CASE OF VLADYKA AND OTHERS v. UKRAINE

CASE OF VLADYKA AND OTHERS v. UKRAINE (CtEDO, 2024)

CAUZUL CU VLADYKA ȘI ALȚII v. UKRAINE (Aplicații nos. 26341/17 și altele 3 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 4 iulie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vladyka și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), în calitate de comitet compus din: Carlo Ranzoni , Președintele Mārtišš Mits, María Elósegui , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 13 iunie 2024, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de ancheta ineficientă privind tratamentele necorespunzătoare efectuate de părțile private sau în circumstanțele care exclud implicarea agenților de stat. În cererea nr. 32046/18, reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. tratamentul infligerat de părțile private sau în circumstanțe care exclud implicarea de agenți de stat, care se bazează, în mod expres sau în substanță, pe art. 3 din Convenție. Curtea constată, la început, că tratamentul în cauză intră în domeniul de aplicare al articolului 3 din Convenție. Curtea reiterează că art. 3 din Convenție impune autorităților să efectueze o investigație oficială eficientă a presupuselor supușie de maltratare, chiar dacă acest tratament a fost infligat de persoanele fizice (a se vedea M.C. c. Bulgaria , nr. 39272/98, § 151, CEDH 2003‐XII , și Denis Vasilyev v. Rusia , nr. 32704/04, § 99, 17 decembrie 2009). Standardele minime de eficacitate stabilite de jurisprudența Curții includ cerințele că investigația trebuie să fie independentă, imparțială și supusă controlului public și că autoritățile competente trebuie să acționeze cu diligență și promptitudine exemplare (a se vedea mutatis mutandis Menesheva v. Rusia , nr. 59261/00, § 67, CEDO 2006-III). Cerințele procedurale prevăzute la art. 3 depășesc faza de anchetă preliminară atunci când investigația duce la o acțiune juridică în fața instanțelor naționale: procedura în ansamblu, inclusiv etapa de proces, trebuie să îndeplinească cerințele art. 3. Aceasta înseamnă că autoritățile judiciare naționale nu trebuie să fie pregătite pentru a lăsa suferința fizică sau psihologică infligétă să nu fie pedepsită. Acest lucru este esențial pentru menținerea încrederii publicului în statul de drept și pentru a sprijini statul de drept și pentru a preveni orice apariție a toleranței sau a coluziunilor autorităților în acte ilegale (a se vedea, mutatis mutandis, Okkalı v. Turcia , nr. 52067/99, § 65, CEDH 2006 XII (extracte)). Revizuirea faptelor prezentului caz în lumina acestor principii, Curtea consideră că autoritățile, care au fost împuternicite să deschidă și să desfășoare o anchetă penală, nu au făcut o încercare autentică de a lua o examinare promptă și aprofundată a chestiunii, stabilesc faptele și, dacă este necesar, să aducă în considerare cei responsabili. Deficiențele specifice sunt indicate în tabelul adăugat. 10. În principalul caz de Muta c. Ucraina (nr. 37246/06, 31 iulie 2012), Curtea a constatat deja încălcări în ceea ce privește chestiuni similare cu cele în prezent. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, investigațiile nu îndeplinesc criteriile de eficacitate. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție în cadrul membrului său de procedură. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA CAUZA BON ESTABLIZATĂ 13. În cererea nr. 32046/18 reclamantul a prezentat alte plângeri în temeiul articolului 5 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în lumina constatărilor sale în cazul prevăzut în tabelul adăugat. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pobokin c. Ucraina [Comitetul] nr. 30726/14, 6 aprilie 2023), Curtea consideră rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantului pentru satisfacție echitabilă în cererea nr. 26341/17. declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție privind investigarea ineficientă privind maltraturile infligate de părțile private sau în circumstanțe care exclud implicarea de agenți de stat; că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamantului pentru satisfacție echitabilă în cererea nr. 26341/17. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 4 iulie 2024, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (investigație ineficientă privind maltraturile infligute de părți private sau în circumstanțe care exclude implicarea de agenți de stat) nr. Cererea nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Contextul cazului și procedurile interne Probleme-cheie Alte plângeri în jurisprudență bine stabilită Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 26341/17 30/03/2017 AND 32046/18 19/06/2018 Roman Mykhaylovych VLADYKA 1980 Pe data de 01/11/2014 reclamantul a fost bătut de persoanele private, pe care se presupune că le cunoștea și le-a recunoscut. Investigația penală a fost inițiată în următoarea zi. 2015 a fost interogat doar în mai și iunie 2016. La 21/10/2015 Curtea de District Sokalskyy din regiunea Lviv a recunoscut deficiențele anchetei în ceea ce privește inactivitatea investigatorului, și anume, în ceea ce privește eșecul său de a pune la îndoială martorii și a ordonat investigatorului să desfășoare toate acțiunile de investigare necesare. La 24/11/2015 Curtea de District Sokalskyy din regiunea Lviv a acordat provocarea reclamantului pentru participarea investigatorului la procedura penală din cauza inactivității sale complete. La 21/01, 14/04 și 02/07/2016, ca răspuns la plângerile reclamanților cu privire la inactivitatea investigatorilor, biroul procurorului l-a informat că au fost furnizate instrucțiuni relevante pentru a efectua o anchetă promptă și imparțială. După cum rezultă din informațiile din dosar, în 2016 poliția a efectuat mai multe interogatori de martori și a interogat în plus reclamantul. La 27/10/2017, după interogarea altor martori și contrainterrogarea persoanelor identificate de reclamant, procedurile penale au fost închise pentru lipsa de dovezi ale unei infracțiuni. La 30/11/2018, Curtea de Apel a anulat decizia respectivă, deoarece s-a stabilit că investigatorul nu a respectat cerințele procedurale și nu a luat în considerare argumentele reclamantului. Curtea a remarcat, în special, că investigatorul nu a efectuat nici o acțiune de investigare pentru a stabili fiabilitatea mărturiei martorilor și nu a verificat locul lor la momentul incidentului. Cazul a fost trimis pentru anchetă suplimentară, iar de atunci părțile nu au fost informate cu privire la evoluțiile ulterioare în acest caz. Incapacitatea de a lua măsurile necesare pentru investigarea completă a cazului Skorokhodov v. Ucraina nr. 56697/09, §§ 34-35, 14 noiembrie 2013); perioade nefondate și semnificative de inactivitate Muta v. Ucraina nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012); deficiențe recunoscute de autoritățile naționale însuși Muta v. Ucraina nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012). Art. 5 (1) - detenție ilegală - între 17.30 și 17.30 p.m. la 26/11/2016: privare necunoscută de libertate sau întârziere în elaborarea raportului de arestare Belozorov c. Rusia și Ucraina nr. 43611/02, §§ 113-15, 15 octombrie 2015, Grunnyk c. Ucraina nr. 58444/15, § 71-73, 17 septembrie 2020, și Fortalnov și alții c. Rusia , nr. 7077/06 și 12 altele , §§§ 76-79, 26 iunie 2018) 3.900 3452/20 23/12/2019 Roman Myroslavovych YAKIMOV 1991 Mytsyk Oleg Volodymyrovych Lviv Pe 23/09/2012, reclamantul a fost atacat de doi minori, P. și O.; P. a lovit de mai multe ori reclamantul cu o bâtă de lemn pe cap, în timp ce O. a lovit reclamantul. Pe 28/09/2012 și 19/10/2012, poliția a refuzat să inițieze proceduri penale, citand lipsa de probe a unei activități criminale. Între timp, o examinare medicală legistică efectuată la 17/10/2012 a arătat că reclamantul a suferit un prejudiciu corporal sever care pune în pericol viața. Nu a fost până în 22/11/2012 că biroul procurorului a inițiat o investigație preliminară privind infligerea intenționată a prejudiciilor corporale severe asupra reclamantului. La 12/02/2013, un examen medical legist a confirmat prejudiciul corporal sever pe care a suferit-o reclamantul la 23/09/2012. Pe 06/06/2013 a fost pregătit un act de acuzare, iar cazul a fost depus în judecată pentru a fi examinat; P. și O. au fost acuzați de prejudiciu corporal grave intenționat comis de un grup. Pe 02/07/2015, o instanță locală a condamnat P. și O. la 4 ani și 6 luni de închisoare și, respectiv, 3 ani de închisoare (cu ultima condamnare amânată la probă pentru un an). În plus, instanța a acordat daune reclamantului. La 25/12/2015, o instanță de recurs a anulat acest verdict, ordonând o nouă revizuire a cazului. Curtea de apel a identificat mai multe deficiențe, inclusiv nerespectarea motivelor persoanelor acuzate, a accesului la declarațiile martorilor, și a observat discrepanțe între livrarea orală a sentinței și înregistrarea scrisă, cum ar fi semnăturile lipsă și declarațiile martorilor. La 09/12/2016, instanța a desemnat un expert medical forense pe cererea reclamantului în care a cerut să stabilească circumstanțele exacte în care a susținut leziunile și să descopere dacă leziunile au rezultat din acțiunile P. și O... Procesul a reluat în mai 2017 după încheierea expertului. În sfârșit, la 02/10/2018, un tribunal local a impus sentințe de cinci și trei ani de închisoare pentru P. și O., respectiv, și a acordat din nou daune reclamantului. și P. a fost condamnat pentru hooliganism comis cu utilizarea unui obiect adaptat sau pregătit în avans pentru a inflige prejudicii corporale, și cu prejudicii corporale grave intenționate. Cu toate acestea, verdictul a fost anulat de către o instanță de recurs la 16/05/2019, deoarece a fost eliberat de către un judecător care a fost respins de la postul său mai devreme în acea zi. La 24/06/20 P. și O. au fost concediate de răspundere penală din cauza expirarii perioadei de prelungire legală, iar procedurile penale au fost încheiate; instanța nu a examinat reclamația civilă a reclamantului. Caracterul general prolungat al anchetei și procesului judiciar Muta c. Ucraina nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012); deficiențe recunoscute de autoritățile naționale însuși Muta c. Ucraina nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012). 3.000 250 34046/20 01/08/2020 Larysa Yuriyivna FYSUN 1980 La 02/05/2019, la aproximativ 8 a.m., când reclamantul și fiica ei mergeau la școală, un ciclist a călcat spre ea și a lovit-o, făcând-o să cadă pe paviment. De asemenea, reclamantul a susținut că ciclistul a amenințat-o și a spus că trebuie să meargă la muncă, a plecat. A fost dusă într-un spital, unde doctorii au diagnosticat-o cu o contuzie, vânătăi pe partea stângă a corpului său, o leziune la cap și un genunchi spart. A doua zi poliția locală a instituit proceduri penale. Pe 22/06/2019 un investigator de poliție a încheiat procedura din cauza lipsei elementelor constitutive ale unei infracțiuni. Prin scrisoarea din 04/06/2020, reclamantul a fost notificat cu privire la această decizie. La 15/07/2020, la plângerea reclamantului, un judecător de investigare a anulat decizia de mai sus ca fiind prematură și a remis cazul în vederea unei anchete suplimentare. În special, judecătorul a remarcat că declarațiile reclamantului nu au fost verificate; versiunea evenimentelor nu a fost confirmată de nici o probă; nu s-a efectuat o examinare medicală forense a rănilor ei; nu s-au luat măsuri de investigare pentru a stabili un criminal al infracțiunii și martorilor incidentului și pentru a pune în întrebări martorii. La 27/01/2021 investigatorul de poliție a încheiat din nou procedurile din cauza lipsei elementelor constitutive ale unei infracțiuni. La 13/05/2021 judecătorul de investigare a anulat decizia de mai sus ca fiind prematur datorită eșecului investigatorului de a investiga în mod corespunzător circumstanțele cazului și de a examina dovezile. La 08/09/2021 și la 18/02/2022 judecătorul de investigare a acceptat plângerile reclamantului cu privire la investigația preliminară prolungată și la inacțiunea investigatorilor. 30/08/2022 instanța de primă instanță a încheiat procedura din cauza expirării perioadei de prelungire. La 02/02/2023, o instanță de recurs a susținut această decizie. La 22/06/2023 Curtea Supremă a anulat această decizie ca fiind ilegală și prematură și a trimis cazul de reexaminare la instanța de judecată. Acesta a constatat că autoritățile investigatoare nu au respectat cerințele legislației procedurale privind o investigație cuprinzătoare și deplină a tuturor circumstanțelor cazului. La 13/12/2023, instanța de judecată a autorizat din nou cererea procurorului și a încheiat procedura din cauza expirării perioadei de limitare. La 28/02/2024, instanța de recurs a anulat decizia respectivă și a ordonat restituirea cauzei la autoritățile investigatoare, deoarece s-a stabilit că nu au fost luate măsuri de investigare pentru identificarea persoanei implicate în infracțiune. Ancheta este în curs de desfășurare. Neacțiunea de a lua măsurile necesare pentru a investiga cu amănuntul cazul Skorochodov c. Ucraina nr. 56697/09, §§34-35, 14 noiembrie 2013); hotărâri nefondate de a închide sau suspenda cazul (Aleksandr Nikonenko c. Ucraina nr. 54755/08, § 45, 14 noiembrie 2013); deficiențe recunoscute de autoritățile naționale însuși Muta c. Ucraina nr. 37246/06, § 65, 31 iulie 2012). 3.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților. [2] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

FIFTH SECTION

CASE OF

VLADYKA AND OTHERS v. UKRAINE

(Applications nos. 26341/17 and 3 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

4 July 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Vladyka and Others v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Carlo Ranzoni

, President

,

Mārtiņš Mits,

María Elósegui

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 13 June 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the ineffective investigation into ill

‑

treatment inflicted by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents. In application no.

32046/18, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 of the Convention

6.

The applicants complained of the ineffective investigation into ill

‑

treatment inflicted by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents. They relied, expressly or in substance, on Article

3 of the Convention.

7.

The Court notes at the outset that the treatment in question fell within the scope of Article 3 of the Convention. The Court reiterates that Article 3 of the Convention requires that the authorities conduct an effective official investigation of alleged ill‑treatment, even if such treatment has been inflicted by private individuals (see

M.C. v. Bulgaria

, no. 39272/98, § 151, ECHR

2003‑XII, and

Denis Vasilyev v. Russia

, no.

32704/04, §

99, 17

December 2009). The minimum standards of effectiveness laid down by the Court’s case-law include the requirements that the investigation must be independent, impartial and subject to public scrutiny, and that the competent authorities must act with exemplary diligence and promptness (see,

mutatis mutandis

,

Menesheva v. Russia

, no.

59261/00, § 67, ECHR 2006-III).

8.

The procedural requirements of Article 3 go beyond the preliminary investigation stage when the investigation leads to legal action being taken before the national courts: the proceedings as a whole, including the trial stage, must meet the requirements of Article 3. This means that the domestic judicial authorities must on no account be prepared to let the physical or psychological suffering inflicted go unpunished. This is essential for maintaining the public’s confidence in, and support for, the rule of law and for preventing any appearance of the authorities’ tolerance of or collusion in unlawful acts (see,

mutatis mutandis, Okkalı v. Turkey

, no. 52067/99, § 65, ECHR 2006 XII (extracts)).

9.

Reviewing the facts of the present case in the light of those principles, the Court considers that the authorities, who were empowered to open and conduct a criminal investigation, did not make a genuine attempt to take a prompt and thorough examination of the matter, establish the facts and, if necessary, bring those responsible to account. The specific shortcomings are indicated in the appended table.

10.

In the leading case of

Muta v. Ukraine

(no. 37246/06, 31 July 2012) the Court already found violations in respect of issues similar to those in the present cases.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the investigations failed to meet the criteria of effectiveness.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention under its procedural limb.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

13.

In application no.

32046/18 the applicant submitted other complaints under Article 5 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in the case set out in the appended table.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pobokin v. Ukraine

[Committee]

,

no. 30726/14, 6 April 2023), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and to reject the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction in application no. 26341/17.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 3 of the Convention concerning the ineffective investigation into ill-treatment inflicted by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under the well-established case-law of the Court (see appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction in application no. 26341/17.

Done in English, and notified in writing on 4 July 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Carlo Ranzoni

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(ineffective investigation into ill-treatment inflicted by private parties or in circumstances that exclude involvement of State agents)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Background to the case and domestic proceedings

Key issues

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

26341/17

30/03/2017

AND

32046/18

19/06/2018

Roman Mykhaylovych VLADYKA

1980

On 01/11/2014 the applicant was beaten by private persons, whom he allegedly knew and recognised. Criminal investigation was instituted into the incident on the following day.

Alleged perpetrators and witnesses identified by the applicant in October

2015 were only questioned in May and June 2016. On 21/10/2015 the Sokalskyy District Court of Lviv Region acknowledged the deficiencies of the investigation as to the inactivity of the investigator, namely, concerning his failure to question witnesses and ordered the investigator to carry out all necessary investigative actions.

On 24 /11/2015 the Sokalskyy District Court of Lviv Region granted the applicant’s challenge to the investigator’s participation in the criminal proceedings due to his complete inactivity. On 21/01, 14/04

and 02/07/2016, in response to the applicant’s complaints about the inactivity of the investigators, the prosecutor’s office informed him that relevant instructions had been given to conduct a prompt and impartial investigation. As follows from the information in the case file, during 2016 the police conducted several interrogations of witnesses and additionally questioned the applicant.

On 27/10/2017, following the interrogation of other witnesses and the counter-interrogation of the persons identified by the applicant, the criminal proceedings were closed for lack of evidence of a crime. On 30/11/2018 the Court of Appeal quashed that decision, as it was established that the investigator had not complied with the procedural requirements and had not taken into account the applicant’s arguments. The court noted, in particular, that the investigator had not conducted any investigative actions to establish the reliability of the witnesses’ testimony and had not checked their whereabouts at the time of the incident. The case was remitted for further investigation, and since then the parties have not been informed of any further developments in the case.

Failure to take the necessary steps to investigate the case thoroughly

(

Skorokhodov v. Ukraine

,

no. 56697/09, §§ 34-35, 14

November 2013);

groundless and significant periods of inactivity

(

Muta v. Ukraine

,

no. 37246/06, § 65,

31 July 2012);

shortcomings recognised by the national authorities themselves

(

Muta v. Ukraine

,

no. 37246/06, § 65,

31 July 2012).

Art. 5 (1) - unlawful detention - between

5.30 a.m. and 5.30 p.m. on 26/11/2016:

unacknowledged deprivation of liberty or delay in drawing up arrest report

(

Belozorov v. Russia and Ukraine

,

no. 43611/02, §§ 113-15, 15 October 2015,

Grubnyk v. Ukraine

,

no. 58444/15, §§ 71-73, 17 September 2020, and

Fortalnov and Others

v. Russia

, nos. 7077/06 and 12 others, §§

76-79, 26 June 2018)

3,900

-

3452/20

23/12/2019

Roman Myroslavovych YAKIMOV

1991

Mytsyk Oleg Volodymyrovych

Lviv

On 23/09/2012, the applicant was assaulted by two minors, P. and O.; P. several times hit the applicant with a wooden bat on the head, while O. kicked the applicant. On 28/09/2012 and 19/10/2012, the police refused to initiate criminal proceedings, citing lack of evidence of a criminal activity. In the meantime, a forensic medical examination conducted on 17/10/2012 revealed that the applicant had sustained life-threatening severe bodily harm. It was not until 22/11/2012 that a prosecutor’s office initiated a pre-trial investigation into the intentional infliction of severe bodily harm on the applicant. On 12/02/2013 a forensic medical examination confirmed the life-threatening severe bodily harm suffered by the applicant on 23/09/2012. On 06/06/2013 an act of indictment was prepared, and the case was submitted to the court for consideration; P. and O. were accused of intentional grievous bodily harm committed by a group. On 02/07/2015 a local court sentenced P. and O. to 4

years and 6 months’, and 3 years’ imprisonment respectively (with the latter sentence postponed on probation for one year).

Additionally, the court awarded the applicant damages. On 25/12/2015 a court of appeal overturned this verdict, ordering a new review of the case. The appellate court identified several deficiencies, including the failure to address the motives of the accused persons, to access witness statements, and noted discrepancies between the oral delivery of the sentence and the written record, such as missing signatures and witness statements. On 09/12/2016 the court appointed a forensic medical expert upon the applicant’s request in which he had asked to establish the exact circumstances in which he had sustained the injuries and to find whether the injuries resulted from P. and O.’s actions. The proceedings resumed in

May 2017 after the expert conclusion had been delivered. Finally, on 02/10/2018

a local court imposed sentences of

five and three years’ imprisonment on P. and O., respectively, and once again awarded the applicant damages.

O. and P. were convicted of hooliganism committed with the use of an object adapted or prepared in advance for inflicting bodily harm, and with intentional grievous bodily harm. However, the verdict was overturned by a court of appeal on 16/05/2019, as it had been delivered by a judge who had been dismissed from his post earlier that day. On 24/06/2020 P. and O. were discharged from criminal liability due to the expiration of the statutory limitation period, and the criminal proceedings were terminated; the court did not examine the applicant’s civil claim.

Overall protracted character of the investigation and court proceedings

(

Muta v. Ukraine

,

no. 37246/06, § 65,

31 July 2012);

shortcomings recognised by the national authorities themselves

(

Muta v. Ukraine

,

no. 37246/06, § 65,

31 July 2012).

3,000

250

34046/20

01/08/2020

Larysa Yuriyivna FYSUN

1980

On 02/05/2019, at about 8 a.m., when the applicant and her daughter were walking to school, a cyclist rode towards her and hit her, causing her to fall on the pavement. The applicant also claimed that the cyclist had threatened her and having said that he had to go to work, rode off. She was taken to a hospital, where doctors diagnosed her with a concussion, bruises to the left side of her body, a head injury and a cracked knee. On

the next day the local police instituted criminal proceedings. On 22/06/2019 a police investigator terminated the proceedings due to the lack of constituent elements of a crime.

By a letter dated 04/06/2020 the applicant was notified about that decision. On 15/07/2020, upon the applicant’s complaint, an investigating judge set aside the above decision as premature and remitted the case for further investigation. In particular, the judge noted that the applicant’s statements had not been checked; the investigator’s version of events was not corroborated by any evidence; a forensic medical examination of her injuries had not been carried out; no investigative steps had been taken in order to establish a perpetrator of the crime and witnesses of the incident and to question the witnesses. On 27/01/2021 the police investigator again terminated the proceedings due to the lack of constituent elements of a crime.

On 13/05/2021 the investigating judge set aside the above decision as premature due to the investigator’s failure to properly investigate the circumstances of the case and to examine the evidence.

On 08/09/2021 and on 18/02/2022 the investigating judge accepted the applicant’s complaints concerning the protracted pre-trial investigation and the inaction of the investigators. On

30/08/2022 the court of first instance terminated the proceedings due to the expiry of the limitation period. On 02/02/2023 a court of appeal upheld this decision. On 22/06/2023 the Supreme Court quashed that decision as unlawful and premature and sent the case for reconsideration to the trial court.

It found that the investigating authorities had failed to comply with the requirements of the procedural law regarding a comprehensive and full investigation of all the circumstances of the case.

On 13/12/2023 the trial court again allowed the prosecutor’s request and terminated the proceedings due to the expiry of the limitation period.

On 28/02/2024 the court of appeal quashed that decision and ordered the case to be returned to the investigating authorities as it was established that no investigative measures had been taken to identify the person involved in the crime. The investigation is currently ongoing.

Failure to take the necessary steps to investigate the case thoroughly

(

Skorokhodov v. Ukraine

,

no. 56697/09,

§§ 34-35,

14 November 2013);

groundless decisions to close or suspend the case (

Aleksandr Nikonenko

v. Ukraine

,

no. 54755/08, §

45,

14 November 2013);

shortcomings recognised by the national authorities themselves

(

Muta v. Ukraine

,

no. 37246/06, § 65,

31 July 2012).

3,000

-

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.