ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2569/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.06.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 23181/G/II/19.05.2022, întocmit cu privire la lucrarea nr. 1287/S/II/14.01.2020.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 151 din 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. 23181/G/II/19.05.2022, emis de pârâtă pe numele reclamantei.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 151 din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Pitești, Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată. Susține recurenta pârâtă că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, rezultă fără echivoc că legiuitorul a permis funcționarilor publici să desfășoare activități în domeniul privat, însă impune totuși o condiție pentru a preveni apariția situațiilor de incompatibilitate, și anume aceea ca funcțiile exercitate în domeniul privat să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate în calitate de funcționar public, conform fișei postului, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză. În pofida celor reținute de instanța de fond, între cele două domenii în cadrul cărora intimata-reclamantă își desfășura activitatea, exista o legătură directă/indirectă, aspect ce rezultă în mod evident din compararea fișelor de post pentru cele două funcții exercitate de aceasta. Arată pârâta recurentă că, din compararea atribuțiilor din fișa postului aferentă funcției publice întocmită la data de 04.12.2017, cu atribuțiile din fișa postului funcției de specialist recrutare, conform documentelor transmise de către S.C. B. S.R.L., rezultă cu evidență că responsabilitățile cuprinse în fișele posturilor solicită aceeași pregătire în domeniul resurse umane, or, intimata-reclamantă exercită, în sfera publică, funcția de șef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., județul Vâlcea, iar, în domeniul privat, funcția contractuală de responsabil plasare pe piața muncii în cadrul S.C. B. S.R.L. Mai arată că, un aspect deosebit de important în ceea ce privește soluționarea justă a cauzei, pe care, însă, instanța de fond l-a ignorat la momentul pronunțării soluției, îl constituie faptul că, încă de la încheierea/contractului individual de muncă pentru ocuparea funcției contractuale de responsabil plasare pe piața muncii în cadrul S.C. B. S.R.L., s-a avut în vedere faptul că intimată-reclamantă este o persoană calificată în derularea proiectului, iar, activitățile care urmau a fi desfășurate de aceasta în domeniul privat, presupuneau punerea în practică a acelorași cunoștințe si competențe profesionale din domeniul resurse umane. Un alt considerent pentru care recurenta pârâtă apreciază că raționamentul instanței de fond este greșit, îl reprezintă faptul că ambele funcții deținute de intimată-reclamantă A. își au sfera de activitate în același domeniu-cel al resurselor umane. Contrar celor reținute de instanța de fond, activitățile specifice incluziunii sociale, componenta-ocuparea forței de muncă, în sensul sprijinirii accesului grupurilor vulnerabile pe piața muncii, nu excede domeniului resurse umane, ci dimpotrivă se circumscrie aceluiași domeniu în care intimata-reclamantă exercită și atribuțiile funcției publice. În consecință, cele trei condiții despre care se face vorbire în conținutul art. 96 alin. (1) al Legii nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare respectiv: - deținerea unei funcții publice; - exercitarea simultană a unei altei funcții în mediul privat; - existența unei legături directe sau indirecte între cele două domenii de activitate; sunt întrunite cumulativ în speță, starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimata-reclamantă fiind evidentă. Astfel, susține recurenta-pârâtă, legătura indirectă între cele două activități exercitate de către intimata-reclamantă în sfera publică cât și în sfera privată nu poate fi înlăturată, ignorată, în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunțate de legiuitor - imparțialitatea integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public - constituie un imperativ esențial într-o societate democratică. Având în vedere aceste aspecte, dispozițiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, urmărindu-se ca, persoana care deține o funcție publică, să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate. În concluzie orice activitate desfășurată în paralel cu funcția publică, și care presupune aplicarea acelorași cunoștințe și competențe profesionale, este corect încadrată în ipoteza normei prevăzută la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. După o amplă descriere a situației de fapt deduse judecății și a raționamentului primei instanțe, intimata-reclamantă arată că, contrar susținerilor ANI, prima instanță a procedat la o analiză temeinică a fișelor de post deținute de către A. și, analizând comparativ atribuțiile acesteia, a stabilit că, în ceea ce privește contractul cu B. S.R.L., acesta a fost întocmit în cadrul proiectului X., care face parte din Contractul de finanțare POCU/18/4/1ID 102789. Arată intimata-reclamantă că simplul fapt că s-ar fi impus să aibă studii în domeniul resurselor umane este insuficient, per se, pentru a putea reține existența unei legături indirecte între cele două posturi deținute. Simplul fapt că activitățile desfășurate au la bază aceeași pregătire profesională reprezintă un criteriu insuficient pentru a se putea reține existența legăturii indirecte între cele două activități. Criteriul pregătirii profesionale nu poate fi reținut în speță, deoarece nici acesta nu putea fi analizat în abstract, ci tot prin coroborare cu sfera de activitate și cu similitudinea activităților. Or, din moment ce sfera activităților exercitate în funcția privată a fost restrânsă în mod evident la Proiectul ,,X.”, este limpede că nu se mai poate face apel nici la criteriul pregătirii profesionale. Susține, de asemenea, că atribuțiile fișei postului funcției publice, desfășurată concomitent cu funcția din domeniul privat, au fost total diferite de cele specifice fișei postului din domeniul privat și că în mod corect a reținut prima instanță că nu reiese, din analiza fișelor de post, că intimata, în calitate de funcționar public, ar fi avut atribuții care să vizeze luarea de măsuri pentru ocuparea, în general, a forței de muncă pe piața muncii, atribuțiile acesteia de funcționar public neavând legătură, directă sau indirectă, cu domeniul ocupării forței de muncă. Arată intimata că, în concret, astfel cum a dezvoltat și în fața primei instanțe, obiectul și rezultatul activităților derulate în sectorul privat, nu au interferat cu activitățile desfășurate ca funcționar public, deoarece nu există nicio similitudine între acestea. Criticile ANI sunt formulate în abstract, sunt exclusiv considerente pur teoretice, care doar pretind punerea în practică a acelorași competențe profesionale din domeniul resurselor umane. Or, simpla cerință a unor competențe profesionale nu poate constitui temei justificat pentru a retine legătura indirectă (și cu atât mai puțin directă) cu atribuțiile postului de funcționar public. Referitor la faptul că cele două funcții se regăsesc în sfera de activitate a resurselor umane, susține intimata reclamantă că, spre deosebire de ANI, instanța a analizat în concret pretinsele similitudini între fișele de post si atribuțiile exercitate de către intimată, concluzionând că activitățile efectuate în exercitarea funcției sale publice nu au legătură cu domeniul ocupării forței de muncă, unde este vorba despre măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă, și deci, cel mult, plasarea persoanelor pe piața muncii, diferența dintre cele două sfere fiind clar evidențiată în soluția primei instanțe. Dacă activitatea de resurse umane ar avea legătură cu domeniul ocupării forței de muncă, ar însemna că orice persoană juridică de drept privat sau de drept public, care are organizat un serviciu de resurse umane, ar activa inclusiv în domeniul ocupării forței de muncă doar prin simplul fapt că ar avea organizat un astfel de serviciu de resurse umane, ceea ce nu poate fi admis, întrucât activarea într-un anumit domeniu este atrasă doar de specificul activităților persoanei respective, și nu de modul în care se organizează administrativ acea persoană. Se susține în întâmpinare că intimata-reclamantă A. nu a denaturat și nu ar fi putut, în mod obiectiv, să denatureze atribuțiile exercitate ca funcționar public în niciun mod, iar exercitarea atribuțiilor în calitate de angajat al B. S.R.L. (care au vizat exclusiv grupul țintă din proiectul X.), nu a influențat și nu ar fi putut influența conduita și deciziile intimatei în calitate de funcționar public. Practica judiciară depusă de către ANI în susținerea recursului nu este de natură să susțină tale quale poziția ANI, Decizia nr. 4584/23 septembrie 2020 vizând o speță cu propriile particularități - aparent, în exercitarea funcției publice, persoana vizată, în calitatea sa de șef serviciu resurse umane, derulând și activități specifice incluziunii sociale, având componentă de ocupare a forței de muncă, ceea ce nu este cazul în speță. Totodată, arată intimata reclamantă că, cu titlu de principiu, instanța supremă a stabilit că: ,,Înalta Curte apreciază că asigurarea acestei integrități și prevenirea faptelor de corupție se realizează doar în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifica limitarea exercitării unor drepturi”. Prin urmare, într-o interpretare sistematică, sintagma ,,alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate” prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 61/2003, nu poate fi înțeleasă în sensul că interzice de plano desfășurarea unor activități corespunzătoare pregătirii profesionale valorificate în cadrul funcției publice, (spre exemplu servicii de consiliere psihologică), decât în măsura în care această activitate ar putea afecta îndeplinirea funcției cu respectarea principiilor statuate de art. 71 din Legea nr. 161/2003 sau să interfereze cu actele pe care funcționarul le îndeplinește în virtutea funcției sale. Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, reiterând susținerile din recurs. Intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat derivat din Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curții de Apel de Apel Pitești, definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2079/6.04.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reiterând, de asemenea, și celelalte apărări din întâmpinarea la recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 5.1 Succintă prezentare a situației de fapt deduse judecății Potrivit fișei postului din data de 04.12.2017, intimata-reclamantă ocupa, la data amintită, funcția publică de șef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., județul Vâlcea, scopul principal al postului constând în organizarea și conducerea Serviciului Resurse Umane, îndeplinind următoarele atribuții: - elaborarea organigramei, statului de funcții pentru aparatul de specialitate al Primarului, cu respectarea prevederilor legale în acest domeniu; - elaborarea, în colaborare cu șefii celorlalte compartimente, a Regulamentului de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al Primarului; - completarea și păstrarea dosarelor profesionale ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, întocmirea, completarea și păstrarea carnetelor de muncă ale personalului; - elaborarea, în colaborare cu șefii de compartimente a fișelor de post, aprobarea acestora de conducere și luarea la cunoștință de către salariați; - pregătirea documentațiilor privind desfășurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcțiilor publice/vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului și asigurarea consultanței în acest domeniu pentru serviciile publice subordonate Consiliului Local D.; - pregătirea documentației privind desfășurarea concursurilor, examenelor privind avansarea în trepte de salarizare superioară a salariaților, promovarea în grade, funcții publice superioare a funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului; - întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detașarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului; - urmărirea întocmirii de către șefii de compartimente a fișelor de apreciere anuală și acordarea calificativelor personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului; - întocmirea Planului anual de perfecționare a personalului; - întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local, transmiterea spre avizare la ANFP București, înaintare spre aprobare Consiliului Local și urmărirea modului de respectare a acestora; - întocmirea graficului privind programarea concediilor de odihnă, urmărirea modului de efectuare a acestuia, ținerea evidenței concediilor suplimentare și fără plată; - întocmirea dosarelor pentru pensionare pentru limita de vârstă și invaliditate; depunerea lor în termen la organele de specialitate; - colaborarea cu ANFP pentru realizarea atribuțiilor privind organizarea, salarizarea și perfecționarea salariaților din cadrul aparatului de specialitate al Primarului; - constituirea Comisiilor de disciplină și paritară la nivel de instituție; - elaborarea regulamentului intern; - întocmirea de rapoarte statistice privind activitatea de salarizare și personal; - aducerea la cunoștința salariaților a regulamentelor și dispozițiilor interne din domeniul de activitate; - întocmirea statelor de plată și calcularea oricăror indemnizații sau drepturi salariale ale angajaților, consilierilor locali, colaboratorilor, ajutoare sociale, etc. De asemenea, conform aceleași fișe a postului ,,prezentele atribuții nu sunt limitative, îndeplinește orice dispoziție scrisă sau verbală a primarului sau a viceprimarului municipiului E.” În același timp, potrivit fișei postului aferente contractului de muncă încheiat cu societatea B. S.R.L., intimata-reclamantă a exercitat, în cadrul societății B. S.R.L., în perioada 23.11.2017-17.08.2020, funcția de specialist în recrutare. Acest contract, după cum se arată chiar în cuprinsul său, a fost întocmit în cadrul proiectului denumit „X”, care face parte din Contractul de finanțare POCU/18/4/1 ID 102789, în cadrul proiectului intimata-reclamantă exercitând funcția de responsabil plasare pe piața muncii (conform mențiunilor de la lit. E) din contractul individual de muncă încheiat cu societatea B. S.R.L.). În cadrul fișei postului întocmită de societatea B. S.R.L., la rubrica denumită „descrierea atribuțiilor postului”, se arată că activitățile principale ale reclamantei constau în următoarele: implicat în activități: A4.3; identifică și contactează potențialii angajatori și le prezintă beneficiile unei colaborări în proiect; administrează și asigură actualizarea bazei de date cu angajatori și viitori angajați; menține comunicarea între angajatori și persoanele din grupul țintă în vederea plasării acestora pe piața muncii; desfășoară activități de intermediere între angajatori și viitorii angajați. Se observă, astfel, că intimata reclamantă a exercitat, simultan, în perioada 23.11.2017-17.08.2020, atât funcția publică de șef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., cât și funcția de specialist în recrutare, în cadrul societății B. S.R.L. 5.2. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs care, în drept, se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat. Întrucât la dezbaterea recursului intimata-reclamantă, prin apărător, a invocat efectele Sentinței civile nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curții de Apel Pitești, definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2079/6.04.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 17.04.2024, a invocat efectul pozitiv al lucrului judecat derivat din aceeași hotărâre judecătorească pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora ,,oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă” și care consacră efectul pozitiv al lucrului judecat, nu își găsesc aplicarea în cauza de față. Astfel, sub un prim aspect, relevante sunt considerentele Deciziei nr. 18/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 10 martie 2020, prin care s-a reținut că ,,(...) principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare” (paragraful 95). Or, în litigiul finalizat cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curții de Apel Pitești, reclamanta din prezentul dosar nu a avut calitatea de parte, astfel că nu poate invoca beneficiul efectului pozitiv al lucrului judecat. Al doilea aspect care împiedică ca intimata-reclamantă să beneficieze de statuările definitive din Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curții de Apel Pitești, constă în aceea că dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. impun o ,,legătură” între lucrul anterior judecat și soluționarea litigiului de față, or, această legătură presupune, ab initio, o chestiune litigioasă care să circumscrie, atât în litigiul anterior cât și în cel subsecvent, un obiect și o cauză cel puțin asemănătoare, ceea ce nu este dat în speța de față. Astfel, analizând Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curții de Apel Pitești, Înalta Curte constată că, deși în respectivul litigiu, instanța a anulat un raport de evaluare întocmit de ANI, prin care se constatase, de asemenea, conform prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate a unui funcționar public, soluția se bazează pe concluzia lipsei unei legături directe ori indirecte între atribuțiile aferente funcției publice și cele aferente funcției din domeniul privat, silogism rezultat în urma comparării atribuțiilor concrete din fișele posturilor celor două funcții (public/privat) exercitate de reclamanta din respectiva cauză. Or, deși atribuțiile aferente funcției din domeniul privat, exercitate de reclamanta din cauza finalizată cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021, sunt identice cu cele exercitate -în domeniul privat- de către intimata-reclamantă din prezenta cauză, este de observat că atribuțiile aferente funcției publice exercitate de către reclamanta din cauza finalizată cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021, sunt absolut diferite de cele exercitate de către intimata-reclamantă din prezenta cauză. Astfel, în timp ce intimata-reclamantă din prezentul dosar a exercitat, în cadrul funcției publice de șef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., în perioada vizată, atribuțiile menționate supra la pct. 5.1, reclamanta din cauza finalizată cu Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021, a exercitat, în cadrul funcției publice de consilier în cadrul serviciului de resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., următoarele atribuții: „întocmirea statelor de plată și calcularea oricăror indemnizații sau drepturi salariale ale angajaților, consilierilor locali, colaboratorilor, etc.; gestionarea programului de salarizare, inclusiv actualizarea acestuia conform modificărilor legislative; eliberarea de adeverințe de salarizare, copii de pe Carnetele de muncă la solicitarea salariaților; întocmirea dosarelor de pensionare pentru limita de vârsta și invaliditate; depunerea lor în termen la organele de specialitate; întocmirea și transmiterea rapoartelor statistice din domeniul resurselor umane; respectarea prevederilor ROF, Regulamentului intern, precum și celelalte prevederi legale în vigoare. Prezentele atribuții nu sunt limitative, îndeplinește orice dispoziție scrisă sau verbală a primarului sau a viceprimarului municipiului D.” În aceste condiții, intimata-reclamantă nu poate beneficia de un eventual efect pozitiv al lucrului judecat prin Sentința civilă nr. 202/F-CONT din 03.11.2021 a Curții de Apel Pitești, sentință care, de asemenea, nu poate fi avută în vedere nici ca jurisprudență relevantă, chestiunile litigioase deduse judecății fiind diferite, diferențiere atrasă, cum s-a arătat mai sus, de lipsa de identitate dintre atribuțiile aferente funcțiilor publice exercitate de către părțile reclamante din cele două dosare. Pe fondul recursului, Înalta Curte reține, așa cum a statuat în jurisprudența sa, că finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe. În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi potențate ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unor activități economice. Or, asigurarea acestei integrități și prevenirea faptelor de corupție se realizează doar în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi. O funcție de demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor, și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților. Pentru atingerea acestui deziderat constând în evitarea stării de incompatibilitate, art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, statuează că funcționarii publici, pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Cu alte cuvinte, în cazul în care funcționarul public exercită concomitent și o funcție într-un domeniu de activitate din sfera privată, pentru a evita starea de incompatibilitate, este necesar ca atribuțiile din fișa postului aferente funcției publice să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile din fișa postului aferente funcției din domeniul privat. Or, comparând fișa postului aferentă funcției publice de șef serviciu resurse umane, exercitată de către intimata-reclamantă în cadrul Primăriei Municipiului C., cu fișa postului aferentă funcției de specialist în recrutare, exercitată în cadrul societății B. S.R.L., Înalta Curte identifică o legătură indirectă evidentă între atribuțiile îndeplinite în exercitarea celor două funcții deținute concomitent în perioada 23.11.2017-17.08.2020. Astfel, în cadrul societății B. S.R.L., intimata-reclamantă a fost angajată pe funcția de specialist în recrutare, atribuțiile sale implicând, conform fișei postului, acțiuni de plasare pe piața muncii. În urma angajării la societatea B. S.R.L., intimata-reclamantă a exercitat funcția de responsabil plasare pe piața muncii în cadrul proiectului ,,X”. Înalta Curte constată că atribuțiile de plasare pe piața muncii îndeplinite în cadrul societății B. S.R.L. sunt în legătură indirectă cu următoarele atribuții aferente funcției publice de șef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului C., și anume: - pregătirea documentațiilor privind desfășurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcțiilor publice/vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului și asigurarea consultanței în acest domeniu pentru serviciile publice subordonate Consiliului Local D.; - întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detașarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului; - întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local, transmiterea spre avizare la ANFP București, înaintare spre aprobare Consiliului Local și urmărirea modului de respectare a acestora. Astfel, în exercitarea atribuțiilor de plasare pe piața muncii a persoanelor destinatare ale proiectului ,,X.”, exista, ipotetic, posibilitatea ca intimata reclamantă să îndrume (ceea ce constituie o facilitare) aceste persoane să urmeze o carieră de funcționar public sau personal contractual inclusiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local D., entități în cadrul cărora intimata-reclamantă îndeplinea atribuții în legătură cu ,,pregătirea documentațiilor privind desfășurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcțiilor publice/vacante; întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detașarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului; întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local”. Această posibilitate ipotetică ca destinatari ai proiectului ,,X.” să fie îndrumați și chiar să ocupe o funcție publică sau de personal contractual în cadrul instituției publice în care activa intimata-reclamantă, nu ar putea fi contrazisă de argumentul că, pentru a ocupa o funcție publică ori de personal contractual, este necesar a parcurge o procedură de concurs, întrucât ocuparea unei funcții publice ori de personal contractual, putea avea loc, în perioada de referință, până la intrarea în vigoare a art. III din O.U.G. nr. 1/2020, nu doar prin parcurgerea unei proceduri de concurs, ci și prin detașare, care putea avea loc inclusiv din domeniul privat. Or, tot ipotetic - starea de incompatibilitate vizează, de altfel, așa cum s-a arătat mai sus, o potențială generare a unui conflict între interesele personale și exercitarea unei funcții sau demnități publice - intimata-reclamantă ar fi putut să-i îndrume pe destinatari ai proiectului ,,X.” să se angajeze în cadrul unor entități din domeniul privat după care, prin detașare, să fie angajați ca funcționari publici sau personal contractual inclusiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local D. În concluzie, în dezacord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă, funcționar public, a exercitat concomitent, în perioada 23.11.2017-17.08.2020, și o funcție în domeniu de activitate din sectorul privat, care se află în legătură indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului, încălcând, astfel, prevederile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Temeiul legal al soluției din recurs Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.