Hauler și Stancu împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2011)255 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Hauler și Stancu împotriva României (Hauler, cererea nr. 67703/01, hotărârea din 12 iulie 2007, finală la 12 octombrie 2007 și Stancu, cererea nr. 30390/02, hotărârea din 29 aprilie 2008, finală la 29 iulie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza refuzului Curții de a revizui legalitatea deciziilor administrative privind alocarea parcelelor de teren și lungimea excesivă a procedurilor civile (violații la art. 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor;

după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite în hotărâri, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, în vederea realizării, în măsura posibilului, a reintegrării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; având în vedere faptul că problema cu privire la lungimea excesivă a procedurilor civile, ridicată în cazul Stancu, este examinată în prezent în cadrul supravegherii execuției grupului de cazuri Nicolau împotriva României (adoptarea din 12 ianuarie 2006); DECLARA, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)255 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Hauler și Stancu împotriva României Cazul introductiv Cazul se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza refuzului instanței interne, între 1997 și 2001, de a revizui legalitatea deciziilor administrative privind alocarea parcelelor de teren.

Cazul Stancu se referă, de asemenea, la lungimea excesivă a procedurilor civile (violații la art. 6§1) Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la satisfacție echitabilă Numele și numărul de cerere Pecuniar și moral Daune costuri și cheltuieli Total Hauler (67703/01) 000 EUR 500 EUR Pagate la 28/05/2008 (în condițiile care par acceptate de solicitant) Stancu (30390/02) 000 EUR 000 EUR 000 EUR Pagate la 11/11/2008 (candidații au renunțat la dobânzi în vederea sumelor mici) b) Măsuri individuale art. 322§9 Codul de procedură civilă prevede posibilitatea redeschiderii procedurilor civile în cazurile în care Curtea Europeană a constatat o încălcare. În plus, Curtea Europeană a acordat reclamanților satisfacție echitabilă în ceea ce privește toate șefii de daune.

În sfârșit, procedurile civile pe care Curtea Europeană le-a considerat să fie excesiv de mult timp în cazul Stancu au ajuns la sfârșit în 2001. În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Accesul la instanță : Cazurile prezente similarități cu cazul Glod (Rezoluția CM/ResDH(2011)25 ), în care Comitetul de miniștri a remarcat faptul că dispoziția juridică care limita competența instanțelor solicitate să revizuiască licența deciziilor administrative privind restituirea terenurilor a fost abrogată în 1997. În cazul Stancu, Curtea Europeană a remarcat că, în urma acestui amendament legislativ, marea majoritate a instanțelor interne a hotărât că sunt competente să examineze legalitatea acestor decizii administrative.

Cu toate acestea, în prezent, instanța de recurs a refuzat competența, în 2000 și 2001, de a revizui astfel de decizii administrative. În acest caz și având în vedere efectul direct al Convenției Europene în România, autoritățile românești au considerat că este necesar să se difuzeze hotărârea Curții Europene în cazul Hauler către instanțele competente pentru a evita orice nouă și similară incoerență. Astfel, hotărârea a fost transmisă Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea difuzării sale către toate instanțele interne, cu o recomandare de a discuta această hotărâre în cursul activităților legate de educația profesională continuă a judecătorilor. În plus, hotărârile Curții în aceste cazuri, ca hotărârea din cauza Glod, au fost publicate în Jurnalul Oficial.

: Acest aspect este examinat în contextul grupului de cazuri Nicolau (1295/02). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în afară de plata satisfacției, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 la a 1128-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2011)255 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Hauler and Stancu against Romania (Hauler, application No. 67703/01, judgment of 12 July 2007, final on 12 October 2007 and Stancu, application No. 30390/02, judgment of 29 April 2008, final on 29 July 2008) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the infringement of the applicants’ right of access to a court due to the Court’s refusal to review the lawfulness of administrative decisions concerning the allocation of plots of land and the excessive length of civil proceedings (violations of article 6, paragraph 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations; Having noted that the issue concerning the excessive length of civil proceedings, raised in the Stancu case, is examined at present within the framework of the supervision of the execution of the group of cases Nicolau against Romania (judgment of 12 January 2006); DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)255 Information on the measures taken to comply with the judgments in the cases of Hauler and Stancu against Romania Introductory case summary The cases concern the violation of the applicants’ right of access to a court due to the domestic courts’ refusal, between 1997 and 2001, to review the lawfulness of administrative decisions concerning the allocation of plots of land.

The Stancu case concerns also the excessive length of civil proceedings (violations of Article 6§1) I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary and non-pecuniary damage Costs and expenses Total Hauler (67703/01) 4 000 EUR 500 EUR 4 500 EUR Paid on 28/05/2008 (in conditions that seem to be accepted by the applicant) Stancu (30390/02) 10 000 EUR 1 000 EUR 11 000 EUR Paid on 11/11/2008 (the applicants waived interest in view of small amount) b) Individual measures Article 322§9 of the Code of Civil Procedure provides the possibility of reopening civil proceedings in cases in which the European Court has found a violation.

In addition, the European Court awarded the applicants just satisfaction in respect of all heads of damage. Finally, the civil proceedings which the European Court had held to be excessively long in the Stancu case came to an end in 2001. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures 1) Access to court : The cases present similarities to the Glod case (Resolution CM/ResDH(2011)25 ), in which the Committee of Ministers noted that the legal provision that limited the jurisdiction of courts called upon to review the lawfulness of administrative decisions concerning the restitution of land was repealed in 1997. In the Stancu case, the European Court noted that following this legislative amendment, the great majority of the domestic courts decided that they were competent to examine the lawfulness of such administrative decisions.

Nevertheless, in the present cases, the courts of appeal declined jurisdiction, in 2000 and 2001, to review such administrative decisions. This being the case and in view of the direct effect of the European Convention in Romania, the Romanian authorities considered that it was necessary to disseminate the judgment of the European Court in the Hauler case to the competent courts to avoid any new, similar inconsistency. Thus, the judgment was sent to the Superior Council of Magistracy, with a view to its dissemination to all domestic courts, with a recommendation to discuss this judgment during activities related to continuous professional education of judges. In addition, the Court’s judgments in these cases, as the judgment in the Glod case, have been published in the Official Journal.

2) Length of proceedings : This aspect is being examined in the context of the Nicolau group of cases (1295/02). III. Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measure is required apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Romania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2011 at the 1128th Meeting of the Ministers’ Deputies