AFFAIRES HAULER ET STANCU CONTRE LA ROUMANIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)255 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Hauler și Stancu împotriva României (Hauler, cererea nr. 67703/01, Hotărârea din 12 iulie 2007, definitivă la 12 octombrie 2007 și Stancu, cererea nr. 303090/02, Hotărârea din 29 aprilie 2008, definitivă la 29 iulie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile transmise Comitetului de către Curte odată definitive Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza refuzului instanțelor de a controla legalitatea deciziilor din organele administrative referitoare la atribuirea de terenuri, precum și durata excesivă a unei proceduri civile (încălcarea art. 6 alin. (1)) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul membru în cauză, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din hotărârea pronunțată). - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a observat că problema privind durata excesivă a procedurilor civile, menționată în cauza Stancu, este examinată în prezent în cadrul supravegherii executării grupului de afaceri Nicolau împotriva României (hotărârea din 12 ianuarie 2006) DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul membru în cauză (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2011)255 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Hauler și Stancu împotriva României Rezumatul introductiv al cauzelor Cauzele privesc încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță din cauza refuzului instanțelor interne, între 1997 și 2001, de a controla legalitatea deciziilor administrative privind atribuirea terenurilor. Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube materiale și morale Costuri și cheltuieli totale Hauler (67703/01) 000 EUR 500 EUR 500 EUR Plata la 28/05/2008 (în condiții care par a fi acceptate de reclamant) Stancu (30390/02) 000 EUR 000 EUR plătit la 11/11/2008 (suma minimă) b) Măsuri individuale la art. 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea redeschiderii procedurilor civile considerate contrare Convenției de către Curtea Europeană. În plus, Curtea Europeană a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă pentru toate prejudiciile. În sfârșit, procedura civilă a cărei durată excesivă a fost pusă în discuție de Curtea Europeană în cauza Stancu s-a încheiat în 2001 și, prin urmare, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale 1) Accesul la o instanță : Aceste cauze trebuie să se apropie de cauza Glod (Resoluția CM/ResDH(2011)25 ) pentru care Comitetul miniștrilor a remarcat că dispoziția legală care limita competența instanțelor care trebuiau să decidă cu privire la legalitatea deciziilor administrative privind restituirea terenurilor fusese abrogată în 1997. În cauza Stancu, Curtea Europeană a observat că, în urma acestei modificări legislative, marea majoritate a instanțelor interne au considerat că instanțele au competența de a examina legalitatea deciziilor administrative respective. Cu toate acestea, în prezentele cauze, cursurile de apel s-au declarat incompetente în 2000 și 2001 pentru a examina astfel de decizii administrative. În aceste circumstanțe și ținând cont de efectul direct al Convenției europene în România, autoritățile române au considerat că este necesar să difuzeze hotărârea Curții Europene în cauza Hauler instanțelor competente pentru a evita în viitor incoerențele similare în practica lor. Astfel, hotărârea a fost trimisă Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea transmiterii sale către toate instanțele judiciare interne, cu recomandarea ca această hotărâre să fie discutată în cadrul formării profesionale continue a magistraților. În plus, hotărârile Curții Europene în aceste cauze, precum și hotărârea pronunțată în cauza Glod, au fost publicate în Jurnalul Oficial. 2) Durata procedurii Acest aspect este examinat în cadrul grupului de lucru Nicolau (1295/02). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)255

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Hauler et Stancu contre Roumanie

(Hauler, requête n

o

67703/01, arrêt du 12 juillet 2007, définitif le 12 octobre 2007 et

Stancu, requête n

o

30390/02, arrêt du 29 avril 2008, définitif le 29 juillet 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci

‑

après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent la violation du droit d’accès des requérants à un tribunal en raison du refus des tribunaux de contrôler la légalité de décisions d’organes administratifs concernant l’attribution de terrains ainsi que la durée excessive d’une procédure civile (violations de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant noté que la question relative à la durée excessive des procédures civiles, soulevée dans l’affaire Stancu, est actuellement examinée dans le cadre de la surveillance de l’exécution du groupe d’affaires

Nicolau contre la Roumanie (arrêt du 12 janvier 2006)

;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)255

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Hauler et Stancu contre Roumanie

Résumé introductif des affaires

Les affaires concernent la violation du droit d’accès des requérants à un tribunal en raison du refus des tribunaux internes, entre 1997 et 2001, de contrôler la légalité de décisions administratives portant sur l’attribution des terrains.

L’affaire Stancu concerne aussi la durée excessive d’une procédure civile (violations de l’article 6§1).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel et moral

Frais & dépens

Total

Hauler (67703/01)

4

000 EUR

500 EUR

4

500 EUR

Payé le 28/05/2008

(dans des conditions qui semblent être acceptées par la requérante)

Stancu (30390/02)

10

000 EUR

1

000 EUR

11

000 EUR

Payé le 11/11/2008

(les requérants ont renoncé aux intérêts (somme minime))

b) Mesures individuelles

L’article 322§9 du Code de procédure civile prévoit la possibilité de rouvrir les procédures civiles jugées contraires à la Convention par la Cour européenne. Par ailleurs, la Cour européenne a octroyé aux requérants une satisfaction équitable pour tous préjudices confondus. Enfin, la procédure civile dont la durée excessive a été mise en cause par la Cour européenne dans l’affaire Stancu a pris fin en 2001.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

1) Accès à un tribunal

: Ces affaires sont à rapprocher de l’affaire Glod (Résolution

CM/ResDH(2011)25

) pour laquelle le Comité des Ministres a noté que la disposition légale qui limitait la compétence des juridictions appelées à statuer sur la légalité des décisions administratives portant sur la restitution des terrains avait été abrogée en 1997. Dans l’affaire Stancu, la Cour européenne a observé que, suite à cette modification législative, la grande majorité des juridictions internes a jugé que les tribunaux avaient la compétence pour examiner la légalité desdites décisions administratives. Néanmoins, dans les présentes affaires, les cours d’appel se sont déclarées incompétentes en 2000 et 2001 pour examiner des décisions administratives de ce type. Dans ces circonstances, et vu l’effet direct de la Convention européenne en Roumanie, les autorités roumaines ont considéré nécessaire de diffuser l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Hauler aux tribunaux compétents afin d’éviter à l’avenir des incohérences similaires dans leur pratique. Ainsi, l’arrêt a été envoyé au Conseil supérieur de la magistrature, en vue de sa transmission à toutes les instances judiciaires internes, avec la recommandation que cet arrêt soit discuté dans le cadre de la formation professionnelle continue des magistrats. De plus, les arrêts de la Cour européenne dans ces affaires, comme l’arret rendu dans l’affaire Glod, ont été publiés au Journal Officiel.

2) Durée de la procédure

:

Cet aspect est examiné dans le cadre du groupe d’affaires Nicolau (1295/02).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.