CASE OF MUTYEVA AND OTHERS v. UKRAINE

CASE OF MUTYEVA AND OTHERS v. UKRAINE (CtEDO, 2024)

CAUZUL CU MULTIEVA ȘI ALȚII v. UKRAINE (Aplicații nos. 77217/17 și 4 altele – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasbourg 18 iulie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mutyeva și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cantică Secțiune), în calitate de comitet compus din: Carlo Ranzoni , Președintele Mārtišš Mits, María Elósegui , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 27 iunie 2024, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții s-au plâns de ancheta ineficientă a deceselor sau a accidentelor care periclitează viața fără implicarea agenților de stat și au invocat, în mod expres sau substanțial, art. 2 § 1 din Convenție. Curtea constată, la început, că prezentul caz trebuie examinat din perspectiva obligației statului de a efectua o investigație eficace în temeiul articolului 2 din Convenție. Principiile generale relevante privind eficacitatea anchetei au fost rezumate în Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC] (nr. 24014/05, §§ 169-82, 14 aprilie 2015). În special, după declanșarea obligației de investigație, respectarea cerinței procedurale de la art. 2 este evaluat pe baza a mai multor parametri esențiali: adecvarea măsurilor de investigație, promptitudinea anchetei, implicarea familiei persoanei decedate și independența anchetei. Aceste elemente sunt legate între ele și fiecare dintre ele, luate separat, nu constituie un sfârșit în sine (ibid., § 225). În plus, aceasta nu este o obligație a rezultatelor care trebuie realizate, ci a mijloacelor care trebuie angajate. Curtea acceptă faptul că nu fiecare investigație este în mod necesar reușit sau vine la o concluzie în concordanță cu conturile de evenimente ale reclamantului. Cu toate acestea, aceasta ar trebui, în principiu, să fie capabilă să conducă la stabilirea faptelor cazului și, în cazul în care acuzațiile se dovedește a fi adevărate, la identificarea și pedeapsa celor responsabile (a se vedea Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit , nr. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II). Revizuirea faptelor prezentelor cauze în lumina acestor principii, Curtea consideră că investigațiile au fost marcate de diferite deficiențe, care au subminat capacitatea autorităților de investigare de a stabili circumstanțele legate de moartea rudei următoare sau a circumstanțelor accidentului care pune în pericol viața și care, dacă cineva a fost responsabil. Deficiențele specifice sunt indicate în tabelul adăugat. În principalele cazuri de Kachurka v. Ucraina (nr. 4737/06, 15 septembrie 2011), Pozhyvotko v. Ucraina (nr. 42752/08, 17 octombrie 2013), și Basyuk v. Ucraina (nr. 51151/10, 5 noiembrie 2015), Curtea a constatat deja încălcări în ceea ce privește chestiunile similare cu cele în prezent. 10. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, investigațiile nu îndeplinesc criteriile de eficacitate. Acesta observă, în special, că, în cererea nr. 77217/17, eficacitatea anchetei a fost deja ireversibil subminată până în septembrie 2013 și, prin urmare, concluziile Curții în prezenta hotărâre se referă numai la această perioadă (a se vedea Burgas c. Ucraina , nr. 8976/07, §§ 45 și 46, 18 decembrie 2018 [Comitetul]). 11. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 12 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13261/18, în special, Curtea, având în vedere documentele prezentate de reclamant, decide să atribuie totalul sumei solicitate de reclamant ca o justă satisfacție pentru prejudiciile morale și o parte din costurile și cheltuielile și respinge restul cererilor sale. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 2 § 1 din Convenție privind investigarea ineficientă a deceselor sau a accidentelor care amenință viața fără implicarea agenților de stat; că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Respinge restul cererilor reclamantului (în cererea nr. 13261/18) pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 18 iulie 2024, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor de depunere a plângerilor în temeiul articolului 2 § 1 din Convenție (investigație ineficientă privind decesurile sau accidentele care periclitează viața fără implicarea agenților de stat) nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Contextul cauzei și procedurilor interne Ediții cheie Valoarea acordată pentru prejudicii morale pentru solicitant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 77217/17 02/09/2013 Natalya Viktorovna MUTYEVA 1976 Zayets Sergiy Anatoliyovych Irpin Pe 29/11/2011 mama reclamantului A. a fost găsită moartă pe proprietatea ei. a avut mai multe tăieturi pe încheietura stângă și antebraț, un shard de sticlă a fost găsit în apropiere. O examinare medicală forense a determinat că A. a murit de pierdere de sânge datorită rănilor menționate mai sus. Concluzând că A. s-a sinucis, la 08/12/2011 poliția a hotărât să nu inițieze proceduri penale, deoarece nu s-a comis nicio infracțiune. Biroul procurorului a respins această decizie pe baza anchetelor incomplete; a identificat măsurile care trebuie luate pentru a-l finaliza. Acesta a afirmat în special că un interviu suplimentar trebui să fie efectuat cu expertul medical forensei în ceea ce privește dacă tăierile fatale ar putea fi infligate cu shard de sticlă găsit pe scena și cu privire la originea rănilor A. a avut pe cap și a hematomelor ea a avut în altă parte pe corpul ei (aparent pe genunchi). În consecință, nu s-a efectuat în mod eficient ancheta care a fost materializată până la 13/09/2013 și până în acea dată posibilitatea de a efectua o anchetă eficace a fost subminată. Deciziile de refuz a inaugurării procedurilor emise fără a fi fost examinate în mod corespunzător (Oleynikova c. Ucraina , nr. 38765/05, §§ 80-81, 15 decembrie 2011, cu alte referințe), măsuri insuficiente în cadrul etapei preliminare a anchetei (Kachurka v. Ucraina nr. 4737/06, § 52, 15 septembrie 2011), anchete pre-investirii extinse ( Yukhymovych v. Ucraina , nr. 11464//12, § 67, 17 decembrie 2020). 6,000 250 13261/18 28/02/2018 Igor Volodymyrovych YANS 1981 Levchenko Viktoriya Oleksiyivna Kharkivna Pe 14/10/2006 reclamantul trecea un drum și a fost lovit de o mașină condusă de K. Reclamantul a fost dus la un spital unde a rămas în comă timp de trei zile. El a suferit leziuni grave la cap și fracturi la picioare, care au cerut mai multe intervenții chirurgicale și tratamentul medical pe termen lung. Pe 17/10/2006 a fost deschisă o anchetă penală. La 27/11/2006 a fost efectuată o examinare medicală forense. Potrivit constatărilor experților, reclamantul a suferit o leziune cerebrală traumatică deschisă, contuzie cerebrală, hemoragie intracraniană, fractură a oaselor de craniu și baza craniului, și răni în zonele craniului parietal și occipital, fracturi închise ale ambelor oase de shin stânga. La 05/01/2007, reclamantul a primit statutul de victimă. La 22/10/2008, o instanță civilă a aprobat o soluție prietenoasă între reclamant și autorul, K. Între ianuarie 2008 și septembrie 2019, în mai multe ocazii procedurile penale au fost încheiate pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii și a reluat ulterior din cauza ineficacității și incompletității anchetei. În acest sens, a fost instituită o procedură disciplinară împotriva investigatorului pentru încălcări procedurale. Instanțele interne au semnat numeroase contradicții în declarațiile martorilor și în rezultatele celor patru examinări tehnice de experți efectuate între octombrie 2007 și octombrie 2012; au criticat, de asemenea, faptul că investigatorul nu a luat măsuri pentru a investiga cazul în mod corespunzător. Potrivit Registrului de stat al Hotărârilor Curții, la 06/10/20, Curtea a pronunțat cea mai recentă decizie a investigatorului de a anula procedura penală. Curtea a constatat că investigatorul nu a efectuat toate acțiunile de investigare necesare și nu a reușit să execute instrucțiunile hotărârii anterioare a instanței din 19/09/2019. Ancheta pare a fi încă în curs de desfășurare. Investigații criticate de autoritățile naționale înșiși pentru lipsa de eficiență (Prynda c. Ucraina , nr. 10904/05, § 56, 31 iulie 2012; Pozhyvotko c. Ucraina nr. 42752/08, § 40, 17 octombrie 2013), nici o încercare reală de către autoritățile investigatoare de a efectua o investigație aprofundată (Lyubov Efimenko c. Ucraina nr. 75726/01, §§ 76-80, 25 noiembrie 2010; Yuriy Slyusar c. Ucraina nr. 39797/05, §§ 84-88, 17 ianuarie 2013), remiteri repetate ale cazului pentru investigații suplimentare datorită insuficienței măsurilor luate de către investigatori ( Antonov c. Ucraina , nr. 28096/04, § 50, 3 noiembrie 2011), numeroase deficiențe în colectarea probelor (Basyuk c. Ucraina nr. 51151/10, § 67, 5 noiembrie 2015). 4.500 54958/18 03/11/2018 Oleg Valeriyovych TROTS 1962 Kovalyova Oleksandra Sergiyivna Sofiyiska Borshchagivka Pe 13/11/2010 fiul reclamantului a fost împușcat mort în timpul vânării. Pe 18/11/2010 poliția a instituit o procedură penală. La o dată neespecificată, T., unul dintre vânători, a recunoscut complet vina sa. La 10/12/2010 T. a fost notificat de suspiciune de ucidere intenționată. La 29/06/2011 a fost trimisă o acuzație la o instanță. Reclamantul a susținut că este probabil că fiul său a fost ucis de un alt vânător, nu T. În iulie și octombrie 2014, și ianuarie 2015 au fost efectuate anchete legistice suplimentare. La 04/08/2015, un tribunal local a găsit T. vinovat de ucidere intenționată. După cum rezultă din Registrul Unificat al Hotărârilor Curții, la 12/10/2015 un tribunal de apel a ordonat o examinare legistică repetată la cererea reclamantului. Acesta a raționat că concluziile mai multe examinări anterioare efectuate în timpul anchetei și procesului anterior au fost incomplete și au conținut câteva contradicții. La 13/02/2017, instanța de apel a confirmat constatarea vinovăției T., dar a anulat verdictul și a exonerat T. de responsabilitate penală datorită expirării statutului de limitări. Curtea de apel a remarcat că i) deși nu s-a stabilit cu precizie că extorcarea de la corpul fiului reclamantului a fost împușcat din pușca lui T., au existat suficiente dovezi pentru a stabili vinovăția lui T. pentru uciderea involuntară dincolo de îndoieli rezonabile, anume mărturisirea T., declarațiile T. și altor martori înainte de proces și în declarațiile de judecată și locul crimei re pronunțarea și rapoartele de inspecție; ii) declarațiile T. și ale altor martori au coincidit în ceea ce privește circumstanțele esențiale ale infracțiunii comise; iii) în timp ce unele discrepanțe în declarațiile T. și altor martori menționate de solicitant nu au putut fi eliminate cu trecerea timpului, aceste discrepanțe nu au afectat constatarea corectă a vinovăției T. dincolo de îndoieli rezonabile; iv) nu au fost identificate dovezi obiective pentru a confirma ipotezele reclamantului cu privire la o altă posibilă cauză a decesului fiului său; v) din moment ce au trecut peste 5 ani între comisia crimei și verdictul final, statutul de limitări a expirat. La 25/04/2018, Curtea Supremă a susținut hotărârea instanței de apel (recepută de reclamant la 08/05/2018). Lipsa de atenție și promptitudine care a subminat capacitatea autorităților de a stabili circumstanțele cazului (Igor Shevchenko c. Ucraina , nr. 22737/04 § 60, 12 ianuarie 2012; Zubkova c. Ucraina nr. 3660/08, § 40, 17 octombrie 2013), deteriorarea progresivă a probei ( Antonov v. Ucraina , nr. 28096/04, § 50, 3 noiembrie 2011). 6,000 250 26679/20 16/06/2020 Vitaliy Igorevych MARTYNYUK 1978 Mytsyk Oleg Volodymyrovych Lviv Pe 14/01/2013 S. a condus o mașină cu șase pasageri (inclusiv reclamantul) atunci când a rupt în timp ce a efectuat o manevră în depășire a vitezei permise. În aceeași zi au fost instituite proceduri penale din cauza încălcării normelor privind traficul rutier, rezultând în leziuni corporale medii pentru patru pasageri. La 31/01/2013 și 11/02/2013, au fost ordonate examinări medicale; potrivit rapoartelor, reclamantul a suferit leziuni corporale medii. La 07/02/2013 reclamantul a primit statutul de victimă. La 28/02/2013 S. a fost notificat de suspiciune că a comis o infracțiune (se afirmă aici că S. a condus mașina fără licență de conducere și sub influența alcoolului). Între 15/03/2013 și 20/06/2013, ancheta a fost suspendată datorită tratamentului medical al S... Dezacordând cu gradul stabilit de gravitate a rănilor suferite, reclamantul a solicitat o altă examinare legistică, dar a fost refuzată. La 09/07/2013 a fost elaborată o factură de acuzare împotriva S. La 11/07/2013, cazul a fost depus pentru proces. La 28/10/2013, reclamantul a solicitat instanței să numească o examinare a vehiculelor forense (care nu a fost efectuată la faza preliminară); instanța a permis cererea și la 07/03/2014 concluzia a fost prezentată instanței. La 02/06/2014 S. a fost condamnată ca fiind acuzată; reclamația civilă a reclamantului a fost acordată în parte. La 16/12/2014, instanța de recurs a anulat verdictul din moment ce instanța a examinat cazul în absența reclamantului, în ciuda cererii de amânare a acesteia și a trimis cazul pentru o proaspătă considerație la instanța de primă instanță. La 25/03/2015, reclamantul a depus o cerere de numire a unui examen medical forense, susținând că cel anterior a atins concluziile greșite. Cererea a fost acordată, iar la 12/06/2015 experții au concluzionat că reclamantul a suferit leziuni corporale severe ca urmare a accidentului; la 03/11/2015 procurorul a notificat suspectul unui nou act de acuzație. La 28/02/2017, instanța de primă instanță a respins proiectul de inculpare procuror pentru eliminarea deficiențelor (în special datorită calificării incorecte a actelor S. condiționate de stabilirea incorectă a severității leziunilor reclamantului). La 28/04/2017, cazul a fost trimis în judecată. La 12/03/2021 instanța de judecată a pronunțat un verdict care nu a fost invocat. Curtea a constatat că S. este vinovat de încălcarea normelor privind traficul rutier, rezultând în leziuni corporale severe. Lipsa de atenție și promptitudine care a afectat capacitatea autorităților de a stabili circumstanțele cazului (Igor Shevchenko c. Ucraina , nr. 22737/04 , § 60, 12 ianuarie 2012; Zubkova c. Ucraina nr. 36660/08, § 40, 17 octombrie 2013), investigația criticată de autoritățile naționale înșiși pentru lipsa de eficiență ( Pozhyvotko c. Ucraina , nr. 42752/08 , § 40, 17 octombrie 2013; Prynda c. Ucraina nr. 10904/05, § 56, 31 iulie 2012), remiteri repetate ale cazului pentru investigații suplimentare datorită insuficienței măsurilor luate de către investigatori ( Antonov c. Ucraina , nr. 28096/04, § 50, 3 noiembrie 2011). 6.000 250 6861/23 18/01/2023 Oleksandr Vasylyovych FORTuna 1951 Yamkovyy Vladyslav Ivanovych Kryvyyy Rig La 11/11/2008 reclamantul a suferit leziuni corporale grave într-un accident rutier, fiind un pasager într-una dintre mașinile care au colizionat; doi oameni au murit ca urmare a accidentului. La 12/11/2008 a început procedura penală. Reclamantul a depus o cerere civilă în cadrul procedurii penale împotriva unui acuzat, Ch. (unul dintre șoferi). Prin hotărârea din 20/12/2010, o instanță de judecată a constatat că Ch. este vinovat. Cu toate acestea, la 26/04/2011, o instanță de apel a anulat această hotărâre și a remis procesul de reexaminare la instanța de judecată, după constatarea insuficienței acțiunilor de investigare, în special a nerespectării unei analize autotehnice legisle suplimentare care reproduce evenimentele în cauză. În anii următori, instanța a suspendat procedurile și a returnat cauzei investigatorului pentru anchetă suplimentară de mai multe ori, deoarece aceasta din urmă nu a executat în întregime ordinele de judecată. La 23/01/2014, instanța de apel a hotărât să informeze procurorul regiunii și Procurorul General al Ucrainei cu privire la întârzierea procedurii penale din cauza inactivității investigatorului. La 22/05/2019, instanța de judecată a decis să încheie procedura penală și absolve Ch. de la răspunderea penală din cauza expirării perioadei de limitare legală. În 23/02/22, instanța civilă a acordat cererea reclamantului în parte și a ordonat Ch. să plătească prejudicii materiale și morale. În 23/02/2022, un tribunal de apel a schimbat ușor hotărârea, după ce a corectat suma totală a atribuirii la 223.686 hryvnas ucraineană (6027.69 euro). Remiteri repetate ale cazului de anchetă suplimentară datorită insuficienței măsurilor luate de către investigatori ( Antonov v. Ucraina , nr. 28096/04 § 50, 3 noiembrie 2011), nici o încercare reală de către autoritățile investigatoare de a efectua o anchetă aprofundată (Yuriy Slyusar v. Ucraina nr. 39797/05, §§ 84-88, 17 ianuarie 2013; Lyubov Efimenko c. Ucraina nr. 75726/01, §§ 76-80, 25 noiembrie 2010), lipsa de atenție și promptitudine care a subminat capacitatea autorităților de a stabili circumstanțele cazului ( Igor Shevchenko c. Ucraina , nr. 22737/04 , § 60, 12 ianuarie 2012; Zubkova c. Ucraina nr. 3660/08, § 40, 17 octombrie 2013), ancheta criticată de autoritățile naționale însuși pentru lipsa de eficiență ( Pozhyvotko c. Ucraina , nr. 42752/08, § 40, 17 octombrie 2013; Prynda c. Ucraina nr. 10904/05, § 56, 31 iulie 2012). 6.000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

FIFTH SECTION

CASE OF

MUTYEVA AND OTHERS v. UKRAINE

(Applications nos. 77217/17 and 4 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

18 July 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Mutyeva and Others v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Carlo Ranzoni

, President

,

Mārtiņš Mits,

María Elósegui

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 27 June 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 § 1 of the Convention

5.

The applicants complained of the ineffective investigation into deaths or life-threatening accidents without involvement of State agents. They relied, expressly or in substance, on Article 2 § 1 of the Convention.

6.

The Court notes at the outset that the present case falls to be examined from the perspective of the State’s obligation to conduct an effective investigation under the procedural limb of Article 2 of the Convention.

The relevant general principles concerning the effectiveness of the investigation were summarized in

Mustafa Tunç and Fecire Tunç v.

Turkey

[GC] (no.

24014/05, §§ 169-82, 14 April 2015). In particular, once the investigative obligation is triggered, compliance with the procedural requirement of Article

2 is assessed on the basis of several essential parameters: the adequacy of the investigative measures, the promptness of the investigation, the involvement of the deceased person’s family, and the independence of the investigation. These elements are inter

‑

related and each of them, taken separately, does not amount to an end in itself (ibid., §

225).

7.

Moreover, this is not an obligation of results to be achieved but of means to be employed. The Court accepts that not every investigation is necessarily successful or comes to a conclusion coinciding with the claimant’s account of events. However, it should, in principle, be capable of leading to the establishment of the facts of the case and, if the allegations prove to be true, to the identification and punishment of those responsible (see

Paul and Audrey Edwards v. the United Kingdom

, no. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II).

8.

Reviewing the facts of the present cases in the light of those principles, the Court considers that the investigations were marked by various shortcomings, which had undermined the ability of the investigating authorities to establish the circumstances surrounding the deaths of the applicants’ next of kin or the circumstances of the life-threatening accident, and who, if anyone, was responsible. The specific shortcomings are indicated in the appended table.

9.

In the leading cases of

Kachurka v.

Ukraine

(no.

4737/06, 15

September

2011),

Pozhyvotko v.

Ukraine

(no.

42752/08, 17

October 2013), and

Basyuk v.

Ukraine

(no. 51151/10, 5 November 2015), the Court already found violations in respect of issues similar to those in the present cases.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the investigations failed to meet the criteria of effectiveness.

It notes, in particular, that in application no. 77217/17, effectiveness of the investigation was already irretrievably undermined by September 2013 and, therefore, the Court’s findings in the present judgment concern only that period (see,

Burgas v.

Ukraine

, no.

8976/07, §§

45 and 46, 18

December

2018 [Committee]).

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

2 of the Convention under its procedural limb.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Basyuk,

cited above, §§

74-80), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. As regards application no.

13261/18, in particular, the Court, in view of the documents submitted by the applicant, decides to award the full amount requested by the applicant as just satisfaction for non-pecuniary damage and part of the costs and expenses and dismisses the remainder of his claims.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that these applications disclose a breach of Article 2 § 1 of the Convention concerning the ineffective investigation into deaths or life

‑

threatening accidents without involvement of State agents;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant’s (in application no. 13261/18) claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 July 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Carlo Ranzoni

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 2 § 1 of the Convention

(ineffective investigation into deaths or life-threatening accidents without involvement of State agents)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Background to the case and

domestic proceedings

Key issues

Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application

(in euros)

[2]

77217/17

02/09/2013

Natalya Viktorovna MUTYEVA

1976

Zayets Sergiy Anatoliyovych

Irpin

On 29/11/2011 the applicant’s mother

A. was found dead on her property.

A. had several cuts on the left wrist and forearm, a shard of glass was found nearby. A forensic medical examination determined that A. had died of blood loss due to the above-mentioned wounds. Concluding that A. had committed suicide, on 08/12/2011 the police decided not to institute criminal proceedings as no offence had been committed. The prosecutor’s office overruled that decision as based on incomplete enquiries; it identified measures to be taken to complete it. It notably stated that an additional interview had to be conducted with the forensic medical expert as to whether the fatal cuts could be inflicted with the glass shard found on the scene and as to the origin of the injuries A. had had on her head and of the haematomas she had had elsewhere on her body (apparently on the knee).

There has accordingly been a failure to conduct the investigation effectively which materialised by 13/09/2013 and by that date the possibility of conducting an effective investigation had been undermined.

Decisions refusing to institute proceedings issued without the circumstances of the case having been properly examined (

Oleynikova v. Ukraine

, no.

38765/05, §§ 80-81,

15 December 2011, with further references),

insufficient measures during the preliminary stage of the investigation (

Kachurka v.

Ukraine

,

no. 4737/06, § 52,

15 September 2011),

extended pre-investigation inquiries (

Yukhymovych

v. Ukraine

, no. 11464/12,

6,000

250

13261/18

28/02/2018

Igor Volodymyrovych YANS

1981

Levchenko Viktoriya Oleksiyivna

Kharkiv

On 14/10/2006 the applicant was crossing a road and was hit by a car driven by K. The applicant was taken to a hospital where he remained in a coma for three days.

He sustained serious head injuries and leg fractures, which called for several surgical interventions and long-term medical treatment.

On 17/10/2006 a criminal investigation was opened. On 27/11/2006 a forensic medical examination was carried out. According to the expert findings, the applicant had sustained an open traumatic brain injury, brain contusion, intracranial haemorrhages, fracture of the cranium bones and the base of the skull, and wounds to the parietal and occipital skull areas, closed fractures of both of the left shin bones. On 05/01/2007 the applicant was given victim status. On 22/10/2008 a civil court approved a friendly settlement between the applicant and the perpetrator, K. Between January 2008 and September 2019, on a number of occasions criminal proceedings were terminated for lack of constituent elements of crime and subsequently resumed on account of ineffectiveness and incompleteness of the investigation. In that regard disciplinary proceedings were instituted against the investigator for procedural violations. The domestic courts pointed at numerous contradictions in the witnesses’ statements and in the results of the four technical expert examinations conducted between October 2007 and October 2012; they also criticised the investigator’s failure to take any steps to investigate the case properly. According to the State Register of Court Decisions, on 06/10/2020 the court delivered its latest decision quashing the investigator’s decision to terminate the criminal proceedings. The court found that the investigator had not conducted all necessary investigative actions and had failed to execute the instructions of the previous court decision of 19/09/2019. The investigation appears to be still ongoing.

Investigation criticised by the national authorities themselves for lack of efficiency (

Prynda

v. Ukraine

, no. 10904/05,

Pozhyvotko v. Ukraine

,

no. 42752/08, § 40,

17 October 2013),

no genuine attempt by the investigating authorities to carry out a thorough investigation (

Lyubov Efimenko v. Ukraine

,

no. 75726/01, §§ 76-80,

25 November 2010;

Yuriy Slyusar v. Ukraine

,

no. 39797/05, §§ 84-88,

17 January 2013),

repeated remittals of the case for additional investigation owing to the insufficiency of the measures taken by the investigators (

Antonov v. Ukraine

, no.

28096/04,

numerous shortcomings in collection of evidence (

Basyuk v. Ukraine

,

no. 51151/10, § 67,

5 November 2015).

4,500

55

54958/18

03/11/2018

Oleg Valeriyovych TROTS

1962

Kovalyova Oleksandra Sergiyivna

Sofiyiska Borshchagivka

On 13/11/2010 the applicant’s son was shot dead while hunting. On 18/11/2010 the police instituted criminal proceedings. On an unspecified date, T., one of the hunters, fully admitted his guilt.

On 10/12/2010 T. was notified of suspicion of unintentional killing. On 29/06/2011 an indictment was sent to a court.

The applicant argued that it was probable that his son had been killed by another hunter, not T. In July and October 2014, and January 2015 additional forensic examinations were performed.

On 04/08/2015 a local court found T. guilty of unintentional killing. As it appears from the Unified Register of Court Decisions, on 12/10/2015 an appellate court ordered a repeated forensic examination upon the applicant’s request. It reasoned that the conclusions of several previous examinations conducted during the pre-trial investigation and trial were incomplete and contained some contradictions.

On 13/02/2017 the appellate court confirmed the finding of T.’s guilt but quashed the verdict and exempted T. from criminal responsibility due to the expiration of the statute of limitations. The appellate court noted that i) although it had not been accurately established that the buckshot extorted from the applicant’s son’s body had been shot from T.’s rifle, there had been sufficient evidence to establish T.’s guilt of unintentional killing beyond reasonable doubt, namely T.’s confession, T.’s and other witnesses’ pre-trial statements and in

‑

court testimony and the crime scene re

‑

enactment and inspection reports; ii) T.’s and other witnesses’ statements coincided as to the essential circumstances of the crime committed; iii) while some discrepancies in T.’s and other witnesses’ statements referred to by the applicant could not be eliminated with the passage of time, those discrepancies did not affect the correct finding of T.’s guilt beyond reasonable doubt; iv) no objective evidence had been identified to confirm the applicant’s assumptions about another possible cause of his son’s death; v) since over 5 years had elapsed between the commission of the crime and the final verdict, the statute of limitations had expired.

On 25/04/2018 the Supreme Court upheld the appellate court’s decision (received by the applicant on 08/05/2018).

Lack of thoroughness and promptness which undermined the authorities’ ability to establish the circumstances of the case (

Igor Shevchenko

v. Ukraine

, no. 22737/04,

Zubkova v. Ukraine

,

no. 36660/08, § 40,

17 October 2013),

progressive deterioration/loss of evidence (

Antonov

v. Ukraine

, no. 28096/04,

6,000

250

26679/20

16/06/2020

Vitaliy Igorevych MARTYNYUK

1978

Mytsyk Oleg Volodymyrovych

Lviv

On 14/01/2013 S. drove a car with six passengers (including the applicant) when it overturned while performing a manoeuvre in excess of the allowed speed. On the same day criminal proceedings were instituted on account of a breach of the road traffic rules, resulting in medium bodily injuries to four passengers. On 31/01/2013 and 11/02/2013, medical examinations were ordered; according to the reports, the applicant sustained medium bodily injuries. On 07/02/2013 the applicant was granted victim status. On 28/02/2013 S. was notified of suspicion of having committed a crime (it was stated therein that S. had driven the car without a driver’s license and under the influence of alcohol). Between 15/03/2013 and 20/06/2013, the investigation was suspended due to S.’s medical treatment. Disagreeing with the established degree of gravity of sustained injuries, the applicant requested another forensic examination, but it was refused. On 09/07/2013 a bill of indictment was drawn up against S. On 11/07/2013, the case was referred for trial. On 28/10/2013 the applicant asked the court to appoint a forensic vehicle examination (which was not conducted at the pre-trial stage); the court allowed the request, and on 07/03/2014 the conclusion was submitted to the court. On 02/06/2014 S. was convicted as charged; the applicant’s civil claim was granted in part. On 16/12/2014 the court of appeal quashed the verdict since the court examined the case in the absence of the applicant despite his request to postpone it and remitted the case for fresh consideration to the first instance court. On 25/03/2015 the applicant filed a request to appoint a forensic medical examination, arguing that the previous one reached the wrong conclusions. The request was granted, and on 12/06/2015 the experts concluded that the applicant sustained severe bodily injuries as a result of the accident; on 03/11/2015 the prosecutor notified the suspect of a new act of indictment. On 28/02/2017 the first instance court returned the bill of indictment to the prosecutor for the elimination of shortcomings (in particular, due to the incorrect qualification of S.’s acts conditioned by the incorrect establishment of the severity of the applicant’s injuries). On 28/04/2017 the case was sent for trial. On 12/03/2021 the trial court delivered a verdict that was not appealed. The court found S. guilty of the breach of road traffic rules, resulting in severe bodily injuries.

Lack of thoroughness and promptness which undermined the authorities’ ability to establish the circumstances of the case (

Igor Shevchenko

v. Ukraine

, no. 22737/04,

Zubkova v. Ukraine

,

no. 36660/08, § 40,

17 October 2013),

investigation criticised by the national authorities themselves for lack of efficiency (

Pozhyvotko

v. Ukraine

, no. 42752/08,

Prynda v. Ukraine

,

no. 10904/05, § 56, 31 July 2012),

repeated remittals of the case for additional investigation owing to the insufficiency of the measures taken by the investigators (

Antonov

v. Ukraine

, no. 28096/04,

6,000

250

6861/23

18/01/2023

Oleksandr Vasylyovych FORTUNA

1951

Yamkovyy Vladyslav Ivanovych

Kryvyyy Rig

On 11/11/2008 the applicant sustained grave bodily injuries in a road accident, being a passenger in one of the cars which collided; two people died as a result of that accident. On 12/11/2008 criminal proceedings commenced. The applicant filed a civil claim within criminal proceedings against an accused, Ch. (one of the drivers).

By a judgment of 20/12/2010, a trial court found Ch. guilty. However, on 26/04/2011 an appellate court quashed that judgment and remitted the case for reconsideration to the trial court, having found insufficiency of the investigative actions, in particular, failure to carry out an additional forensic auto-technical examination reproducing the events in question. In the following years, the court suspended the proceedings and returned the case to the investigator for additional investigation several times as the latter did not execute the court orders in full. On 23/01/2014 the appellate court decided to inform the prosecutor of the region and the Prosecutor General of Ukraine about the delay in the criminal proceedings due to inactivity of the investigator.

On 22/05/2019 the trial court decided to terminate the criminal proceedings and absolve Ch. from the criminal liability due to expiration of the statutory limitation period. The civil claim remained undecided, so the applicant filed a separate claim for damages before a civil court. On 23/02/2022 the civil court granted the applicant’s claim partly and ordered Ch. to pay the pecuniary and non-pecuniary damages.

An appellate court changed the judgment slightly, having corrected the total amount of the award to 223,686 Ukrainian hryvnas (6027.69 euros).

Repeated remittals of the case for additional investigation owing to the insufficiency of the measures taken by the investigators (

Antonov

v. Ukraine

, no. 28096/04,

no genuine attempt by the investigating authorities to carry out a thorough investigation (

Yuriy Slyusar v. Ukraine

,

no. 39797/05, §§ 84-88,

17 January 2013;

Lyubov Efimenko v. Ukraine

,

no. 75726/01, §§ 76-80,

25 November 2010),

lack of thoroughness and promptness which undermined the authorities’ ability to establish the circumstances of the case (

Igor Shevchenko

v. Ukraine

, no. 22737/04,

Zubkova v. Ukraine

,

no. 36660/08, § 40,

17 October 2013),

investigation criticised by the national authorities themselves for lack of efficiency (

Pozhyvotko

v. Ukraine

, no. 42752/08,

Prynda v. Ukraine

,

no. 10904/05, § 56, 31 July 2012).

6,000

250

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.