a tratamentului sancționator aplicat de prima instanță, atribut care nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, și constituie nu veritabile critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normelor legale cu legea fundamentală a României.

Astfel, clarificarea împrejurării că infracțiunea incriminată la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este una de pericol ori de rezultat sau că reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 se raportează la existența unui prejudiciu exprimat prin pretențiile părții civile, dar cu trimitere la o infracțiune considerată a fi de pericol, reprezintă o activitate specifică instanței de judecată, realizată pe baza analizării probatoriului administrat, inclusiv în apărare, în cursul cercetării judecătorești, iar nu a Curții Constituționale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Ca atare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția nevizând, în fapt, neconstituționalitatea normei ci modalitatea acesteia de aplicare, astfel că va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2), alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cuprinse în încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2), alin. (3) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cuprinse în încheierea din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.

GGC - NN