SANATKAR c. ROUMANIE

Comunicat la 18 martie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere n 74721/12 Hakan SANATKAR împotriva României introdusă la 8 noiembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Hakan Sanatkar, este un resortisant turc născut în 1959 și aflat în prezent în închisoarea București-Jilava. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: Prin hotărârea din 30 iunie 1998, tribunalul departamental din București l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șapte ani pentru tentativă de crimă. Această hotărâre nu a fost imediat pusă în aplicare, pe reclamantul rezident în Turcia în timpul procedurii. În 2011, a fost extrădat în România pentru a-și ispăși pedeapsa.

La o dată nespecificată în 2011, reclamantul a fost încarcerat la închisoarea Giurgiu. La o dată nespecificată în 2013, acesta a fost transferat la închisoarea București-Jilava. El se plângea de condiții similare de detenție pentru cele două închisori, în special pentru suprapopularea închisorii. La închisoarea Giurgiu, el împărți o celulă mică cu alți zece deținuți. La închisoarea București-Jilava, treizeci și opt de deținuți împart o celulă de 40 de metri pătrați dotată cu paturi suprapuse pe trei niveluri. Reclamantul este musulman. De asemenea, el a declarat că, din cauza suprapopulare în celula sa, el nu poate derula covorul său de rugăciune și că nu poate face rugăciunea sa în fața celorlalți deținuți.

El indică, de asemenea, că, deși a solicitat mese în conformitate cu cerințele religiei sale, cererile sale au rămas fără răspuns. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). Rapoartele internaționale relevante, inclusiv cele ale Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ( 35972/05, §§ 125-129, 24 iulie 2012). GRIEFS Invocând în esență art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de detenție, în închisorile Giurgiu și București Jilava, în special de suprapopularea închisorii.

Invocând art. 9 din Convenție, el susține că autoritățile naționale împiedică exercitarea religiei sale musulmane. El indică în special că, din cauza suprapopularii în celule, el nu poate derula covorul de rugăciune și nu se poate ruga în fața celorlalți deținuți. El se plânge, de asemenea, de faptul că cererile sale de masă în conformitate cu cerințele religiei sale au rămas fără răspuns. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost reclamantul supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante din cauza condițiilor de detenție în instituțiile penitenciare Giurgiu și București-Jilava Y a încălcat libertatea religioasă a reclamantului, în sensul articolului 9 din Convenție (Varticcc.

România (n, n 14150/08, § 45, 17 decembrie 2013)? În ceea ce privește acest aspect, reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă pentru a se plânge în fața instanțelor naționale de o încălcare a libertății sale religioase Guvernul este invitat să furnizeze exemple de jurisprudență națională relevantă în această privință.

Communiquée le 18 mars 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 74721/12 Hakan SANATKAR contre la Roumanie introduite le 8 novembre 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Hakan Sanatkar, est un ressortissant turc né en 1959 et actuellement détenu à la prison de Bucarest-Jilava. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Par un jugement du 30 juin 1998, le tribunal départemental de Bucarest condamna le requérant à une peine de prison de sept ans pour tentative de meurtre. Ce jugement ne fut pas immédiatement mis à exécution, le requérant résidant en Turquie lors de la procédure. En 2011, il fut extradé vers la Roumanie en vue de purger sa peine. À une date non précisée en 2011, le requérant fut incarcéré à la prison de Giurgiu. À une date non précisée en 2013, il fut transféré à la prison de Bucarest-Jilava.

Il se plaint de conditions de détention similaires pour les deux prisons et notamment de la surpopulation carcérale. À la prison de Giurgiu, il partageait une petite cellule avec dix autres détenus. À la prison de Bucarest-Jilava, trente-huit détenus partagent une cellule de quarante ‑ cinq mètres carrés équipée de lits superposés à trois niveaux. Le requérant est musulman. Il allègue qu’en raison de la surpopulation dans sa cellule, il ne peut pas dérouler son tapis de prière et qu’il ne peut pas faire sa prière devant les autres détenus. Il indique également que bien qu’il ait demandé des repas conformes aux prescriptions de sa religion, ses demandes sont restées sans réponse.

B. Le droit et la pratique internes pertinents Les dispositions pertinentes de la loi n o 275/2006 sur les droits des personnes détenues sont décrites dans l’affaire Cucu c. Roumanie (n o 22362/06, § 56, 13 novembre 2012). Les rapports internationaux pertinents, dont ceux du Comité européen de prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (« CPT ») sont décrits dans l’affaire Iacov Stanciu c. Roumanie (n o 35972/05, §§ 125-129, 24 juillet 2012). GRIEFS 1. Invoquant en substance l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des conditions de sa détention, dans les prisons de Giurgiu et de Bucarest ‑ Jilava, et notamment de la surpopulation carcérale. 2. Invoquant l’article 9 de la Convention, il fait valoir que les autorités pénitentiaires l’empêchent d’exercer sa religion musulmane.

Il indique en particulier qu’en raison de la surpopulation dans les cellules, il ne peut pas dérouler son tapis de prière et ne peut pas prier devant les autres détenus. Il se plaint également du fait que ses demandes de repas conformes aux prescriptions de sa religion sont restées sans réponse.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants en raison des conditions de détention dans les établissements pénitentiaires de Giurgiu et de Bucarest-Jilava ? 2. Y a-t-il eu méconnaissance de la liberté de religion du requérant, au sens de l’article 9 de la Convention ( Vartic c. Roumanie (n o 2) , n o 14150/08, § 45, 17 décembre 2013)? À propos de ce grief, le requérant disposait-il d’une voie de recours effective pour se plaindre devant les juridictions nationales d’une atteinte à sa liberté de religion ? Le Gouvernement est invité à fournir des exemples de jurisprudence nationale pertinents à cet égard.