ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3788/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal la data de 18 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019, întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 145/12.06.2020, Tribunalul Argeș, secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Pitești, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25 iunie 2020, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 71 din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/25.11.2019.

Împotriva sentinței civile nr. 71 din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 2 alin. (1), art. 75 lit. c) și art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum și ale art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Astfel, în opinia recurentei-pârâte, existența unui conflict de interese este condiționată de întrunirea cumulativă a trei elemente, respectiv deținerea unei funcții publice, emiterea - în exercitarea acestei funcții - a unor hotărâri și obținerea pentru sine a unui folos material în urma respectivelor decizii, iar existența acestor trei elemente este evidentă în speță.

Deși intimatul-reclamant trebuia să manifeste o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele sale patrimoniale, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței din data de 28 noiembrie 2016, acesta a fost prezent la dezbaterile și la deliberările privind adoptarea H.C.L. Vlădești nr. 36/28.11.2016 și nu reiese că ar fi părăsit sala ca urmare a obligației ce îi revenea.

Prin urmare, recurenta-pârâtă a apreciat că în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru reținerea unui conflict de interese în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 octombrie 2020, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Vlădești, județul Argeș, a încălcat dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și ale art. 75 lit. c) și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, deoarece, deși s-a abținut de la vot, a participat la dezbaterile ce au avut loc în cadrul ședinței de consiliul local din data de 28 noiembrie 2016 în care a fost adoptată H.C.L. nr. 36/28.11.2016, prin care au fost însușite contractele nr. x/30.03.2016 și nr. y/04.04.2016, încheiate anterior de primarul comunei Vlădești cu societatea B. S.R.L., persoană juridică în cadrul căreia reclamantul deține funcția de director tehnic, iar soția sa calitatea de asociat unic și administrator, fără a anunța interesul său personal la începutul dezbaterilor și fără a părăsi sala de ședință.

Criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 2 alin. (1), art. 75 lit. c) și art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum și ale art. 46 din Legea nr. 215/2001, sunt nefondate.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Conform art. 77 din Legea nr. 161/2003, "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute la art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada de referință, "Nu poate lua parte la deliberare și adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local (…)", iar potrivit art. 75 din Legea nr. 393/2004, în forma în vigoare la data de referință, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".

Nu în ultimul rând, potrivit art. 77 din Legea nr. 393/2004, în forma în vigoare la data de referință:

"(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței".

Înalta Curte reține că problema de drept ce trebuie dezlegată în cauză este aceea a identificării cu certitudine a elementelor care se circumscriu în ipotezele reținute de legiuitor în textele legale anterior enunțate.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, pe ordinea de zi a ședinței din data de 28 noiembrie 2016 s-au aflat șapte puncte de dezbatere, la pct. 5 regăsindu-se proiectul de hotărâre privind însușirea contractelor încheiate de primarul comunei Vlădești. În privința acestui punct, în procesul-verbal s-a consemnat că "reprezentantul comisiei pentru activități social culturale, culte, învățământ, sănătate și familie, protecție copii, juridică și de disciplină menționează că acestea sunt de acord cu proiectul de hotărâre. Domnul C. întreabă de unde este câștigătorul licitației pentru lemnele din Bahna. Domnul primar răspunde că numele său este D., iar sediul firmei este în comuna Mihăești. Președintele de ședință supune la vot proiectul de hotărâre, proiectul fiind adoptat cu 12 voturi "pentru" și 1 abținere a domnului A." .

Totodată, din anexa la H.C.L. nr. 36/28.11.2016 reiese că lista contractelor încheiate de primarul comunei Vlădești a cuprins și alte contracte încheiate cu societăți care nu îl vizau pe intimatul-reclamant, iar din procesul-verbal al ședinței Comisiei pentru agricultură, activități economico-financiare, amenajarea teritoriului și urbanism, gospodărie comunală și protecția mediului din data de 25 noiembrie 2016, prin care s-a avizat favorabil adoptarea unei hotărâri cu privire la însușirea contractelor încheiate de primarul comunei Vlădești, rezultă că deși intimatul-reclamant era membru al acestei comisii și a semnat procesul-verbal, nu a participat la vot.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cursul discuțiilor care au avut loc în Consiliul local în ședința respectivă cu privire la punctul 5 de pe ordinea de zi singura poziție exprimată a fost a unui alt consilier local și cu privire la un alt contract decât cele care l-ar fi vizat pe intimatul-reclamant, iar acesta din urmă nu a participat activ la deliberări și nu a intervenit în susținerea sau influențarea votului celorlalți colegi cu privire la acest punct, proiectul de hotărâre fiind oricum adoptat cu votul tuturor celorlalți consilieri locali prezenți la ședință.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte apreciază că este relevant în cauză și faptul că atunci când s-a pus în discuție în cadrul ședinței din data de 25 noiembrie 2016 a Comisiei pentru agricultură, activități economico-financiare, amenajarea teritoriului și urbanism, gospodărie comunală și protecția mediului, al cărui membru era intimatul-reclamant, exclusiv avizarea hotărârii cu privire la însușirea contractelor încheiate de primarul comunei Vlădești, acesta nu a participat la vot, astfel că nu i se poate reproșa că nu și-ar fi anunțat interesul personal la începutul ședinței și că a participat la ședința de consiliu în care s-au discutat și adoptat soluții și asupra altor probleme de interes local, ce au făcut obiectul celorlalte puncte de pe ordinea de zi, în condițiile în care nu a participat la deliberările ce au vizat punctul 5 de pe ordinea de zi și s-a abținut de la votul privind acest punct.

În consecință, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că această succesiune a faptelor nu conduce la întrunirea dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 77 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru a se reține conflictul de interese în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant.

Referitor la deciziile invocate cu titlu de practică judiciară de recurentul-pârât, Înalta Curte reține cu titlu preliminar că practica anterioară a instanțelor naționale nu constituie izvor de drept în sistemul judiciar român și că, în orice caz, acestea nu își găsesc aplicabilitate în cauza de față, constatându-se că situațiile premisă sunt diferite. Așa cum s-a arătat anterior, în speță, succesiunea faptelor reținute prin raportul de evaluare contestat în cauză nu conduce la întrunirea dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 77 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, pentru a se reține conflictul de interese în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 71 din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 71 din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.