ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2025

Ședința publică din data de 20 februarie 2025

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.06.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/19.05.2022, întocmit cu privire la lucrarea nr. 1287/S/II/14.01.2020.

Prin sentința nr. 151 din 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat raportul de evaluare nr. x/19.05.2022, emis de pârâtă pe numele reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate.

Prin Decizia nr. 2569 din 15 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate a casat sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 2569 din 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2022, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate a formulat contestație în anulare prin care a solicitat suspendarea executării hotărârii a cărei anulare este solicitată, în temeiul prevederilor art. 507 C. proc. civ., admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, să anuleze în tot a deciziei contestate și, rejudecând recursul, să îl respingă ca neîntemeiat, cu menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile nr. 151/15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Pitești.

Arată contestatoarea că, prin decizia civilă nr. 2569 din data de 15 mai 2024, a fost reținută existența unei situații de incompatibilitate în sarcina sa și anume, ANI a apreciat că ambele funcții deținute de contestatoare, respectiv funcția publică de conducere de șef serviciu Resurse Umane și aceea de responsabil plasare pe piața muncii, își au sfera de activitate în domeniul resurselor umane, motiv pentru care, prin detinerea și exercitarea simultană a celor două funcții, au fost încălcate dispozitiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în concret, activitatea desfisurată în domeniul privat - responsabil plasare pe piața muncii (care ține de domeniul resurselor umane) este în legătură directă sau indirectă cu atribuTiile exercitate în funcția publică de conducere de șef serviciu Resurse Umane în cadrul Primăriei Municipiului Drăgășani.

Pentru a pronunța decizia contestată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, raportat la situația de fapt analizată, ipotetic exista posibilitatea ca, contestatoarea să îndrume persoanele destinatare din cadrul proiectului "B." (proiect derulat în sfera privată) să urmeze o carieră de funcționar public sau personal contractual.

Astfel, în exercitarea atribuțiilor de plasare pe piața muncii a persoanelor destinatare ale proiectului "B.", exista, ipotetic, posibilitatea ca intimata reclamantă să îndrume (ceea ce constituie o facilitare) aceste persoane să urmeze o carieră de funcționar public sau personal contractual inclusiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local Drăgășani, entități în cadrul cărora intimata reclamantă îndeplinea atribuții în legătură cu "pregătirea documentațiilor privind desfășurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcțiilor publice/vacante; întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detașarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului; întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local."

Apreciază contestatoarea că nu rezultă care sunt înscrisurile/probele în temeiul cărora a fost extrasă această concluzie dar, printr-o eroare materială evidentă, instanta de recurs nu a observat înscrisurile anexate cererii de chemare în iudecată (a se vedea anexa nr. 9 la actiune), care contrazic prin ele însele acele considerente reținute de instanță, mai sus citate, care au condus la admiterea cererii de recurs.

De asemenea, menționează că, instanța de recurs nu a făcut nicio referire la aceste probe extrem de relevante din perspectiva stabilirii situației de fapt și nu a prezentat motivele pentru care le-a înlăturat din materialul probator, ceea ce nu poate însemna decât că ele nu au fost observate la dosarul cauzei dintr-o eroare materială evidentă. Neobservarea acestor înscrisuri rezultă în mod clar din ansamblul considerentelor dezvoltate de către instanța de recurs, deoarece au fost reținute aspecte care nu au legătură și se contrazic cu probele administrate legat de obiectul proiectului "B.".

Astfel, toate înscrisurile administrate în probațiune legat de proiectul B. si la care instanta de recurs nu a făcut nicio referire, desi erau extrem de relevante în dezvoltarea unor considerente corecte și judicioase a considerentelor, au constituit anexă la cererea de chemare în iudecată (Anexa nr. 9 la acțiune). Or, dacă instanța de recurs a formulat considerente în vădită contradicție cu respectivele înscrisuri, apare ca fiind evident că nici nu a avut în vedere înscrisurile mentionate.

În consecință, apreciază contestatoarea că decizia civilă nr. 2569/15 mai 2024 este rezultatul unei grave erori materiale, deoarece în mod esențial, instanta de recurs nu a observat probe administrate de către contestatoare și anexate la dosarul cauzei, din care nu pot rezulta în niciun caz elementele reținute la fila nr. x din decizia contestată. Dimpotrivă, astfel cum rezultă din materialul probator neobservat de către instanta de recurs, în nicio ipoteză destinatarii proiectului B. nu ar fi putut să se angaieze ca funcționari publici și nici ca personal contractual, în cadrul aparatului de specialitate al Primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local Drăgăsani.

Prin urmare. nu există nici măcar ipotetic posibilitatea ca, contestatoarea să îi fi îndrumat pe respectivii în acest sens.

Solicită suspendarea executării Deciziei nr. 2569/2024, în temeiul art. 507 C. proc. civ.

Consideră că cererea de suspendare este perfect întemeiată, deoarece punerea în executare la acest moment a soluției pronunțate în recurs presupune încetarea raportului de muncă al contestatoarei, ceea ce implică consecințe foarte greu sau chiar imposibil de reparat, prciudiciile având nu doar natură materială, ci și morală.

Susține contestatoarea că, contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2569/15 mai 2024 pronuntată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este admisibilă în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

- arată că, în ceea ce privește incidența motivului de contestație în anulare întemeiat pe ipoteza "erorii materiale", doctrina de specialitate a apreciat că pentru a fi admisibilă o astfel de contestație este necesar ca eroarea materială să fie esențială în adoptarea soluției instanței

.

- instanță trebuie să se raporteze, în principiu, la situatia existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece numai în acest mod se poate aiunge la concluzia că instanta a săvârsit o greseală.

Apreciază că, dacă instanța de recurs ar fi analizat înscrisurile referitoare la proiectul B., nu ar fi putut stabili în mod judicios că exista o posibilitate, nici măcar ipotetică, să îndrume persoanele destinatare ale Proiectului să urmeze o carieră de funcționar public sau personal contractual, în cadrul aparatului de specialitate al primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local Drăgăsani.

Motivele esențiale sunt acelea că persoanele destinatare ale Proiectului nu aveau pregătirea/calificarea necesară pentru a putea accede la astfel de funcții publice nici prin concurs, nici prin detașare; angaiatorii vizați în cadrul proiectului sunt expres circumstanțiați (persoane fizice sau iuridce) și nu au legătură nici cu aparatul de specialitate al primarului din Drăgăsani, nici cu serviciile publice subordonate Consiliului Local Drăgăsani.

La data de 19.02.2025 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, susținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În argumentarea cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. contestatoarea susține, în esență, că neobservarea de către instanța de recurs a înscrisurilor anexate cererii de chemare în iudecată (Anexa nr. 9 la acțiune), constituie o eroare materială evidentă care a influențat în mod decisiv soluția pronunțată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Norma legală evocată reglementează contestația în anulare specială deschisă împotriva hotărârii instanței de recurs afectate de o eroare materială, sintagmă care desemnează greșeli cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, produse prin omisiunea sau confundarea unor elemente ori date materiale importante existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii.

Motivul analizat nu poate viza însă aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea probelor administrate sau interpretarea ori aplicarea pretins greșită a unor dispoziții legale, deoarece astfel de aspecte se pot circumscrie, eventual, unor erori de judecată, care nu pot fi subsumate celor materiale, specifice contestației în anulare speciale.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că în hotărârea atacată cu contestație în anulare s-a reținut că recursul Agenției Naționale de Integritate privește

Sentința nr. 151 din 15 noiembrie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat raportul de evaluare nr. x/19.05.2022, emis de pârâtă pe numele reclamantei.

Admiterea căii de atac a recursului, cu consecința respingerii cererii de anulare a raportul de evaluare nr. x/19.05.2022, a fost determinată de concluzia instanței de recurs rezultată din compararea fișei postului aferentă funcției publice de șef serviciu resurse umane, exercitată de către intimata reclamantă în cadrul Primăriei Municipiului Drăgășani, cu fișa postului aferentă funcției de specialist în recrutare, exercitată în cadrul societății C. S.R.L., în urma căreia s-a identificat o legătură indirectă evidentă între atribuțiile îndeplinite în exercitarea celor două funcții deținute concomitent în perioada 23.11.2017-17.08.2020.

Înalta Curte a constatat că atribuțiile de plasare pe piața muncii îndeplinite în cadrul societății C. S.R.L. sunt în legătură indirectă cu următoarele atribuții aferente funcției publice de șef serviciu resurse umane în cadrul Primăriei Municipiului Drăgășani, și anume:

- pregătirea documentațiilor privind desfășurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcțiilor publice/vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului și asigurarea consultanței în acest domeniu pentru serviciile publice subordonate Consiliului Local Drăgășani;

- întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detașarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului;

- întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local, transmiterea spre avizare la ANFP București, înaintare spre aprobare Consiliului Local și urmărirea modului de respectare a acestora.

Astfel, în exercitarea atribuțiilor de plasare pe piața muncii a persoanelor destinatare ale proiectului "B.", exista, ipotetic, posibilitatea ca intimata reclamantă să îndrume (ceea ce constituie o facilitare) aceste persoane să urmeze o carieră de funcționar public sau personal contractual inclusiv în cadrul aparatului de specialitate al primarului sau în cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Local Drăgășani, entități în cadrul cărora intimata reclamantă îndeplinea atribuții în legătură cu "pregătirea documentațiilor privind desfășurarea concursurilor organizate în vederea ocupării funcțiilor publice/vacante; întocmirea documentelor privind încadrarea transferarea, delegarea, detașarea, încetarea raporturilor de serviciu, pentru personalul aparatului de specialitate al Primarului; întocmirea Planului anual de ocupare a funcțiilor publice vacante din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului și al serviciilor publice subordonate Consiliului Local".

Criticile contestatoare vizează, în realitate, modalitatea de apreciere a probelor aflate la dosarul cauzei însă, în cadrul contestației în anulare, nu pot fi invocate critici privind stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, sau greșita aplicare sau interpretare a dispozițiilor legale, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.

Prin urmare, nu este incident cazul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nefiind îndeplinite condițiile admisibilității acestuia.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de anulare invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (1) și (4) C. proc. civ. va admite excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de Agenția Națională de Integritate și va respinge contestația în anulare formulată de contestataoarea A. împotriva deciziei nr. 2569 din 15 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de Agenția Națională de Integritate.

Respinge contestația în anulare declarată de A. împotriva deciziei nr. 2569 din 15 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 20 februarie 2025.