CtEDO 16.07.2015 Auto

AFFAIRE SANATKAR c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.07.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable (Article 35-1 - Epuisement des voies de recours internes);Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SANATKAR c. ROUMANIE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SANATKAR c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 74721/12) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iulie 2015 DEFINITIVF 16/10/2015 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Sanatkar c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători, și Marialena Tsirli, asistent adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 iunie 2015, Rend a hotărârii că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o sentință (n 74721/12) îndreptat împotriva României și inclusiv un resortisant turc, Hakan Sanatkar ( Reclamantul denunță în special condițiile sale de detenție în închisorile Giurgiu și București-Jilava. De asemenea, se plânge că nu și-a putut exercita religia în detenție. La 18 martie 2014, obiecțiile privind condițiile de detenție și exercitarea dreptului la libertatea religioasă au fost comunicate guvernului și acesta și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei la 30 iulie 2014. Reclamantul nu și-a prezentat observațiile ca răspuns în termenul care i-a fost acordat, dar, la 14 ianuarie 2015, a informat Curtea cu privire la faptul că: își susține cererea. Guvernul turc, căruia i-a fost comunicată o copie a cererii în temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții, nu a dorit să își prezinte punctul de vedere cu privire la cauză. Reclamantul s-a născut în 1959 și își are reședința în Doboriești, în departamentul Ilfov. Prin hotărârea din 30 iunie 1998, tribunalul departamental din București l-a condamnat la șapte ani de închisoare pentru tentativă de crimă. Această hotărâre nu a fost imediat pusă în aplicare, cu reședința în Turcia în acel moment. În 2011, reclamantul a fost extrădat în România pentru executarea pedepsei sale. Reclamantul și-a ispășit pedeapsa în mai multe penitenciare române înainte de a fi eliberat la 31 octombrie 2014. Obiectul cererii sale este limitat la condițiile de detenție în două dintre aceste instituții: închisoarea Giurgiu (unde a fost încarcerat în data de 29. septembrie 2011-4 februarie 2013) și București-Jilava (unde a fost încarcerat între 4 februarie 2013 și 23 martie 2014). Versiunea reclamantului 10. Reclamantul descrie condiții similare de detenție în aceste două închisori și se plânge în special de suprapopularea închisorii. În închisoarea Giurgiu, el ar fi împărțit o celulă mică cu alți zece deținuți. În închisoarea București-Jilava, 38 de deținuți ar fi împărțit o celulă de 45 m cu paturi suprapuse pe trei niveluri. 11. Pe de altă parte, reclamantul, care este musulman, declară că nu a putut, din cauza suprapopulației deținuților denunțate de el în cele două închisori menționate anterior, să-și desfășoare covorul de rugăciune și să-și facă rugăciunea în fața celorlalți deținuți. El susține, de asemenea, că a solicitat mese conforme cu cerințele religiei sale, dar că cererile sale au rămas fără răspuns. Versiunea guvernului Guvernul susține că reclamantul nu a fost afectat de suprapopularea închisorii în timpul detenției sale la închisoarea Giurgiu. Acesta arată că reclamantul a împărțit mai multe celule de 20,15 m cu un număr de deținuți de 2-5 și că a putut astfel să beneficieze de un spațiu personal de 3,40 m Cu toate acestea, guvernul recunoaște că spațiul de viață al reclamantului a fost redus la mai puțin de 2 m în închisoarea București-Jilava. În ceea ce privește celelalte aspecte ale detenției, în special încălzirea, condițiile de igienă și accesul la toaletă, guvernul indică faptul că aceste condiții au fost satisfăcătoare pe toată durata detenției reclamantului. 13. Guvernul indică faptul că, în această specie, spre deosebire de reclamantul în cauza Vartic c. România (n 14150/08, 17 decembrie 2013), reclamantul se poate oferi o dietă fără porci în conformitate cu normele religiei sale și că a putut primi, de asemenea, pachete cu produse alimentare din partea familiei sale. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ PERTINENTE Dispoziiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor vizate (în vigoare la momentul faptelor) sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012).În special, această lege consacră dreptul persoanelor deținute de a-și exercita religia în detenție. În plus, dispozițiile sale relevante în acest caz erau astfel redactate art. 38 Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate se pot plânge de măsurile referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol [și] de administrarea instituției în fața judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, în termen de zece zile de la data la care au luat cunoștință de măsurile în cauză.art. 40 Libertatea de conștiință și a opiniilor, precum și libertatea convingerilor religioase ale persoanelor care execută pedepse privative de libertate nu pot fi limitate. Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului lor consimțământ, la serviciile și întrunirile religioase organizate în închisori și pot procura și deține publicații religioase, precum și obiecte religioase. Rapoartele internaționale relevante în acest caz, inclusiv cele ale Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, sunt descrise în cauza Iacov Stanciu c. România 35972/05, § 125-129, 24 iulie 2012). Reclamantul deplânge condițiile sale de detenție în închisorile Giurgiu și București-Jilava. El invocă, în esență, art. 3 din Convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Constatând că nu este în mod clar întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Guvernul susține că condițiile de detenție ale reclamantului la închisoarea Giurgiu nu au încălcat dispozițiile art. 3 din Convenție, deoarece, după spusele sale, l mai puțin a fost afectat de suprapopulația penitenciară. În schimb, el recunoaște că reclamantul a fost reținut în celule suprapopulate la închisoarea București-Jilava. 20. Curtea reamintește că art. 3 din Convenție impune statului să se asigure că orice persoană deținută este în condiții compatibile cu respectarea demnității umane și care nu supune obligația de a suferi sau de a suferi o intensitate care depășește nivelul inevitabil al suferinței legate de detenție și că, ținând cont de cerințele practice ale detenției, acesta este asigurat de sănătate și de bine să fie deținută în mod corespunzător (Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 92-94, CEDH 2000-XI). atunci când se evaluează condițiile de detenție, trebuie luate în considerare efectele lor cumulative (Dougoz c. Grecia, n 40907/98, § 46, CEDH 2001-II). Prin urmare, în cazul problemelor logistice și financiare, statul are obligația de a-și organiza sistemul penitenciar astfel încât să se asigure respectarea demnității umane a deținuților ( Benediktov c. Rusia, n 106/02, § 37, 10 mai 2007 și Soukhovoi c. Rusia, n 63955/00, § 31, 27 martie 2008 22. Îndreptându-se spre faptele din speță, Curtea constată că, în ceea ce privește închisoarea București-Jilava, guvernul recunoaște că reclamantul a beneficiat de un spațiu de viață foarte redus (punctul 12 de mai sus). În această privință, Comisia reamintește că lipsa de spațiu într-o instituție de detenție poate constitui elementul esențial care trebuie luat în considerare în evaluarea conformității cu art. 3 din convenție (Ciuca c. România, n 34485/09, § 41, 5 iunie 2012 și Radovancovici c. România, n 455/33, § 19, 3 martie 2015 23. Pe de altă parte, Curtea a încheiat deja în numeroase cauze încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza lipsei de spațiu individual suficient în închisoarea București-Jilava (a se vedea, printre altele, Banu c. România, n 60732/09, § 36-37, 11 decembrie 2012, Totolici c. România, n 26576/10, § 57-60, 14 ianuarie 2014 și Cozianu c. România, n 29101/13, § 25, 2 În decembrie 2014 24. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza suprapopulației închisorii București-Jilava. 25. Având în vedere această constatare, Curtea consideră că nu este necesar să se analizeze în plus partea din cauza referitoare la condițiile de detenție la închisoarea Giurgiu, în măsura în care teza părților referitoare la aceste condiții diferă (Micu c. România, nr. 29883/06, § 90, 8 februarie 2011 și Scarlat c. România, nr. 68492/10 și 68786/11, § 60, 23 iulie 2013). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 9 DIN CONVENȚIE 26. Reclamantul se plânge că a fost împiedicat să-și practice religia de către administrație . El se referă la art. 9 din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie ; acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în privat, prin cult, prin educație, prin practici și prin îndeplinirea ritualurilor. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, siguranței publice, protecției ordinii, sănătății sau moralității publice sau protecției drepturilor și libertăților altora. Guvernanța solicită ca căile de atac interne să nu fie epuizate. 275/2006, pentru a examina plângerile persoanelor deținute care au considerat că drepturile lor garantate prin lege au fost încălcate de autoritățile penitenciare și, în acest sens, arată că legea nr. 275/2006 garanta dreptul persoanelor condamnate să își exercite religia în detenție. Din aceste exemple de jurisprudență reiese că, în special, printr-o hotărâre anterioară datei de 20, În iunie 2011, judecătorul delegat la închisoarea din Aiud primise cererea unui deținut musulman care solicitase mese fără carne de porc. În noiembrie 2011, judecătorul delegat la închisoarea din Iași găzduise un deținut de confesiuni adventiste și ordonase închisorii să îi permită acestuia din urmă să participe la întrunirile religioase și să îi ofere mese în conformitate cu principiile sale religioase. 29. Reclamantul nu a prezentat observații cu privire la acest aspect. 30. Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din convenție, nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. Orice solicitant trebuie să fi acordat instanțelor interne posibilitatea ca această dispoziție să aibă drept scop, în principiu, ca statele contractante să evite sau să corecteze încălcările aduse acestora ( McFarlane c. Irlanda [GC], 31333/06, § 107, 10 septembrie 2010). 31. Mai precis, Curtea amintește că a constatat deja în cauze împotriva României că, pentru probleme de natură structurală Fane Ciobanu c. România , n 27240/03, § 59, 11 octombrie 2011).În schimb, aceasta a constatat că o plângere formulată în temeiul Legii nr. 275/2006 în fața judecătorului delegat era o cale de atac eficientă pentru chestiuni punctuale care decurg din situația personală a unui individ, cum ar fi accesul la asistență medicală (Petrea c. România, n 4792/03, § 36-37, 29 aprilie 2008, Maciuc c. România, n 25763/03, § 19, 26 mai 2009 și Coman c. România, n 3419/04, § 45, 26 octombrie 2010), măsurile disciplinare (Geanopol c. România, n 1777/06, § 48, 5 martie 2013) sau hărțuirea pe motive de origine etnică (Coman, citată anterior, § 45 in fine 32. În speță, Curtea constată că legea nr. 275/2006 a consacrat în mod expres dreptul persoanelor deținute de a-și exercita religia în detenție (punctul 14 de mai sus) și a arătat că, în temeiul aceleiași legi, judecătorul delegat asigura respectarea drepturilor deținuților, al căror drept de a exercita o religie. Guvernul a furnizat exemple de jurisprudență națională care demonstrează că judecătorii delegați au examinat pe fond obiecțiunile deținuților care nu și-au recunoscut dreptul de a-și exercita religia în detenție și au emis decizii favorabile acestora (punctul 28 litera (c). În consecință, Curtea consideră că această cale de atac prezenta efectivitatea impusă de art. 35 alineatul (1) din Convenție și că reclamantul era obligat să își exercite dreptul înainte de a introduce o cale de atac în temeiul articolului 9 din Convenție. 33. Or, Curtea ia notă de faptul că, potrivit informațiilor de care dispune, nu reiese că reclamantul a sesizat judecătorul delegat pentru a se plânge de o necunoaștere de către administrația în cauză a dreptului său de a-și exercita religia. 34. Prin urmare, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 36. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să-i acorde o sumă în acest sens. PE CES MOTIVE, CURȚA, LA L. UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă în ceea ce privește motivul întemeiat pe condițiile de detenție ale reclamantului în închisorile Giurgiu și București-Jilava, și inadmisibilă pentru surplusul menționat în ceea ce privește condițiile de detenție în închisoarea București-Jilava A spus că mai mult nu este necesar să se ia în considerare partea din spătarului trasă din art. 3 din Convenția privind condițiile de detenție în închisoarea Giurgiu respinge cererea de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris 16 iulie 2015, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președinte adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-03-18
0,96
SANATKAR c. ROUMANIE
Communiquée le 18 mars 2014 TROISIÈME SECTION Requête n o 74721/12 Hakan SANATKAR contre la Roumanie introduite le 8 novembre 2012 EXPOSÉ DES FAITS Le requérant, M. Hakan Sanatkar, est un ressortissant turc né en 1959 et actuellement détenu
CtEDO 2014-12-02
0,95
AFFAIRE COZIANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE COZIANU c. ROUMANIE (Requête n o 29101/13) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2014 DÉFINITIF 02/03/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2015-03-03
0,95
AFFAIRE RADOVANCOVICI c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE RADOVANCOVICI c. ROUMANIE (Requête n o 45358/13) ARRÊT STRASBOURG 3 mars 2015 DÉFINITIF 03/06/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2015-06-16
0,95
AFFAIRE CONSTANTIN NISTOR c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CONSTANTIN NISTOR c. ROUMANIE (Requête n o 35091/12) ARRÊT STRASBOURG 16 juin 2015 DÉFINITIF 16/09/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de f
CtEDO 2015-06-30
0,95
AFFAIRE STAN c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE STAN c. ROUMANIE (Requêtes n os 24362/11 et 52339/12) ARRÊT STRASBOURG 30 juin 2015 DÉFINITIF 14/12/2015 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
Sursă