CASE OF CONSTANTINESCU AND 4 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF CONSTANTINESCU AND 4 OTHER CASES AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2011)
Rezoluția CM/ResDH(2011)29 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cinci cazuri împotriva României cu privire la eșecul instanțelor penale de a auzi dovezi directe de la solicitanți în cadrul procedurii în care au fost condamnați (a se vedea detaliile cazurilor din apendicele) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la nedreptatea procedurii penale împotriva reclamanților pentru diferite infracțiuni din cauza nerespectării probelor directe ale instanțelor competente (violații la art. 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite în hotărâri, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabiliției în integritate; și măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)29 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cinci cazuri împotriva României cu privire la eșecul instanțelor penale de a auzi dovezi de la solicitanți în cadrul procedurii în care au fost condamnați rezumatul cazului introductiv Toate aceste cazuri se referă la faptul că instanța nu a primit dovezi directe de la reclamanții, care au fost acuzate de diferite infracțiuni (violații de la art. 6 alineatul (1)). În cazul Constantinescu, Marin, Mircea și Mihaiu, reclamanții au fost condamnați de instanțele de apel în 1994, 2001, mai 2002 și respectiv, iunie 2002, fără a fi ascultați. Toți reclamanții au fost achitați anterior de instanțele inferioare. Curtea Europeană a constatat că instanțele de apel au competența deplină în circumstanțele particulare ale acestor cazuri și au fost invitate să facă o evaluare deplină a chestiunii de vinovăție sau de nevinovăție a reclamanților. În acest context și având în vedere în special achitarea reclamanților de către instanțele inferioare, Curtea Europeană a susținut că instanța de apel nu a auzit dovezi directe de la solicitanți atunci când au determinat acuzațiile penale împotriva acestora și le-a considerat vinovate, a privat reclamanții de posibilitatea de a se apăra și, prin urmare, de un proces echitabil. În cazul lui Ilișescu și Chiforc, condamnarea reclamanților în primă instanță a fost confirmată în apelul din 2001. Curtea Europeană a constatat că neaudierea probelor de la reclamanții în primă instanță a fost încălcarea dreptului intern și că instanța din ultima instanță, care a avut competența deplină, nu a remediat această neregularitate în cazul recursului. Astfel, deoarece nu există nici o indicație că reclamanții au renunțat la dreptul lor de a se apăra, aceste omisiuni au afectat echitatea procedurii. Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la just satisfacție Denumire și numărul de cerere Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Constantinescu (28871/95), hotărâre a 27/06/2000 15 000 franci francezi 20 000 franci francezi (cu excepția 18,806,10 franci franci francezi acordate ca asistență juridică de către Consiliul Europei) 16 193,90 franci franci plătiți la 25/09/2000 Ilișescu și Chiforec (77364/01), hotărârea din 01/12/2005, finală la 01/03/2006 3 000 EUR 162 EUR 3 162 EUR plătită la 26/05/2006 Mircea (4120/02), hotărârea din 29/03/2007, finală la 29/06/2007 3 000 EUR 2 000 EUR 5 000 EUR plătită la 04/10/2007 (aplicător renunțat la interese în vederea sumelor mici) Mihaiu (42512/02), hotărârea din 04/11/2008, finală la 04/02/2009 Nu se solicită satisfacție echitabilă. Marin (30699/02), hotărârea din 03/02/2009, finală la 03/05/2009 1 500 EUR 100 EUR plătită la 27/07/2009 b) Măsuri individuale 1) Constantinescu : În urma unui recurs extraordinar, reclamantul a fost achitat de Curtea Supremă de Justiție la 4 februarie 2000. Curtea Europeană i-a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale, precum și costurile și cheltuielile. 2) Ilișescu și Chiforc: Curtea Europeană a acordat reclamanților satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele și cheltuielile morale. La 12 iunie 2006, Agentul Guvernului a informat reclamanții cu privire la posibilitatea de a solicita deschiderea procedurii în termen de un an de la publicarea hotărârii Curții Europene în Jurnalul Oficial La 18 septembrie 2006, Agentul Guvernului a informat în continuare reclamanții că hotărârea a fost publicată la 15 septembrie 2006. La 8 noiembrie 2007, reclamanții au depus cereri de redeschidere a procedurii în temeiul articolului 4081 din Codul de Procedință Penală, pe care Curtea Înaltă de Cassare și Justiție a respins-o ca fiind depusă în timp. 3) Mircea: Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale. Curtea a constatat că, datorită stării de sănătate a reclamantului, instanțele interne i-au acordat mai multe suspendări ale executării termenului de închisoare de doi ani (art. 27 din hotărâre). Pe baza hotărârii Curții Europene, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii în temeiul articolului 4081 din Codul de Procedură Penală. Înaltul Tribunal de Casare și Justiție a permis redeschiderea și reclamantul a fost achitat la reluare. 4) Mihaiu: Reclamantul nu a formulat nicio cerere în ceea ce privește o justă satisfacție, fiind deschisă reclamantului să solicite redeschiderea procedurii penale, în conformitate cu art. 408 din Codul de Procedură Penală. În conformitate cu informațiile de la dispunerea autorităților, nu s-a formulat o astfel de cerere. 5) Marin: Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale. A fost deschisă reclamantului să solicite redeschiderea procedurii penale, în conformitate cu art. 408 din Codul de Procedință Penală. Conform informațiilor de la dispunerea autorităților, nu s-a făcut o astfel de cerere. În circumstanțele prezentate mai sus, nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste cazuri. Măsuri generale Dispozițiile Codului de Procedură Penală care reglementează examinarea persoanelor acuzate au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, care a intrat în vigoare la 7 septembrie 2006. În conformitate cu dispozițiile actuale în vigoare, instanțele de apel sunt obligate să audă dovezi directe de la acuzat atunci când nu au fost auzite de instanța de primă instanță sau atunci când instanța de primă instanță nu le-a condamnat. Când sunt disponibile trei nivele de jurisdicții, instanțele de ultima instanță sunt obligate să audă acuzatul atunci când nu au fost auzite de prima instanță și a doua instanță sau nici de prima instanță, nici de a doua instanță le-a condamnat. În același timp, instanța internă a fost atrasă atenția asupra cerinței mai largi care rezultă din hotărârile Curții Europene în aceste cazuri, și anume obligația lor de a auzi dovezi de la acuzați ori de câte ori, în temeiul legislației interne, au competența deplină și sunt invitate să evalueze pe deplin problema vinovăției sau inocenției persoanelor acuzate. Astfel, traducerile hotărârilor în cazurile Constantinescu, Ilișescu și Chiforc au fost publicate în Jurnalul Oficial în mai 2001 și respectiv în septembrie 2006. În plus, hotărârile din cazurile lui Ilișescu, Chiforc și Mircea au fost transmise Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea difuzării lor către toate instanțele interne și a unei recomandări pentru discutarea acestora în cadrul seminarelor pentru educarea continuă a judecătorilor. În plus, în cadrul programului de formare a judecătorilor a fost introdus un curs privind jurisprudența Curții Europene. Având în vedere aceste măsuri, guvernul consideră că, având în vedere efectul direct al Convenției Europene și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul român, toate cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1) din aceste hotărâri vor fi luate în considerare în viitor, prevenind încălcări noi și similare. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste cazuri, că măsura generală luată va preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 martie 2011 la a 1108-a reuniune a Deputaților Miniștrilor