CASE OF GRECU AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF GRECU AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)18 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Grecu împotriva României (domanda nr. 75101/01, hotărârea din 30 noiembrie 2006, finală la 28 februarie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz provin din absența normelor legale care reglementează domeniul de aplicare al jurisdicției, a procedurii care trebuie respectate și a garanțiilor care trebuie garantate în ceea ce privește drepturile de apărare, în cadrul procedurii reclamantul a interzis un ordin procuror într-un caz penal (violarea articolului 6 alineatul (1) și imposibilitatea de a face apel împotriva hotărârii din partea instanței de primă instanță în cadrul acestei proceduri (violarea articolului 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a se conforma hotărârii; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)18 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Grecu împotriva României Cazul introductiv Cazul se referă la nedreptatea procedurilor penale introduse de reclamant pentru a dispune de ordonanța procurorului (violația articolului 6 alineatul (1). Ordinul în cauză, dat în 1985 în cadrul procedurilor penale pentru încălcarea reglementărilor privind monedele străine, a respins reclamantul de răspundere penală, însă i-a impus o amendă administrativă și confiscarea monedei străine pe care le posedă. La momentul material, legislația internă nu prevedea nicio posibilitate de revizuire judiciară a ordinilor procurorilor. În februarie 2000, în baza unei hotărâri ale Curții Constituționale care au constatat inconstituționalitatea lipsei de control judiciar în astfel de situații, reclamantul a solicitat o revizuire a ordinului procurorului în fața Curții Județului de București, care a susținut ordinul prin hotărârea din 25 aprilie 2000. Curtea Europeană a remarcat că, în lipsa unor norme clare în acest sens, Curtea Județeanului București nu are competența de a examina meritele acuzațiilor împotriva reclamantului, astfel încât nu poate pronunța achitarea reclamantului și de a anula confiscarea, dacă este cazul. Singura opțiune deschisă dacă a decis să anuleze ordinul era de a trimite cazul înapoi procurorului. În plus, Curtea județului București nu a îndeplinit definiția unui tribunal „înființat prin lege”, deoarece normele procedurale aplicabile procedurii nu au fost stabilite nici prin statut, nici prin o jurisprudență constantă a instanțelor interne. În sfârșit, procedura în cauză nu a asigurat drepturile apărării, deoarece instanța nu a fost împuternicită să ia probe directe, în special pentru a reexamina martorii auziți de procuror. De asemenea, Curtea Europeană a constatat că, în momentul material, niciun recurs împotriva hotărârii Curții Județenului București a fost privată de dreptul reclamantului de a-și examina cauza penală de două niveluri de jurisdicție (violația articolului 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7). Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 9 000 EUR 860 EUR 9 860 EUR Plătit la 10/05/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli. În plus, în conformitate cu art. 4081 din Codul de Procedură Penală, reclamantul a fost dispus să solicite redeschiderea procedurii în termen de un an de la data în care hotărârea Curții Europene a devenit finală. O astfel de acțiune ar fi asigurat reclamantului o șansă de a primi cererea de revizuire judiciară a ordinului procurorului, în conformitate cu normele prevăzute prin amendamentele introduse în Codul de Procedință Penală în 2003 (a se vedea infra, în temeiul „mesurelor generale”). Potrivit informațiilor de la dispoziția autorităților, nu s-a formulat o astfel de cerere. În consecință, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale a) Violația articolului 6 alineatul (1) În temeiul noilor dispoziții relevante ale Codului de procedură penală (art. 2781), în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004, orice persoană a căror interese legitime sunt afectate de decizia procurorului de a nu se deschide sau de a întrerupe procedura penală are dreptul de a solicita controlul judiciar al acestuia. În cazul în care plângerea este bine fundamentată și dovezile existente permit stabilirea acuzațiilor, instanța judecătorească probe scrise noi care se adresează în fața acesteia (art. 2781 alineatul (4)). În cazul în care sunt necesare anchete suplimentare, instanța anulează ordinul procurorului și trimite cazul înapoi la biroul procurorului pentru a relua ancheta. Astfel, în temeiul noilor dispoziții legale care stabilesc procedura care urmează să fie respectată, instanța internă are competența deplină în ceea ce privește revizuirea judiciară a ordonanțelor procurorilor. În ceea ce privește garanțiile procedurale acordate, art. 2781 alineatul (4) limitează probele noi admisibile la dovezi scrise. Cu toate acestea, având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții Europene în dreptul român, se poate presupune că instanța internă va fi ghidată în interpretarea lor a dreptului intern prin cerințele care rezultă din hotărârea Curții Europene cu privire la obligația lor de a proteja drepturile apărării în astfel de proceduri. În vederea sensibilizării asupra acestor cerințe, traducerea hotărârii în limba română a fost publicată pe site-ul Consiliului Superior de Magistracy www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 ) și hotărârea este disponibilă și pe site-ul Înaltului Curte de casă și justiție ( www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp b) Încălcarea articoluluiui 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7 În plus, noile dispoziții legale menționate mai sus garantează dreptul de recurs la o instanță superioră în acest proces. Astfel, recursul este împotriva unei hotărâri în primă instanță care susține ordinul procurorului sau trimite cazul înapoi la biroul procurorului. III. Concluziile statului reclamant Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 martie 2011 la a 1108-a reuniune a Diputaților Miniștrilor.