Grecu împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2011)18 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Grecu împotriva României (domanda nr. 75101/01, hotărârea din 30 noiembrie 2006, finală la 28 februarie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului odată ce a devenit final; Amintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz provin din absența normelor legale care reglementează domeniul de aplicare al jurisdicției, a procedurii care trebuie respectate și a garanțiilor care trebuie garantate în ceea ce privește drepturile de apărare, în cadrul procedurii reclamantul a interzis un ordin procuror într-un caz penal (violarea articolului 6 alineatul (1) și imposibilitatea de a face apel împotriva hotărârii din partea instanței de primă instanță în cadrul acestei proceduri (violarea articolului 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7) (a se vedea detaliile din apendice);

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a se conforma hotărârii; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)18 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Grecu împotriva României Cazul introductiv Cazul se referă la nedreptatea procedurilor penale introduse de reclamant pentru a dispune de ordonanța procurorului (violația articolului 6 alineatul (1). Ordinul în cauză, dat în 1985 în cadrul procedurilor penale pentru încălcarea reglementărilor privind monedele străine, a respins reclamantul de răspundere penală, însă i-a impus o amendă administrativă și confiscarea monedei străine pe care le posedă. La momentul material, legislația internă nu prevedea nicio posibilitate de revizuire judiciară a ordinilor procurorilor.

În februarie 2000, în baza unei hotărâri ale Curții Constituționale care au constatat inconstituționalitatea lipsei de control judiciar în astfel de situații, reclamantul a solicitat o revizuire a ordinului procurorului în fața Curții Județului de București, care a susținut ordinul prin hotărârea din 25 aprilie 2000. Curtea Europeană a remarcat că, în lipsa unor norme clare în acest sens, Curtea Județeanului București nu are competența de a examina meritele acuzațiilor împotriva reclamantului, astfel încât nu poate pronunța achitarea reclamantului și de a anula confiscarea, dacă este cazul. Singura opțiune deschisă dacă a decis să anuleze ordinul era de a trimite cazul înapoi procurorului. În plus, Curtea județului București nu a îndeplinit definiția unui tribunal „înființat prin lege”, deoarece normele procedurale aplicabile procedurii nu au fost stabilite nici prin statut, nici prin o jurisprudență constantă a instanțelor interne.

În sfârșit, procedura în cauză nu a asigurat drepturile apărării, deoarece instanța nu a fost împuternicită să ia probe directe, în special pentru a reexamina martorii auziți de procuror. De asemenea, Curtea Europeană a constatat că, în momentul material, niciun recurs împotriva hotărârii Curții Județenului București a fost privată de dreptul reclamantului de a-și examina cauza penală de două niveluri de jurisdicție (violația articolului 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7). Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 9 000 EUR 860 EUR 9 860 EUR Plătit la 10/05/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli.

În plus, în conformitate cu art. 4081 din Codul de Procedură Penală, reclamantul a fost dispus să solicite redeschiderea procedurii în termen de un an de la data în care hotărârea Curții Europene a devenit finală. O astfel de acțiune ar fi asigurat reclamantului o șansă de a primi cererea de revizuire judiciară a ordinului procurorului, în conformitate cu normele prevăzute prin amendamentele introduse în Codul de Procedință Penală în 2003 (a se vedea infra, în temeiul „mesurelor generale”). Potrivit informațiilor de la dispoziția autorităților, nu s-a formulat o astfel de cerere. În consecință, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II.

Măsuri generale a) Violația articolului 6 alineatul (1) În temeiul noilor dispoziții relevante ale Codului de procedură penală (art. 2781), în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004, orice persoană a căror interese legitime sunt afectate de decizia procurorului de a nu se deschide sau de a întrerupe procedura penală are dreptul de a solicita controlul judiciar al acestuia. În cazul în care plângerea este bine fundamentată și dovezile existente permit stabilirea acuzațiilor, instanța judecătorească probe scrise noi care se adresează în fața acesteia (art. 2781 alineatul (4)). În cazul în care sunt necesare anchete suplimentare, instanța anulează ordinul procurorului și trimite cazul înapoi la biroul procurorului pentru a relua ancheta.

Astfel, în temeiul noilor dispoziții legale care stabilesc procedura care urmează să fie respectată, instanța internă are competența deplină în ceea ce privește revizuirea judiciară a ordonanțelor procurorilor. În ceea ce privește garanțiile procedurale acordate, art. 2781 alineatul (4) limitează probele noi admisibile la dovezi scrise. Cu toate acestea, având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții Europene în dreptul român, se poate presupune că instanța internă va fi ghidată în interpretarea lor a dreptului intern prin cerințele care rezultă din hotărârea Curții Europene cu privire la obligația lor de a proteja drepturile apărării în astfel de proceduri.

În vederea sensibilizării asupra acestor cerințe, traducerea hotărârii în limba română a fost publicată pe site-ul Consiliului Superior de Magistracy www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 ) și hotărârea este disponibilă și pe site-ul Înaltului Curte de casă și justiție ( www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp b) Încălcarea articoluluiui 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7 În plus, noile dispoziții legale menționate mai sus garantează dreptul de recurs la o instanță superioră în acest proces. Astfel, recursul este împotriva unei hotărâri în primă instanță care susține ordinul procurorului sau trimite cazul înapoi la biroul procurorului. III.

Concluziile statului reclamant Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 martie 2011 la a 1108-a reuniune a Diputaților Miniștrilor.

Resolution CM/ResDH(2011)18 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Grecu against Romania (Application No. 75101/01, judgment of 30 November 2006, final on 28 February 2007) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case originate in the absence of statutory rules governing the scope of courts’ jurisdiction, the procedure to be followed and the guarantees to be secured as regards the defence rights, in proceedings the applicant had brought to have a prosecutor’ s order in a criminal case set aside (violation of Article 6, paragraph 1) and the impossibility to appeal against the judgment given by the first-instance court in such proceedings (violation of Article 2, paragraph 1, of Protocol No. 7) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1,

of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)18 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Grecu against Romania Introductory case summary The case concerns the unfairness of criminal proceedings brought by the applicant to have a prosecutor’s order set aside (violation of Article 6, paragraph 1). The order at issue, given in 1985 in criminal proceedings for breach of foreign currency regulations, absolved the applicant of criminal liability, but nonetheless imposed on him an administrative fine and the confiscation of the foreign currency he possessed. At the material time, domestic law provided no possibility of judicial review of prosecutors’ orders.

In February 2000, relying on a decision of the Constitutional Court which had found unconstitutional the lack of judicial review in such situations, the applicant sought review of the prosecutor’s order before the Bucharest County Court, which upheld the order by a judgment of 25 April 2000. The European Court noted that in the absence of clear rules to that effect, the Bucharest County Court did not have jurisdiction to examine the merits of the charges against the applicant, so it could not pronounce the applicant’s acquittal and reverse the confiscation, if appropriate. The only option opened if it decided to set aside the order was to refer the case back to the prosecutor. Moreover, the Bucharest County Court did not satisfy the definition of a tribunal “established by law” since the procedural rules applicable to the proceedings were set neither by statute nor by a constant case-law of the domestic courts.

Lastly, the proceedings at issue failed to secure the rights of the defence, since the court was not empowered to take direct evidence, in particular to re-examine the witnesses heard by the prosecutor. Noting that at the material time no appeal laid against the judgment of the Bucharest County Court, the European Court also found that the applicant was deprived of his right to have his criminal case examined by two levels of jurisdiction (violation of Article 2, paragraph 1, of Protocol No. 7). I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total 9 000 EUR 860 EUR 9 860 EUR Paid on 10/05/2007 b) Individual measures The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses.

Furthermore, under Article 408¹ of the Code of Criminal Procedure, it was open to the applicant to apply for the reopening of the proceedings within one year as of the date upon which the European Court’s judgment became final. Such a course of action would have secured the applicant an opportunity to have his request for judicial review of the prosecutor’s order heard in accordance with the rules set forth by the amendments brought to the Code of Criminal Procedure in 2003 (see infra , under “General measures”). According to the information at the authorities’ disposal, no such request had been made. Consequently, no other individual measure appears necessary. II.

General measures a) Violation of Article 6, paragraph 1 Under the relevant new provisions of the Code of Criminal Procedure (Article 278¹), in force since 1 January 2004, any person whose legitimate interests are affected by a prosecutor’s decision not to open or to discontinue criminal proceedings has a right to seek judicial review thereof. The courts shall examine the lawfulness and the merits of the disputed order based on all elements in the case file and any piece of new written evidence adduced before it (Article 278¹, paragraph 4). If the complaint is well-founded and the existing evidence allows the determination of the charges, the court shall give a judgment on the merits. Where further investigations are necessary, the court annuls the prosecutor’s order and refers the case back to the prosecutor’s office to resume the investigation.

Thus, under the new statutory provisions which set the procedure to be followed, the domestic courts have full jurisdiction when it comes to the judicial review of prosecutors’ orders. As regards the procedural guarantees afforded, Article 278¹, paragraph 4 limits admissible new evidence to written evidence. However, given the direct effect of the Convention and the European Court’s case-law in Romanian law, it may be assumed that the domestic courts will be guided in their interpretation of the domestic law by the requirements resulting from the European Court’s judgment as to their obligation to safeguard the rights of the defence in such proceedings.

In order to raise awareness of such requirements, the Romanian translation of the judgment was published on the website of the Superior Council of Magistracy ( www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503 ) and the judgment is also available on the website of the High Court of cassation and justice ( www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp ). b) Violation of Article 2, paragraph 1 of Protocol No. 7 Furthermore, the new statutory provisions mentioned above guarantee the right of appeal to a higher court in such proceedings. Thus, appeal lies against a judgment at first instance which upholds the prosecutor’s order or refers the case back to the prosecutor’s office. III.

Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measure is required, apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Romania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 10 March 2011 at the 1108th Meeting of the Ministers’ Deputies