CASE OF PAVLYSHYN v. UKRAINE

CAUZA CU PAVLYSHYN v. UKRAINE (Documentul nr. 25093/17) DIRECȚIUNEA DE JUSTURI STASBOURG 12 septembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Pavlyshyn v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Lado Chanturia , Președintele Stéphanie Mourou-Vikström, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 25093/17) împotriva Ucrainei depuse în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 20 martie 2017 de către un național ucrainean, dl Yuriy Mykolayovych Pavlyshyn („reclamantul”), care s-a născut în 1972, locuiește în Odesa, și a fost reprezentat de dl O.O. Zgoda, avocat practicant în Odesa; hotărârea de a anunța plângerea privind eficacitatea anchetei privind maltratarea reclamantului către Guvernul Ucrainean („Guvernul”), reprezentată de agentul lor intern, cel mai recent doamna A.-T. Pietukhova, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; având deliberat în particular la 11 iulie 2024, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cauza se referă la presupusa lipsa unei anchete eficace în ceea ce privește acuzațiile reclamantului privind maltraturile infligéte de vecinii săi în fața copiilor săi minori. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție. În seara din 17 februarie 2012, reclamantul a fost în afara supravegherii celor doi copii minori, care s-au întins în apropierea blocului de apartamente unde locuiau. Doamna R., vecinul său, a mers pe jos câinele ei în apropiere, fără un musofon sau o pistă. Câinele a atacat fiul reclamantului de șapte ani și doamna R. și reclamantul au avut o altercație verbal. Dna R. D-na R. și-a sunat soțul, d-na R., care a ajuns și l-a lovit pe reclamant din spate pe coapsa stângă cu un băț de lemn. D-na R. a căzut în pământ, luptând, și d-na R. a lovit pe reclamant cu un colar de câine de metal. La 17 februarie 2012, reclamantul s-a plâns la poliție, numind dl și dna R. atacatori. La 10 iunie 2013, 13 februarie 2017, 3 iulie 2018, 15 iulie 2019, 10 februarie, 25 aprilie, 17 octombrie și 14 decembrie 2022, 7 februarie, 10 mai, 26 mai și 31 iulie 2023, reclamantul a cerut în mod repetat poliției să pună întrebări cu dl și dna R. El a furnizat poliției adresele lor de acasă și de muncă și numărul unei masini utilizate de ei. Poliția a ordonat examene medicale forense ale reclamantului, care au fost efectuate la 19 martie 2012, 18 februarie 2013 și 12 iulie 2013, și care au înregistrat leziuni corporale minore. Părțile nu au furnizat copii ale primului și al treilea dosar al acestor examene medicale forense Curții. Potrivit răspunsului scris al directorului Spitalului Odesa City nr. 11, din 10 iulie 2023, la o cerere a Ombudsmanului Ucrainean, reclamantul a fost examinat la spitalul respectiv la 18 Februarie 2012 la 12.05 a.m. și a fost diagnosticat cu contuzie. Rănirile sale au inclus o vânătăi, abraziuni și o tăiere pe cap, și o vânătăi pe coapsa stângă. Potrivit documentelor furnizate de solicitant, el a primit tratament ambulatoriu timp de douăzeci de zile. La 23 februarie, 13 martie și 16 noiembrie 2012, poliția a refuzat să deschidă proceduri penale. La 5 martie și, respectiv, 9 noiembrie 2012, biroul procurorului a anulat aceste două prime decizii. La 21 decembrie 2012, Curtea de district Kyivskyi din Odesa a anulat a treia decizie. La 23 ianuarie 2013, un caz penal a fost deschis în temeiul articolului 125 § 1 din Codul Penal al Ucrainei (inflicția rănilor corporale minore). În cadrul anchetei, poliția a luat declarații de la șapte persoane, cinci persoane fiind interogate ca martori, inclusiv soția reclamantului și cei doi copii ai săi. Dl și dna R. nu au fost interogați, deoarece s-au mutat temporar din blocul de apartamente. Se necunoscut dacă poliția a urmărit masina lor sau a luat orice acțiune pentru a le găsi la locul de muncă. Între mai 2014 și decembrie 2022, procedurile penale au fost încheiate în trei ocazii – la 21 mai 2014, la 2 noiembrie 2018 și 27 iulie 2020. La 22 septembrie 2016 Curtea de district Kyivskyi din Odesa a anulat prima decizie de încheiere a procedurii. La 6 iunie 2014 și 7 În august 2019, procedura penală a fost reluată de către poliția de propunere; cu toate acestea, fără a fi luate măsuri procedurale. La 1 martie 2022 Curtea de district Kyivskyi din Odesa a anulat a treia decizie de încheiere a procedurii și a reluat ancheta preliminară. La 12 decembrie 2022, procedurile au fost întrerupte pentru lipsă de probe. ARTICOLUL 3 ALEGAT AL CONVENȚIEI 10. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 3 din Convenție de lipsa unei investigații eficace privind maltraturile pe care le-a infligit vecinii săi. 11. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 12. Principiile generale referitoare la cerința unei investigații eficace privind presupusele tratamente nefavorabile infligéte de persoanele private au fost rezumate în Muta v. Ucraina (nr. 37246/06, § 59, 31 iulie 2012), Skorochodov c. Ucraina (n. 56697/09, § 32, 14 noiembrie 2013), Aleksandr Nikonenko c. Ucraina (n. 54755/08, § 43, 14 noiembrie 2013) și Peleshok c. Ucraina (n. 10025/06, §§ 42-46, 8 decembrie 2016). 13. În acest caz, reclamantul a fost atacat de persoane private, presupus că dl și dna R., în fața copiilor săi minori. Poliția a interogat șapte persoane, inclusiv cinci martori, dar nu au interogat dl sau dna R., deoarece la scurt timp după incidentul în cauză, se presupune că au plecat din apartamentul în care trăiau (a se vedea punctul 7 mai sus). Nu este clar de ce poliția nu a putut găsi și să pună la îndoială cuplul, având în vedere că reclamantul a furnizat informații suplimentare care ar fi putut fi folosite pentru a le găsi (a se vedea punctul 3 de mai sus). Dosarul de caz nu conține răspuns la această întrebare, nici guvernul nu a furnizat detalii în acest sens. 14. În plus, Curtea observă că poliția a refuzat să deschidă proceduri penale în trei ocazii (a se vedea punctul 5 de mai sus). Procedura a fost încheiată în alte trei ocazii și a fost apoi reluată. Curtea constată în cele din urmă că, în ciuda lungii considerabile ale întregii proceduri de anchetă, cazul a fost închis fără ca poliția să identifice infractorii, deși reclamantul să le fi numit în mod repetat. 15. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că autoritățile nu și-au îndeplinit obligațiile de a efectua o investigație eficace cu privire la acuzațiile reclamantelor de netratat în cazul în cauză. 16. În consecință, s-a încălcat art. 3 din Convenție în temeiul șefului său de procedură. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEII 17. Reclamantul a solicitat 10.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale, 880 EUR în ceea ce privește serviciile juridice și 600 hryvnia ucrainene ((UAH) – aproximativ 15 EUR în ceea ce privește cheltuielile poștale. Reclamantul a furnizat copii ale contractului pentru furnizarea de servicii juridice, un certificat de livrare și acceptare care conține detalii ale lucrărilor efectuate și copii ale primirilor poștale. Contractul prevedea că plata pentru serviciile juridice furnizate trebuie efectuată în termen de zece zile de la executarea hotărârii de către stat. 18. Guvernul a contestat cererile reclamantei ca fiind neconvenționate. Ei au lăsat reclamația pentru cheltuielile poștale în valoare de 401,64 UAH (peste 10 EUR) la discreția Curții. 19. Curtea a atribuit reclamantului 4,500 EUR în ceea ce privește neconsiderentul. Prejudiciu material, plus orice impozit care poate fi taxabil. Având în vedere documentele în posesia sa, acordă 880 EUR pentru servicii juridice, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. În sfârșit, Curtea acordă 10 EUR pentru serviciile poștale, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în conformitate cu șeful său de procedură; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 4,500 EUR (patru mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 880 EUR (opt sute și opt sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, în ceea ce privește costurile juridice dinainte de Curte; (iii) EUR 10 (zen euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului, pentru costurile și cheltuielile poștale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 septembrie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Martina Keller Lado Chanturia Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF PAVLYSHYN v. UKRAINE

(Application no. 25093/17)

JUDGMENT

STRASBOURG

12 September 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Pavlyshyn v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Lado Chanturia

, President

,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

25093/17) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 20 March 2017 by a Ukrainian national, Mr Yuriy Mykolayovych Pavlyshyn (“the applicant”), who was born in 1972, lives in Odesa, and was represented by Mr O.O. Zgoda, a lawyer practising in Odesa;

the decision to give notice of the complaint concerning the effectiveness of the investigation into the applicant’s ill-treatment to the Ukrainian Government (“the Government”), represented by their acting Agent, most recently Ms A.-T. Pietukhova, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 11 July 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the alleged lack of an effective investigation into the applicant’s allegations of ill-treatment inflicted on him by his neighbours, in front of his minor children. The applicant complained under Article 3 of the Convention.

2.

In the evening of 17 February 2012, the applicant was outside watching his two minor children, who were sledging near the block of flats where they lived. Ms R., his neighbour, was walking her dog nearby, without a muzzle or a lead. The dog attacked the applicant’s seven-year-old son and Ms R. and the applicant had a verbal altercation. Ms R. yelled obscenities at the applicant, who slapped her on the lips. Ms R. phoned her husband, Mr R., who arrived and hit the applicant from behind on his left thigh with a wooden stick. The applicant and Mr R. fell to the ground, fighting, and Ms R. hit the applicant on the head with a metal dog-collar. The applicant let go of Mr R. and the couple left.

3

.

On 17 February 2012 the applicant complained to the police, naming Mr and Ms R. as his attackers. On 10 June 2013, 13 February 2017, 3 July 2018, 15 July 2019, 10 February, 25 April, 17 October and 14 December 2022, 7 February, 10 May, 26 May and 31 July 2023, the applicant repeatedly asked the police to question Mr and Ms R. He provided the police with their home and work addresses and the number plate of a car used by them.

4.

The police ordered forensic medical examinations of the applicant, which were carried out on 19 March 2012, 18 February 2013 and 12 July 2013, and which recorded minor bodily injuries. The parties have not provided copies of the first and third record of those forensic medical examinations to the Court. According to the written reply from the director of Odesa City Hospital no. 11, dated 10 July 2023, to a request by the Ukrainian Ombudsperson, the applicant was examined at that hospital on 18

February 2012 at 12.05 a.m. and was diagnosed with concussion. His injuries included a bruise, abrasions and a cut on the head, and a bruise on the left thigh. According to the documents provided by the applicant, he received outpatient treatment for twenty-two days.

5

.

On 23 February, 13 March and 16 November 2012 the police refused to open criminal proceedings. On 5 March and 9 November 2012 respectively, the prosecutor’s office quashed those first two decisions. On 21

December 2012 the Kyivskyi District Court of Odesa quashed the third decision.

6.

On 23 January 2013 a criminal case was opened under Article 125 §

1 of the Criminal Code of Ukraine (infliction of minor bodily injuries).

7

.

As part of the investigation, the police took statements from seven people, five people being questioned as witnesses, including the applicant’s wife and his two children. Mr and Ms R. were not questioned, as they had temporarily moved out of the block of flats. It is unknown whether the police traced their car or took any action to find them at their workplace.

8

.

Between May 2014 and December 2022 the criminal proceedings were terminated on three occasions – on 21 May 2014, 2 November 2018, and 27

July 2020. On 22 September 2016 the Kyivskyi District Court of Odesa quashed the first decision to terminate the proceedings. On 6 June 2014 and 7

August 2019 the criminal proceedings were resumed by the police of their own motion; without, however, any procedural steps being taken. On 1 March 2022 the Kyivskyi District Court of Odesa quashed the third decision to terminate the proceedings and resumed the pre-trial investigation.

9.

On 12 December 2022 the proceedings were discontinued for lack of evidence.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

10.

The applicant complained under Article 3 of the Convention of the lack of effective investigation into the ill-treatment inflicted on him by his neighbours.

11.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

12.

The general principles concerning the requirement of an effective investigation into alleged ill

‑

treatment inflicted by private individuals have been summarised in

Muta v. Ukraine

(no.

37246/06, § 59, 31 July 2012),

Skorokhodov v. Ukraine

(no. 56697/09, § 32, 14 November 2013),

Aleksandr Nikonenko

v. Ukraine

(no.

54755/08, §

43, 14 November 2013), and

Peleshok v.

Ukraine

([Committee], no. 10025/06, §§ 42-46, 8 December 2016).

13.

In the present case, the applicant was assaulted by private individuals, allegedly Mr and Ms R., in front of his minor children. The police questioned seven people, including five witnesses, but they did not question Mr or Ms

R., as shortly after the incident in question, they allegedly moved out of the flat in which they had been living (see paragraph 7 above). It remains unclear why the police were unable to find and question the couple, given that the applicant had provided additional information which could have been used to find them (see paragraph 3 above). The case file does not contain an answer to this question, nor have the Government provided any details on the matter.

14.

Furthermore, the Court observes that the police refused to open criminal proceedings on three occasions (see paragraph 5 above). The proceedings were terminated on another three occasions and were then resumed. The Court finally notes that despite the considerable length of the whole proceedings of investigation, the case was closed without the police identifying the perpetrators, although the applicant having repeatedly named them.

15.

Given the above, the Court finds that the authorities failed to discharge their obligations to conduct an effective investigation into the applicant’s allegations of ill-treatment in the present case.

16.

There has accordingly been a violation of Article

3 of the Convention under its procedural head.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

17.

The applicant claimed 10,000 euros (EUR) in respect of non

­

pecuniary damage, EUR 880 in respect of legal services and 600 Ukrainian hryvnias ((UAH) – around EUR 15) in respect of postal expenses. The applicant provided copies of a contract for the provision of legal services, a delivery and acceptance certificate containing details of the work done, and copies of postal receipts. The contract stipulated that payment for the legal services provided was to be made within ten days following the execution of the judgment by the State.

18.

The Government contested the applicant’s claims as unsubstantiated. They left the claim for postal expenses in the amount of UAH 401.64 (around EUR 10) to the Court’s discretion.

19.

The Court awards the applicant EUR 4,500 in respect of non

­

pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable. Having regard to the documents in its possession, it awards EUR 880 for legal services, plus any tax that may be chargeable to the applicant. Lastly, the Court awards EUR

10 for postal services, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 3 of the Convention under its procedural head;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 4,500 (four thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 880 (eight hundred and eighty euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of legal costs before the Court;

(iii)

EUR 10 (ten euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, for postal costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 12 September 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Lado Chanturia

Deputy Registrar

President