ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5152/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x, întocmit la data de 10.07.2020, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 137/F-CONT din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare admiterea în totalitate a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat, în esență, următoarele:

- instanța de fond a înlăturat în mod neîntemeiat apărările sale prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și se impune efectuarea unei juste și complete analize a materialului probator administrat în cauză;

- a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare întrucât acesta a fost întocmit de un organ necompetent în realizarea unei astfel de verificări;

- a mai solicitat să se observe faptul că activitatea de evaluare și raportul final au fost realizate cu nerespectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 176/2010, în sensul că lucrarea nu a fost repartizată în mod aleatoriu, prin sistem electronic omologat, aspect care a condus la desfășurarea întregii proceduri cu nerespectarea principiilor prevăzute de art. 8 din aceeași lege;

- instanța de fond nu a analizat posibila intervenție în cauză a prescripției răspunderii administrative, civile și disciplinare pentru faptele reținute în sarcina sa în raportul de evaluare contestat.

- prima instanță nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere și nu a analizat toate motivele de contestație invocate prin acțiunea formulată și completată, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x, întocmit la data de 10.07.2020.

Prin raportul de evaluare nr. x/10.07.2020, întocmit de intimată, s-a constatat că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Dobrești, jud. Argeș, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în exercitarea mandatului 2016-2020, întrucât S.C. B. S.R.L., societate comercială la care fiul acestuia îndeplinea funcția de administrator, a încheiat cu Primăria com. Dobrești, la data de 12.05.2017, contractul de prestări servicii nr. x/12.05.2017, având ca obiect înlocuirea de ferestre și uși termopan la sediul Primăriei com. Dobrești, pentru prețul de 5.500 RON, contractul având un termen de execuție și predare integrală a lucrărilor de 60 de zile.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

Prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că a fost invocat formal, întrucât recurentul nu formulează argumente distincte privind incidența acestuia.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că este nefondat.

Cu privire la primele trei motive invocate prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu au fost invocate în fața instanței de fond.

Astfel, recurentul-reclamant a solicitat să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare întrucât acesta a fost întocmit de un organ necompetent în realizarea unei astfel de verificări, să se observe faptul că activitatea de evaluare și raportul final au fost realizate cu nerespectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 176/2010, în sensul că lucrarea nu a fost repartizată în mod aleatoriu, prin sistem electronic omologat, aspect care a condus la desfășurarea întregii proceduri cu nerespectarea principiilor prevăzute de art. 8 din aceeași lege. Totodată, a mai invocat și faptul că instanța de fond nu a analizat posibila intervenție în cauză a prescripției răspunderii administrative, civile și disciplinare pentru faptele reținute în sarcina sa în raportul de evaluare contestat.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului, care nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată, nu pot fi examinate cu ocazia soluționării recursului, întrucât nu au făcut obiectul analizei primei instanțe, ci au fost invocate direct în calea de atac a recursului. Or, în stadiul procesual al recursului nu pot fi invocate motive noi, care nu au fost supuse dezbaterilor în fața instanței de fond, neputând face astfel obiectul căii de atac formulate, față de dispozițiile art. 478, raportat la art. 494 din C. proc. civ.

În condițiile în care în fața primei instanțe reclamantul nu a invocat aceste argumente în susținerea nelegalității actului contestat, nu le poate invoca direct în fața instanței de control judiciar, astfel că nu pot fi examinate cu ocazia soluționării prezentului recurs.

În ceea ce privește susținerea că prima instanță nu s-ar fi pronunțat pe toate capetele de cerere și nu ar fi analizat toate motivele de contestație invocate prin acțiunea formulată și completată, Înalta Curte reține, în primul rând, că recurentul nu precizează care anume capete de cerere și motive neanalizate de instanța de fond ar fi fost invocate prin acțiunea formulată și completată.

În al doilea rând, motivele invocate prin cererea de chemare în judecată inițială de două pagini au fost avute în vedere de instanța de judecată, iar o completare a acțiunii nu se identifică în dosarul de fond.

În rest, sunt nefondate criticile recurentului privind faptul că nu sunt întrunite condițiile art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) și (2) din Legea 161/2003: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Prin urmare, pentru a se reține starea de incompatibilitate în temeiul textului legal citat, este necesar ca persoana care îndeplinește funcția de consilier local sau soțul ori rudele de gradul I ale acesteia să aibă calitatea de asociat la o societate comercială cu capital privat care a încheiat un contract de prestări servicii, de executare lucrări sau de furnizare de produse cu autoritatea administrației publice din care face parte.

Contrar susținerilor recurentului, împrejurarea că menționatul contract a fost încheiat cu primăria, iar nu cu consiliul local nu este de natură să înlăture starea de incompatibilitate, în condițiile în care atât instituția primarului, cât și consiliul local sunt autorități ale administrației publice locale prin care se realizează gestionarea patrimoniului unității administrativ-teritoriale, în considerarea principiului autonomiei locale. Faptul că primarul este autoritate executivă, iar consiliul local – autoritate deliberativă nu conduce la concluzia existenței unei independențe totale a acestora, între cele două autorități existând raporturi interdependente, care au drept scop gestionarea eficientă a patrimoniului unității administrativ-teritoriale.

În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța de fond că împrejurarea că respectivul contract a fost încheiat cu primăria, și nu cu consiliul local în cadrul căruia funcționează recurentul-reclamant este lipsită de relevanță, câtă vreme cele două autorități ale administrației publice locale (primarul și consiliul local) gestionează împreună, în numele și în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, treburile publice în condițiile legii, iar primăria aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local. Așadar, sintagma "autoritățile administrației publice locale din care fac parte" consilierii locali, regăsită în cuprinsul dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, se referă atât la consiliul local, ca autoritate deliberativă, cât și la primar, ca autoritate executivă.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 137/F-CONT din 15 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 137/F-CONT din 15 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.