Dalban și alte 4 cauze împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2011)73 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cinci cazuri împotriva României cu privire la condamnarea penală a jurnaliștilor pentru insultă și/sau difamare (a se vedea detaliile din apendicele) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la condamnarea penală a jurnaliștilor pentru insult și/sau difamare și caracterul disproporționat al sancțiunilor impuse lor (violații articolului 10); interzicerea automată a exercitării drepturilor părintelor impuse persoanelor condamnate la închisoare și absența unor căi de recurs efective în acest sens (violații la art. 8 și la art. 13) și nejustificarea procedurilor penale (violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (d)) (a se vedea detaliile din apendicele);

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite în hotărâri, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2011)73 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cinci cazuri împotriva României cu privire la condamnarea penală a jurnaliștilor pentru insultă și/sau difamare Aceste cazuri se referă la condamnarea penală a reclamanților pentru acuzații de insulte și/sau difamare, între 1994 și 2003, în temeiul articolelor 205 și 206 din Codul penal pentru a fi publicat articole care critică diverse autorități publice și funcționari pentru actele efectuate în calitate oficială.

În toate cazurile, Curtea Europeană a constatat că, prin natura lor și severitatea sancțiunilor impuse (condamnările la închisoare sau amenzile penale), condamnările penale constituie o ingerință disproporționată cu dreptul reclamanților la libertatea de exprimare (violațiile articolului 10). În cazul Sabou și Pîrcălab, Curtea Europeană a constatat, de asemenea, o încălcare a dreptului primului reclamant la respectarea vieții familiale din cauza unei interdicții care își exercită drepturile parentale în urma impunerii condamnării la închisoare.

Curtea Europeană a remarcat că, în temeiul articolelor 71 și 64 din Codul penal, interdicția aplicată automat ori de câte ori se impune o condamnare la închisoare, indiferent de natura infracțiunii sau de interesul copiilor și nu este supusă unei reexaminări judiciare (violație la art. 8). În plus, dreptul intern nu a furnizat un remediu eficace împotriva unei astfel de interferențe (violație la art. 13). În sfârșit, cazul Băcanu și SC "R" SA se referă, de asemenea, la nedreptatea procedurilor penale.

Curtea Europeană a constatat că instanța internă a respins majoritatea cererilor de concediu pentru a adăuga dovezi fără a da motive relevante, ceea ce a determinat, în special, imposibilitatea reclamanților de a examina sau de a face martori examinați și a aduce atingere întregii apărări, într-un mod incompatibil cu cerințele unui proces echitabil (violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (d)). Plăți cu juste satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la justă satisfacție Denumire și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Dalban (28114/95), [GC] hotărâre din 28/09/99, Rezoluție interimar ResDH(2005)2 20 000 franci francezi 20 000 franci francezi plătite la 15/12/1999 Cumpănă și Mazăre (33348/96), [GC] hotărâre din 17/12/2004, [GC] Sabou și Pîrcălab (46572/99), hotărârea din 28/09/2004, finală la 28/12/2004 1582,42 EUR 6000 EUR 4000 EUR 11582,42 EUR platit la 05/04/2005 (interesuri renunțate în vederea sumelor mici) Barb (5945/03), hotărârea din 7/10/2008, finală la 7/01/2009) 19.88 EUR 1000 EUR 1781 EUR 2800,88 EUR platit la 06/04/2009 (interesuri renunțate în vederea sumei mici) Băcanu și SC "R" SA (4411/04), hotărârea 3/03/2009, finală la 3/06/2009) 3150 EUR 5000 EUR 8150 EUR plătite la 03/09/2009 b) Măsuri individuale 1) Dălban: Reclamantul a murit la 13 martie 1998. În momentul hotărârii Curții Europene,

condamnarea sa a fost anulată de Curtea Supremă de Justiție, în urma unui recurs extraordinar depus de Procurorul General. În temeiul articolului 41, Curtea Europeană a acordat văduva reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale. 2) Cumpănă și Mazăre: Curtea Europeană a remarcat că, la 22 noiembrie 1996, reclamanții au primit o scutire prezidențială care le-a scutit să își îndeplinească condițiile de închisoare și a încheiat interdicția privind exercitarea unora dintre drepturile lor civile. În ceea ce privește interdicția de un an de exercitare a profesiei lor impuse ca măsură de securitate, Curtea Europeană a constatat că nu a fost pusă în aplicare, deoarece reclamanții au continuat să lucreze ca jurnaliști după condamnarea lor.

După aceea, autoritățile au indicat că condamnările au fost expulzate din dosarele penale ale reclamanților cu privire la expirarea termenului legal de reabilitare. În afară de condamnările penale, reclamanții au fost condamnați să plătească daune civile părții vătămate și au încercat să recupereze suma corespunzătoare împreună cu alte șefi de daune în temeiul art. 41. În respingerea cererii de prejudiciu material, Curtea Europeană s-a bazat pe concluziile sale că condamnările lor ar fi putut fi considerate „necesare într-o societate democratică” dacă sancțiunile penale și interdicțiile suplimentare nu ar fi fost manifestament disproporționate (punctul 129). În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea Europeană a considerat că constatarea unei încălcări constituie, în sine, suficientă satisfacție.

3) Sabou și Pîrcălab: În ceea ce privește primul reclamant, Curtea Europeană a remarcat că, după ce a fost închisă de la 20 august la 5 august, Octombrie 1998, i s-a acordat o suspendare a executării condamnării la închisoare. O scutire prezidențială acordată la 2 februarie 1999 l-a scutit de a respecta restul condamnării și a încheiat interzicerea exercitării drepturilor părintelor. Condamnările au fost eliminate din dosarele penale ale reclamanților la expirarea termenului legal pentru reabilitare. Curtea Europeană a acordat reclamanților satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material, corespunzător cuantumului daunelor civile pe care reclamanții au fost obligați să le plătească părții civile în cadrul procedurii în cauză, prejudiciu moral și cheltuieli și cheltuieli.

4) Barb: Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește pecuniare și morale prejudiciu material și costuri și cheltuieli. A fost deschis reclamantului să solicite redeschiderea procedurii penale în cauză, în conformitate cu art. 408 În orice caz, condamnarea reclamantului a fost eliminată din dosarul său penal după abrogarea articolelor 205 și 206 din Codul penal (a se vedea infracțiunile în temeiul „mesurelor generale”). 5) Băcanu și SC "R" SA: În cadrul procedurii în cauză, sancțiunile penale au fost impuse numai dlui Băcanu, autorul articolului în cauză. În calitate de societate publică, reclamantul SC "R" SA a fost responsabil în comun pentru suma daunelor civile.

Curtea Europeană le-a acordat în comun satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciu material și moral. În ceea ce privește condamnarea penală, dl Băcanu a fost deschis să solicite redeschiderea procedurii, în conformitate cu art. 408 În orice caz, condamnarea a fost exclusă din dosarul penal al primului reclamant după abrogarea articolelor 205 și 206 din Codul Penal (a se vedea infracțiunile în temeiul „mesurelor generale”). În circumstanțele prezentate mai sus, Comitetul de miniștri nu a considerat necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale a) Violații articolului 10 1) Măsuri legislative: În urma hotărârilor Curții Europene în primele trei cazuri, Regulamentul de urgență nr. 58/2002 și Legea nr. 160/2005 au abolit condamnarea la închisoare pentru insultă și, respectiv, difamare.

278/2006, care a intrat în vigoare la 11 august 2006, a abrogat articolele 205-207 din Codul Penal și, în consecință, atât insultul, cât și difamarea au fost depenalizate. Cu toate acestea, în ianuarie 2007, Curtea Constituțională a considerat neconstituțională depenalizarea insultelor și difamației. Hotărârea Curții Constituționale a generat oarecare incertitudine cu privire la efectele sale asupra depenalizării insultelor și difamării. Pentru a clarifica această chestiune, Procurorul General a depus un recurs în interesul legii (recurs in interesul legii În hotărârea sa din 18 octombrie 2010, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a confirmat că, în ciuda hotărârii Curții Constituționale, insultele și difamarea nu mai sunt infracțiuni penale.

În temeiul articolului 4142 alineatul (3) din Codul de Procedință Penală, această hotărâre este de acum încolo obligatorie pentru toate instanțele interne. În sfârșit, ca urmare a depenalizării insultelor și a difamării, interzicerea exercitării anumitor drepturi în temeiul articolelor 71 și 64 din Codul Penal și a măsurilor de securitate prevăzute în acest articol nu mai pot fi impuse în cazuri similare.

2) Publicarea și difuzarea: Traducerea în română a hotărârilor Curții Europene în toate aceste cazuri au fost publicate în Jurnalul Oficial în 2000, 2005 și 2009. Au fost organizate mai multe conferințe, cursuri de formare și seminare pentru judecători și procurori publici din 2001, care se ocupă în mod specific de aspecte legate de libertatea de exprimare, astfel cum se garantează la art. 10. Aceste măsuri au avut ca scop sensibilizarea cu privire la jurisprudența Curții Europene și asigurarea interpretării legislației interne relevante în conformitate cu principiile stabilite de Curtea Europeană. Autoritățile au furnizat exemple de hotărâri de judecată din 2003-2004 care arată că instanțele interne, adesea prin trimitere la jurisprudența Curții Europene, au achitat acuzații de insulte și difamă, nu mai puțin având în vedere intenția lor de a face publică informații și idei privind aspectele de interes public.

b) Încălcarea articolelor 8 și 13. Curtea Europeană a constatat că, în temeiul articolului 71 din Codul Penal, interzicerea exercitării drepturilor parentale prevăzute de art. 64 din Codul Penal a fost aplicată automat ca urmare a impunerii unei condamnare la închisoare. art. 71 din Codul Penal a fost modificat prin Legea nr. 278/2006. În conformitate cu dispozițiile actuale în vigoare, instanța interzice sau nu exercitarea drepturilor părintelor. Atunci când își exercită puterea, instanța trebuie să ia în considerare natura și gravitatea infracțiunii, circumstanțele cauzei, personalitatea infractorului și interesul cel mai bun al copilului. Impunerea unei astfel de interdicții este supusă revizuirii instanțelor de apel în cadrul apelurilor obișnuite.

În ceea ce privește interdicțiile privind exercitarea drepturilor parentale aplicate înainte de hotărârea Curții Europene în cazul Sabou și Pîrcălab și încă în vigoare, guvernul a indicat că este deschis persoanelor afectate să solicite reexaminarea judiciară în funcție de criteriile stabilite de art. 71, în prezent în vigoare, prin opoziția la executarea care urmează să fie depusă în temeiul articolului 461 d) din Codul de procedură penală. Guvernul a reamintit că, în cazul Iordache împotriva României (nr. 6817/02, hotărârea din 14/10/2008, finală la 14/01/2009), Curtea Europeană a constatat că această procedură constituie un remediu eficace în ceea ce privește încălcările continuate care decurg din aplicarea automată a interdicției în temeiul legislației anterioare (punctul 60 din hotărâre).

c) Violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (d) Pentru autoritățile, încălcarea constatată de Curtea Europeană în cauză rezultă din nerespectarea dispozițiilor juridice care îi impun să ia toate elementele de probă relevante și instrumentale și să dea decizii motivate atunci când respinge solicitările părților de concediu pentru a aduce dovezi (art. 67 din Codul de procedură penală). Amintind că hotărârea a fost tradusă și publicată în Jurnalul Oficial nr. 0484 din 13 iulie 2009, guvernul consideră că, având în vedere efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul român, cerințele de la art. 6, alineatele (1) și (3) literele (d) din această hotărâre vor fi luate în considerare de către instanțele interne și că, prin urmare, va fi împiedicată o încălcare similară.

III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală, în afară de cele prezentate mai sus, în aceste cazuri, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 iunie 2011 la a 1115-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2011)73 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights in five cases against Romania concerning criminal convictions of journalists for insult and/or defamation (see details in Appendix) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the criminal convictions of journalists for insult and/or defamation and the disproportionate nature of the sanctions imposed to them (violations of Article 10); the automatic ban on the exercise of parental rights imposed on persons sentenced to imprisonment and the absence of effective remedies in this respect (violations of Article 8 and Article 13) and the unfairness of criminal proceedings (violation of Article 6, paragraphs 1 and 3 (d)) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1,

of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2011)73 Information on the measures taken to comply with the judgments in five cases against Romania concerning criminal convictions of journalists for insult and/or defamation Introductory case summary These cases concern the criminal conviction of the applicants on charges of insult and/or defamation, between 1994 and 2003, under Articles 205 and 206 of the Criminal Code for having published articles criticising various public authorities and officials for acts performed in their official capacity.

In all cases, the European Court found that by their nature and the severity of the sanctions imposed (prison sentences or criminal fines), the criminal convictions amounted to disproportionate interference with the applicants’ right to freedom of expression (violations of Article 10). In the case of Sabou and Pîrcălab, the European Court also found a violation of the first applicant’s right to respect for family life on account of a ban exercising his parental rights following the imposition of the prison sentence.

The European Court noted that under Articles 71 and 64 of the Criminal Code, the ban applied automatically whenever a prison sentence was imposed, regardless of the nature of the offence or of the children’s interest and was not subject to judicial review (violation of Article 8). Moreover, domestic law did not provide an effective remedy against such interference (violation of Article 13). Lastly, the case of Băcanu and SC "R" SA also concerns the unfairness of criminal proceedings.

The European Court found that the domestic courts had dismissed most of the applicants’ requests for leave to adduce evidence without giving relevant reasons, which resulted in particular in the impossibility for the applicants to examine or have witnesses examined and prejudiced their entire defence in a manner incompatible with the requirements of a fair trial (violation of Article 6, paragraphs 1 and 3 (d)). I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total Dălban (28114/95), [GC] judgment of 28/09/99, Interim Resolution ResDH(2005)2 - 20 000 French francs - 20 000 French francs Paid on 15/12/1999 Cumpănă and Mazăre (33348/96), [GC] judgment of 17/12/2004 - - - - No just satisfaction awarded.

Sabou and Pîrcălab (46572/99), judgment of 28/09/2004, final on 28/12/2004 1582.42 EUR 6000 EUR 4000 EUR 11582.42 EUR Paid on 05/04/2005 (interests waived in view of small amount) Barb (5945/03), judgment of 7/10/2008, final on 7/01/2009) 19.88 EUR 1000 EUR 1781 EUR 2800.88 EUR Paid on 06/04/2009 (interests waived in view of small amount) Băcanu and SC "R" SA (4411/04), judgment of 3/03/2009, final on 3/06/2009) 3150 EUR 5000 EUR - 8150 EUR Paid on 03/09/2009 b) Individual measures 1) Dălban: The applicant died on 13 March 1998. By the time the European Court gave its judgment, his conviction had been overturned by the Supreme Court of Justice, following an extraordinary appeal lodged by the Prosecutor General.

Under Article 41, the European Court awarded the applicant’s widow just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. 2) Cumpănă and Mazăre: The European Court noted that on the 22 November 1996, the applicants were granted a presidential pardon which exempted them from serving their prison terms and terminated the ban on the exercise of some of their civil rights. As regards the one-year ban on the exercise of their profession imposed as security measure, the European Court found that it had not been enforced, since the applicants continued working as journalists after their conviction. Subsequently, the authorities indicated that the convictions had been expunged from the applicants’ criminal records on the expiry of the statutory time-limit for rehabilitation.

Apart their criminal convictions, the applicants were ordered to pay civil damages to the injured party and sought to recover the corresponding amount together with other heads of damage under Article 41. In dismissing the applicants’ claim for pecuniary damage, the European Court relied on its findings that their convictions could have been regarded as “necessary in a democratic society” had the criminal sanctions and additional prohibitions not been manifestly disproportionate (paragraph 129). As regards non-pecuniary damage, the European Court considered that the finding of a violation constituted in itself sufficient just satisfaction. 3) Sabou and Pîrcălab: As regards the first applicant, the European Court noted that after being imprisoned from 20 august to 5 October 1998, he was granted a suspension of the execution of his prison sentence.

A presidential pardon granted on 2 February 1999 exempted him from serving the remainder of his sentence and ended the ban on the exercise of his parental rights. The convictions were expunged from the applicants’ criminal records on the expiry of the statutory time-limit for rehabilitation. The European Court awarded the applicants just satisfaction in respect of pecuniary damage, corresponding to the amount of the civil damages the applicants were obliged to pay to the civil party in the proceedings at issue, non-pecuniary damage and costs and expenses. 4) Barb: The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of pecuniary and non ‑ pecuniary damage and costs and expenses.

It was open to the applicant to request the reopening of the criminal proceedings at issue, in conformity with Article 408 1 of the Code of Criminal Procedure. According to the information at the authorities’ disposal, no such requested had been made. In any event, the applicant’s conviction was expunged from his criminal record following the repeal of Articles 205 and 206 of the Criminal Code (see infra under “General measures”). 5) Băcanu and SC "R" SA: In the proceedings at issue, criminal sanctions were inflicted only on Mr. Băcanu, author of the article in question. As publishing company, the applicant SC "R" SA was held jointly liable in tort for the amount of the civil damages. The European Court awarded them jointly just satisfaction in respect of pecuniary and non-pecuniary damage.

As to the criminal conviction, it was open to Mr. Băcanu to request the reopening of the proceedings, in conformity with Article 408 1 of the Code of Criminal Procedure. According to the information at the authorities’ disposal, no such requested had been made. In any event, the conviction was expunged from the first applicant’s criminal record following the repeal of Articles 205 and 206 of the Criminal Code (see infra under “General measures”). In the circumstances presented above, no further individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures a) Violations of Article 10 1) Legislative measures: Following the European Court’s judgments in the first three cases, Emergency Regulation No. 58/2002 and Law No. 160/2005 abolished prison sentences for insult and defamation respectively.

Subsequently, Law No. 278/2006, which entered into force on 11 August 2006, repealed Articles 205 to 207 of the Criminal Code and, as a consequence, both insult and defamation were decriminalised. In January 2007, however, the Constitutional Court found the decriminalisation of insult and defamation to be unconstitutional. The Constitutional Court’s decision generated some uncertainty as to its effects on the decriminalisation of insult and defamation. In order to clarify this issue, the Prosecutor General lodged an appeal in the interest of the law ( recurs in interesul legii ) with the High Court of Cassation and Justice. In its ruling of 18 October 2010, the High Court of Cassation and Justice confirmed that notwithstanding the Constitutional Court’s decision, insult and defamation are no longer criminal offences.

Under Article 414², paragraph 3 of the Code of Criminal Procedure, this ruling is henceforth binding for all domestic courts. Lastly, as a result of the decriminalisation of insult and defamation, the ban on the exercise of certain rights under Articles 71 and 64 of the Criminal Code and the security measures provided therein can no longer be imposed in similar cases. 2) Publication and dissemination: Translations into Romanian of the European Court’s judgments in all these cases were published in the Official Journal in 2000, 2005 and 2009. Several conferences, training courses and seminars for judges and public prosecutors have been organised since 2001, specifically dealing with issues related to the freedom of expression, as guaranteed under Article 10. These measures were aimed at raising awareness of the European Court’s case-law and at ensuring that the relevant domestic law is construed in accordance with the principles set by the European Court.

The authorities provided examples of court decisions given in 2003 – 2004, which show that the domestic courts, often by reference to the European Court’s case-law, acquitted defendants of charges of insult and defamation, not least in view of their intention to make public information and ideas on issues of public interest. b) Violation of Articles 8 and 13 The European Court found that under Article 71 of the Criminal Code, the ban on the exercise of parental rights provided by Article 64 of the Criminal Code automatically applied as a consequence of the imposition of a prison sentence. Article 71 of the Criminal Code was amended by Law No. 278/2006. According to the provisions currently in force it shall be for the courts to ban or not the exercise of parental rights.

When exercising their power, courts must take into account the nature and seriousness of the offence, the circumstances of the cause, the personality of the offender and the best interest of the child. The imposition of such a ban is subject to appellate courts’ review within the ordinary framework of appeals. As regards the bans on the exercise of parental rights applied prior to the European Court’s judgment in the case of Sabou and Pîrcălab and still in force, the government indicated that it is open to the affected persons to apply for judicial review in the light of the criteria set out by Article 71 as currently in force, by way of an objection to the execution to be lodged under Article 461 d) of the Code of Criminal Procedure.

The government recalled that in the case of Iordache against Romania (No. 6817/02, judgment of 14/10/2008, final on 14/01/2009), the European Court found that this procedure constitutes an effective remedy in respect of continuing violations arising from the automatic application of the ban under the previous law (paragraph 60 of the judgment). c) Violation of Article 6, paragraphs 1 and 3 (d) For the authorities, the violation found by the European Court in the case stems from the failure of the domestic courts to observe the legal provisions compelling them to take all relevant and instrumental evidence and give reasoned decisions when dismissing requests of the parties for leave to adduce evidence (Article 67 of the Code of Criminal Procedure).

Recalling that the judgment was translated and published in Official Journal No. 0484 of 13 July 2009, the government considers that, in view of the direct effect of the Convention and of the case-law of the European Court in Romanian law, the requirements of Article 6, paragraph 1 and 3 (d) resulting from this judgment will be taken into account by the domestic courts and that, consequently, similar violation will be prevented. III. Conclusions of the respondent state The government considers that no further individual measure, apart from those presented above, is required in these cases, that the general measures taken will prevent similar violations and that Romania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 8 June 2011 at the 1115th Meeting of the Ministers’ Deputies