BETWATA KHOUSHNAUW v. THE NETHERLANDS

DIRECȚIUNEA DECIZIE NR. 28244/10 și 32224/11 Nawzad Anwar Rashid BETWATA KHOUSHNAUW împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința la 13 decembrie 2011 ca Cameră compusă din: Josep Casadevill, președinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, Grefierul secțiunii, având în vedere cererile depuse la 16 martie 2010 și, respectiv, 2 mai 2011, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Nawzad Anwar Rashid Betwata Khoushnauw, este un național irakian născut în 1948. În cererea sa inițială nr. 28244/10, reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către dna M. Timmer, avocat practicant la Haga. În cererea sa ulterioară nr. 32224/11, el a fost reprezentat inițial de dl S.B. Kleerkooper, avocat practicant la Hoenderloo, care a fost succedat de dna M. Timmer. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 mai 2003, ministrul imigrației și integrării ( Ministrul voor Vreemdelingenzaken en Integratie ) a respins cererea reclamantului de azil în Țările de Jos, deținând art. 1F din Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților împotriva lui. Reclamantul a contestat această decizie în cadrul procedurii administrative de apel în care a fost luată decizia finală – pentru reclamantul negativ – la 18 septembrie 2009 de către Divizia de Jurisdicție Administrativă ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) a Consiliului de Stat. La 30 decembrie 2009, Ministrul Imigrației și Azilului ( Ministrul Voor Immigratie en Asiel ) a decis să impună reclamantului un ordin de excludere ( ongewenstverklaring ) și, la 10 martie 2010, a respins obiecția reclamantului ( bezwaar ) împotriva acestei hotărâri: recursul reclamantului împotriva hotărârii din 10 martie 2010 a fost respins de Curtea Regională ( rechtbank ) din Haga care a stat la „s-Hertogenbosch la 28 octombrie 2010. Deși reclamantul ar fi putut depune un apel suplimentar și final la Divizia de Jurisdicție Administrativă, el nu a făcut acest lucru. COMPLAINTS Reclamantul a susținut o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 3 din Convenție din cauza refuzului cererii sale de azil și al articolului 8 din Convenție din cauza impunerii ordinului de excludere. HOTĂRÂREA Având în vedere situația lor de fapt și juridică similară, Curtea decide că cele două cereri ar trebui să fie aderate în temeiul articolului 42 § 2 din Regulamentul Curții. Prin scrisoarea prin fax din 11 octombrie 2011, reprezentantul reclamantului, dna Timmer, a informat Curtea că a pierdut contactul cu reclamantul și că înțelege că nu mai stă în Țările de Jos. Curtea este de părere că faptul că reclamantul nu și-a informat reprezentantul cu privire la locul său actual, trebuie considerat că a pierdut interesul în urmărirea cererii sale. Deși este adevărat că reclamantul a autorizat-o pe dna Timmer să-l reprezinte în cadrul procedurii dinainte de Curte, consideră că această autoritate nu justifică, în sine, examinarea cazului. Având în vedere imposibilitatea de a stabili orice comunicare cu reclamantul, Curtea consideră că dna Timmer nu poate continua în mod semnificativ procedurile dinaintea acestuia (a se vedea Ramzy v. Olanda (striking off), nr. 25424/05, §§ 64-65, 20 iulie 2010, cu alte referințe). Prin urmare, Curtea concluzionează că, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, faptul că, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată din lista cazurilor. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; decide să se excludă cererile din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application nos. 28244/10 and 32224/11

Nawzad Anwar Rashid BETWATA KHOUSHNAUW

against

the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 13

December

2011 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on, respectively, 16

March 2010 and 2 May 2011,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Nawzad Anwar Rashid Betwata Khoushnauw, is an Iraqi national who was born in 1948. In his initial application no. 28244/10, the applicant was represented before the Court by Ms M. Timmer, a lawyer practising in The Hague. In his subsequent application no. 32224/11, he was initially represented by Mr S.B. Kleerkooper, a lawyer practising in Hoenderloo, who was succeeded by Ms M. Timmer.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 9 May 2003, the Minister for Immigration and Integration (

Minister voor Vreemdelingenzaken en Integratie

) rejected the applicant’s request for asylum in the Netherlands, holding Article 1F of the 1951 Geneva Convention relating to the Status of Refugees against him. The applicant challenged this decision in administrative appeal proceedings in which the final – for the applicant negative – decision was given on 18

September

2009 by the Administrative Jurisdiction Division (

Afdeling Bestuursrechtspraak

) of the Council of State.

On 30 December 2009, the Minister for Immigration and Asylum (

Minister voor Immigratie en Asiel

) decided to impose an exclusion order (

ongewenstverklaring

) on the applicant and, on 10 March 2010, rejected the applicant’s objection (

bezwaar

) against that decision. The applicant’s appeal against the decision of 10 March 2010 was rejected by the Regional Court (

rechtbank

) of The Hague sitting in ‘s-Hertogenbosch on 28 October 2010. Although the applicant could have filed a further and final appeal with the Administrative Jurisdiction Division, he did not do so.

COMPLAINTS

The applicant alleged a violation of his rights under Article 3 of the Convention on account of the refusal of his asylum request and Article 8 of the Convention on account of the imposition of the exclusion order.

THE LAW

Given their similar factual and legal background the Court decides that the two applications should be joined pursuant to Rule 42 § 2 of the Rules of Court.

By a faxed letter of 11 October 2011, the applicant’s representative Ms

Timmer informed the Court that she had lost contact with the applicant and that it was her understanding that he was no longer staying in the Netherlands.

The Court is of the opinion that the applicant’s failure to inform his representative of his current whereabouts must be taken as indicating that he has lost interest in pursuing his application. Although it is true that the applicant did authorise Ms Timmer to represent him in the proceedings before the Court, it considers that this authority does not by itself justify pursuing the examination of the case. Given the impossibility of establishing any communication with the applicant, the Court considers that Ms Timmer cannot now meaningfully pursue the proceedings before it (see

Ramzy v. the Netherlands

(striking out), no. 25424/05, §§ 64-65, 20

July

2010, with further references).

That being so, the Court finds that further examination of the case is not justified. Consequently, the Court concludes that the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President