ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/15.11.2016 întocmit de către inspectorul de integritate.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 138 din 29 iunie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamant, anulând Raportul de evaluare nr. x/15.11.2016, emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Din perspectiva disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține pronunțarea sentinței de către prima instanță cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003, precum și a disp. art. 46 din Legea nr. 2115/2001 și art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Contrar celor reținute de instanța de fond, din probele de la dosar, reiese că intimatul-reclamant a participat la deliberarea și adoptarea HCL Horezu nr. 24/08.05.2014.

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situațiile în care funcționarii publici sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, soților, rudelor, afinilor, prietenilor sau asociaților lor, un anumit avantaj.

Aceste situații includ și împrejurările în care, existența unor obligații ale funcționarilor sau demnitarilor față de orice terț ar putea afecta imparțialitatea deciziilor sale, astfel că, simpla prezență, prezintă un potențial pericol de corupție.

Intimatul-reclamant avea obligația de a respecta regimul juridic al conflictelor de interese și trebuia să se abțină de la deliberarea și adoptarea hotărârii, deoarece, susține recurenta-pârâtă, avea un interes personal în adoptarea acesteia.

Existența interesului patrimonial generează în sarcina alesului local două obligații:

- anunțarea la începutul dezbaterilor a interesului personal pe care îl are în problema respectivă;

- abținerea de la deliberarea și adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă.

Prima obligație nu a fost îndeplinită, deoarece intimatul-reclamant nu a declarat la începutul ședinței în plenul adunării consilierilor faptul că se află în conflict de interese și nu participă la deliberarea și adoptarea hotărârii.

Intimatul-reclamant a menționat existența interesului personal doar înaintea votului final, după ce până atunci participase, în mod activ, la dezbaterea proiectului de hotărâre.

În ceea ce privește cea de-a doua obligație, nici aceasta nu a fost respectată, deoarece abținerea de la deliberarea și adoptarea hotărârii presupune ca persoana aflată în conflict de interese să nu fie prezentă fizic la momentul discutării chestiunii supuse dezbaterii.

Deliberarea, în cazul organelor colegiale, presupune discutarea tuturor aspectelor care necesită clarificări, prezentarea argumentelor și contraargumentelor, urmate de dezbateri asupra acestora, finalizate prin vot.

Din procesul-verbal al ședinței din 08.05.2014, rezultă că intimatul-reclamant participat la ședința consiliului local luând cuvântul, iar la vot s-a abținut, astfel că se consideră că acesta a participat la vot.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Potrivit disp. art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Conform disp. art. 77 din Legea nr. 161/2003, conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții comisiilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor, consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

La rândul lor, prevederile art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, stabilesc că aleșii locali - consilieri județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii, caz în care aceștia sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, care se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

Deși intimatul-reclamant a avut calitatea de consilier local în perioada 2012 - 2016, prima instanță a considerat că acesta nu s-a aflat în conflict de interese, pe de o parte, pentru că a respectat dispozițiile legale incidente și, pe de altă parte, pentru că în perioada 10.02.2014 - 12.05.2014, locul său de muncă nu se mai afla la Punctul de lucru Horezu, ci la Autobaza Râmnicu Vâlcea.

Din actele dosarului, Înalta Curte observă că, intimatul-reclamant a îndeplinit funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Horezu, județul Vâlcea, în mandatul 2012 - 2016.

Totodată, intimatul-reclamant, în aceeași perioadă a fost angajat la S.C. B. S.A., societate care a încheiat un contract de concesiune de exploatare a serviciului public de salubrizare cu Consiliul Local al orașului Horezu, încă din anul 2006.

Pentru că în data de 08.05.2014, când a avut loc ședința ordinară a Consiliului Local Horezu, iar pe ordinea de zi figura "Proiect de hotărâre cu privire la aprobarea prelungirii Contractului de concesiune a serviciului public de salubrizare", intimatul-reclamant era detașat de la punctul de lucru Horezu, la Autobaza Râmnicu Vâlcea, prima instanță a considerat că nu sunt incidente dispozițiile privitoare la conflictul de interese, deoarece partea nu are niciun interes personal, patrimonial în cazul în care se adoptă hotărârea.

Înalta Curte susține că și în această situație subzistă interesul personal de natură patrimonială, avându-se în vedere că intimatul-reclamant era angajat la S.C. B. S.A. Râmnicu Vâlcea, iar din cuprinsul actului adițional nr. x la contractul individual de muncă, reiese că, începând cu data de 01.05.2014, revine la locul de muncă inițial - punctul de lucru din Horezu.

De asemenea, nu are relevanță împrejurarea susținută de intimatul-reclamant și preluată de prima instanță conform căreia se afla în concediu medical până în data de 12.05.2014, reglementările în vigoare nefăcând nicio distincție în sensul arătat.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că intimatul-reclamant, întrucât era angajat la S.C. B. S.A., avea un interes personal de natură patrimonială pentru aprobarea proiectului de prelungire a contractului de concesiune a serviciilor de salubritate, cel puțin din perspectiva locului său de muncă și care i-a influențat atribuția de consilier local.

Se mai reține că nu are importanță funcția deținută de intimatul-reclamant la S.C. B. S.A., deoarece textele legale analizate și incidente în speță nu conțin nicio precizare expresă, astfel că o astfel de interpretare ar fi contrară scopului urmărit de legiuitor.

În continuare, urmărind firul logic al prevederilor legale ce reglementează conflictul de interese, intimatul-reclamant, pentru că avea un interes de natură patrimonială pentru adoptarea hotărârii consiliului local, avea două obligații de îndeplinit.

Prima obligație, potrivit disp. art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 77 alin. (1) și (2) din Legea nr. 393/2004, ce îi revenea intimatului-reclamant, era să anunțe, la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în cauză, consemnat în procesul-verbal al ședinței, iar cea de-a doua obligație, conform acelorași dispoziții, să nu ia parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri.

Prima instanță a concluzionat că intimatul-reclamant și-a îndeplinit obligațiile legale anunțând că nu participă la vot, iar prezența lui în sala de dezbateri nu este interzisă, acesta răspunzând doar unor întrebări adresate de ceilalți consilieri.

Înalta Curte, analizând și interpretând dispozițiile legale ce conțin obligațiile consilierului local în cazul conflictului de interese, reține că îndeplinirea dispoziției legale se realizează numai în cazul în care condițiile sunt îndeplinite cumulativ.

Cu alte cuvinte, intimatul-reclamant trebuie să urmeze pașii arătați expres în norma legală, respectiv:

- să anunțe la începutul ședinței că se află în conflict de interese;

- să nu participe la deliberări și la vot;

- să se înscrie în procesul-verbal situația arătată.

Or, intimatul-reclamant nu a anunțat la începutul ședinței că se află în conflict de interese, a participat în mod clar la deliberări, din conținutul procesului-verbal de ședință reieșind că acesta nu a răspuns la întrebări, ci a luat cuvântul spunându-și părerea în legătură cu activitatea S.C. B. S.A. și câte eforturi face această societate pentru îndeplinirea contractului de concesiune.

Este adevărat că intimatul-reclamant a declarat în final că se abține de la vot, însă declarația nu concordă cu obligația legală de a "nu participa la vot".

Intimatul-reclamant a participat la deliberare, iar la vot și-a exprimat opțiunea de a se abține, fiind numărate 13 voturi "pentru", 1 vot "împotrivă" și 1 "abținere".

"A nu participa la vot" are semnificația neluării în seamă a consilierului local ca prezență la adoptarea hotărârii consiliului local.

Desigur, absența de la deliberări și de la vot poate presupune ieșirea consilierului local din sală, dar și rămânerea acestuia în sală, dacă ceilalți consilieri locali nu se opun, deoarece textul legal nu impune/întârzie vreuna dintre opțiuni.

Important este ca persoana în cauză să nu formeze cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârii și nu doar să declare că se "abține" de la vot.

În concluzie, se va reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză, fiind astfel întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, urmând a se casa hotărârea și, în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 138 din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.

GGC - NN