CtEDO 08.06.2011 Auto

CASE OF DALBAN AND 4 OTHER CASES AGAINST ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
08.06.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF DALBAN AND 4 OTHER CASES AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Rezoluția CM/ResDH(2011)73 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cinci cazuri împotriva României cu privire la condamnarea penală a jurnaliștilor pentru insultă și/sau difamare (a se vedea detaliile din apendicele) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la condamnarea penală a jurnaliștilor pentru insult și/sau difamare și caracterul disproporționat al sancțiunilor impuse lor (violații articolului 10); interzicerea automată a exercitării drepturilor părintelor impuse persoanelor condamnate la închisoare și absența unor căi de recurs efective în acest sens (violații la art. 8 și la art. 13) și nejustificarea procedurilor penale (violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (d)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite în hotărâri, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)73 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cinci cazuri împotriva României cu privire la condamnarea penală a jurnaliștilor pentru insultă și/sau difamare Aceste cazuri se referă la condamnarea penală a reclamanților pentru acuzații de insulte și/sau difamare, între 1994 și 2003, în temeiul articolelor 205 și 206 din Codul penal pentru a fi publicat articole care critică diverse autorități publice și funcționari pentru actele efectuate în calitate oficială. În toate cazurile, Curtea Europeană a constatat că, prin natura lor și severitatea sancțiunilor impuse (condamnările la închisoare sau amenzile penale), condamnările penale constituie o ingerință disproporționată cu dreptul reclamanților la libertatea de exprimare (violațiile articolului 10). În cazul Sabou și Pîrcălab, Curtea Europeană a constatat, de asemenea, o încălcare a dreptului primului reclamant la respectarea vieții familiale din cauza unei interdicții care își exercită drepturile parentale în urma impunerii condamnării la închisoare. Curtea Europeană a remarcat că, în temeiul articolelor 71 și 64 din Codul penal, interdicția aplicată automat ori de câte ori se impune o condamnare la închisoare, indiferent de natura infracțiunii sau de interesul copiilor și nu este supusă unei reexaminări judiciare (violație la art. 8). În plus, dreptul intern nu a furnizat un remediu eficace împotriva unei astfel de interferențe (violație la art. 13). În sfârșit, cazul Băcanu și SC "R" SA se referă, de asemenea, la nedreptatea procedurilor penale. Curtea Europeană a constatat că instanța internă a respins majoritatea cererilor de concediu pentru a adăuga dovezi fără a da motive relevante, ceea ce a determinat, în special, imposibilitatea reclamanților de a examina sau de a face martori examinați și a aduce atingere întregii apărări, într-un mod incompatibil cu cerințele unui proces echitabil (violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (d)). Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la justă satisfacție Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Dalban (28114/95), [GC] hotărâre din 28/09/99, Rezoluție interimar ResDH(2005)2 20 000 franci francezi 20 000 franci francezi plătite la 15/12/1999 Cumpănă și Mazăre (33348/96), [GC] hotărâre din 17/12/2004, [GC] Sabou și Pîrcălab (46572/99), hotărârea din 28/09/2004, finală la 28/12/2004 1582,42 EUR 6000 EUR 4000 EUR 11582,42 EUR platit la 05/04/2005 (interesuri renunțate în vederea sumelor mici) Barb (5945/03), hotărârea din 7/10/2008, finală la 7/01/2009) 19.88 EUR 1000 EUR 1781 EUR 2800,88 EUR platit la 06/04/2009 (interesuri renunțate în vederea sumei mici) Băcanu și SC "R" SA (4411/04), hotărârea 3/03/2009, finală la 3/06/2009) 3150 EUR 5000 EUR 8150 EUR plătite la 03/09/2009 b) Măsuri individuale 1) Dălban: Reclamantul a murit la 13 martie 1998. În momentul hotărârii Curții Europene, condamnarea sa a fost anulată de Curtea Supremă de Justiție, în urma unui recurs extraordinar depus de Procurorul General. În temeiul articolului 41, Curtea Europeană a acordat văduva reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. 2) Cumpănă și Mazăre: Curtea Europeană a remarcat că, la 22 noiembrie 1996, reclamanții au primit o scutire prezidențială care le-a scutit să își îndeplinească condițiile de închisoare și a încheiat interdicția privind exercitarea unora dintre drepturile lor civile. În ceea ce privește interdicția de un an de exercitare a profesiei lor impuse ca măsură de securitate, Curtea Europeană a constatat că nu a fost pusă în aplicare, deoarece reclamanții au continuat să lucreze ca jurnaliști după condamnarea lor. După aceea, autoritățile au indicat că condamnările au fost expulzate din dosarele penale ale reclamanților cu privire la expirarea termenului legal de reabilitare. În afară de condamnările penale, reclamanții au fost condamnați să plătească daune civile părții vătămate și au încercat să recupereze suma corespunzătoare împreună cu alte șefi de daune în temeiul art. 41. În respingerea cererii de prejudiciu material, Curtea Europeană s-a bazat pe concluziile sale că condamnările lor ar fi putut fi considerate „necesare într-o societate democratică” dacă sancțiunile penale și interdicțiile suplimentare nu ar fi fost manifestament disproporționate (punctul 129). În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea Europeană a considerat că constatarea unei încălcări constituie, în sine, suficientă satisfacție. 3) Sabou și Pîrcălab: În ceea ce privește primul reclamant, Curtea Europeană a remarcat că, după ce a fost închisă de la 20 august la 5 august, Octombrie 1998, i s-a acordat o suspendare a executării condamnării la închisoare. O scutire prezidențială acordată la 2 februarie 1999 l-a scutit de a respecta restul condamnării și a încheiat interzicerea exercitării drepturilor părintelor. Condamnările au fost eliminate din dosarele penale ale reclamanților la expirarea termenului legal pentru reabilitare. Curtea Europeană a acordat reclamanților satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material, corespunzător cuantumului daunelor civile pe care reclamanții au fost obligați să le plătească părții civile în cadrul procedurii în cauză, prejudiciu moral și cheltuieli și cheltuieli. 4) Barb: Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește pecuniare și morale prejudiciu material și costuri și cheltuieli. A fost deschis reclamantului să solicite redeschiderea procedurii penale în cauză, în conformitate cu art. 408 În orice caz, condamnarea reclamantului a fost eliminată din dosarul său penal după abrogarea articolelor 205 și 206 din Codul penal (a se vedea infracțiunile în temeiul „mesurelor generale”). 5) Băcanu și SC "R" SA: În cadrul procedurii în cauză, sancțiunile penale au fost impuse numai dlui Băcanu, autorul articolului în cauză. În calitate de societate publică, reclamantul SC "R" SA a fost responsabil în comun pentru suma daunelor civile. Curtea Europeană le-a acordat în comun satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material și moral. În ceea ce privește condamnarea penală, dl Băcanu a fost deschis să solicite redeschiderea procedurii, în conformitate cu art. 408 În orice caz, condamnarea a fost exclusă din dosarul penal al primului reclamant după abrogarea articolelor 205 și 206 din Codul Penal (a se vedea infracțiunile în temeiul „mesurelor generale”). În circumstanțele prezentate mai sus, Comitetul de miniștri nu a considerat necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale a) Violații articolului 10 1) Măsuri legislative: În urma hotărârilor Curții Europene în primele trei cazuri, Regulamentul de urgență nr. 58/2002 și Legea nr. 160/2005 au abolit condamnarea la închisoare pentru insultă și, respectiv, difamare. 278/2006, care a intrat în vigoare la 11 august 2006, a abrogat articolele 205-207 din Codul Penal și, în consecință, atât insultul, cât și difamarea au fost depenalizate. Cu toate acestea, în ianuarie 2007, Curtea Constituțională a considerat neconstituțională depenalizarea insultelor și difamației. Hotărârea Curții Constituționale a generat oarecare incertitudine cu privire la efectele sale asupra depenalizării insultelor și difamării. Pentru a clarifica această chestiune, Procurorul General a depus un recurs în interesul legii (recurs in interesul legii În hotărârea sa din 18 octombrie 2010, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a confirmat că, în ciuda hotărârii Curții Constituționale, insultele și difamarea nu mai sunt infracțiuni penale. În temeiul articolului 4142 alineatul (3) din Codul de Procedință Penală, această hotărâre este de acum încolo obligatorie pentru toate instanțele interne. În sfârșit, ca urmare a depenalizării insultelor și a difamării, interzicerea exercitării anumitor drepturi în temeiul articolelor 71 și 64 din Codul Penal și a măsurilor de securitate prevăzute în acest articol nu mai pot fi impuse în cazuri similare. 2) Publicarea și difuzarea: Traducerea în română a hotărârilor Curții Europene în toate aceste cazuri au fost publicate în Jurnalul Oficial în 2000, 2005 și 2009. Au fost organizate mai multe conferințe, cursuri de formare și seminare pentru judecători și procurori publici din 2001, care se ocupă în mod specific de aspecte legate de libertatea de exprimare, astfel cum se garantează la art. 10. Aceste măsuri au avut ca scop sensibilizarea cu privire la jurisprudența Curții Europene și asigurarea interpretării legislației interne relevante în conformitate cu principiile stabilite de Curtea Europeană. Autoritățile au furnizat exemple de hotărâri de judecată din 2003-2004 care arată că instanțele interne, adesea prin trimitere la jurisprudența Curții Europene, au achitat acuzații de insulte și difamă, nu mai puțin având în vedere intenția lor de a face publică informații și idei privind aspectele de interes public. b) Încălcarea articolelor 8 și 13. Curtea Europeană a constatat că, în temeiul articolului 71 din Codul Penal, interzicerea exercitării drepturilor parentale prevăzute de art. 64 din Codul Penal a fost aplicată automat ca urmare a impunerii unei condamnare la închisoare. art. 71 din Codul Penal a fost modificat prin Legea nr. 278/2006. În conformitate cu dispozițiile actuale în vigoare, instanța interzice sau nu exercitarea drepturilor părintelor. Atunci când își exercită puterea, instanța trebuie să ia în considerare natura și gravitatea infracțiunii, circumstanțele cauzei, personalitatea infractorului și interesul cel mai bun al copilului. Impunerea unei astfel de interdicții este supusă revizuirii instanțelor de apel în cadrul apelurilor obișnuite. În ceea ce privește interdicțiile privind exercitarea drepturilor parentale aplicate înainte de hotărârea Curții Europene în cazul Sabou și Pîrcălab și încă în vigoare, guvernul a indicat că este deschis persoanelor afectate să solicite reexaminarea judiciară în funcție de criteriile stabilite de art. 71, în prezent în vigoare, prin opoziția la executarea care urmează să fie depusă în temeiul articolului 461 d) din Codul de procedură penală. Guvernul a reamintit că, în cazul Iordache împotriva României (nr. 6817/02, hotărârea din 14/10/2008, finală la 14/01/2009), Curtea Europeană a constatat că această procedură constituie un remediu eficace în ceea ce privește încălcările continuate care decurg din aplicarea automată a interdicției în temeiul legislației anterioare (punctul 60 din hotărâre). c) Violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (d) Pentru autoritățile, încălcarea constatată de Curtea Europeană în cauză rezultă din nerespectarea dispozițiilor juridice care îi impun să ia toate elementele de probă relevante și instrumentale și să dea decizii motivate atunci când respinge solicitările părților de concediu pentru a aduce dovezi (art. 67 din Codul de procedură penală). Amintind că hotărârea a fost tradusă și publicată în Jurnalul Oficial nr. 0484 din 13 iulie 2009, guvernul consideră că, având în vedere efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul român, cerințele de la art. 6, alineatele (1) și (3) literele (d) din această hotărâre vor fi luate în considerare de către instanțele interne și că, prin urmare, va fi împiedicată o încălcare similară. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală, în afară de cele prezentate mai sus, în aceste cazuri, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 iunie 2011 la a 1115-a reuniune a Deputaților Miniștri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-06-08
0,98
CASE OF BOLDEA AND 2 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2011)71 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights in three cases against Romania concerning the lack of sufficient reasons for holding the applicants liable for insult and defamation (see detai
CtEDO 2011-03-10
0,97
CASE OF CONSTANTINESCU AND 4 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2011)29 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights in five cases against Romania concerning the failure of criminal courts to hear direct evidence from the applicants in proceedings in which the
CtEDO 2011-03-10
0,97
CASE OF TODORESCU AND 6 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2011)17 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights 7 cases against Romania concerning the quashing of final court decisions (see details in Appendix) The Committee of Ministers, under the terms
CtEDO 2011-03-10
0,96
CASE OF GRECU AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2011)18 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights in the case of Grecu against Romania (Application No. 75101/01, judgment of 30 November 2006, final on 28 February 2007) The Committee of Minist
CtEDO 2011-12-02
0,96
CASE OF GAGA AND 7 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2011)245 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights 8 cases against Romania concerning the quashing of final court decisions (see details in Appendix) The Committee of Ministers, under the terms
Sursă