- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 ianuarie 2025
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 2
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 2
Berezovskyy împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
A cincea secțiune CAUZA DE BEREZOVSKYY vs. UKRAINE (depunerea nr. 2083/24) HOTĂRÂREA STASBOURG 23 ianuarie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Berezovskyy v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Diana Sârcu , Președintele Kateřina Šimáčková, Mykola Gnatovskyy , judecători și Viktoriya Maradodina , Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 19 decembrie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 3 ianuarie 2024. Reclamantul a fost reprezentat de dl M.Y.
Samulyak, avocat care practică în Ternopil. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. HOTĂRÂREA ALEGED ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 2 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns de ancheta ineficientă a unui accident care pune în pericol viața fără implicarea agenților de stat. El s-a bazat pe art. 2 § 1 din Convenție. Curtea constată, la început, că prezentul caz trebuie examinat din perspectiva obligației statului de a efectua o investigație eficace în temeiul articolului 2 din Convenție.
Principiile generale relevante privind eficacitatea anchetei au fost rezumate în Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC] (n. 24014/05, §§ 169-82, 14 aprilie 2015). În special, după declanșarea obligației de investigare, respectarea cerinței procedurale de la art. 2 este evaluat pe baza a mai multor parametri esențiali: adecvarea măsurilor de investigație, promptitudinea anchetei, implicarea familiei persoanei decedate și independența anchetei. Aceste elemente sunt legate între ele și fiecare dintre ele, luate separat, nu constituie un sfârșit în sine (ibid., § 225). În plus, aceasta nu este o obligație a rezultatelor care trebuie realizate, ci a mijloacelor care trebuie angajate. Curtea acceptă faptul că nu fiecare investigație este în mod necesar reușit sau vine la o concluzie în conformitate cu conturile de evenimente ale reclamantului.
Cu toate acestea, aceaceasta ar trebui, în principiu, să fie capabilă să conducă la stabilirea faptelor cazului și, în cazul în care acuzațiile se dovedește a fi adevărate, la identificarea și pedeapsa celor responsabile (a se vedea Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit , nr. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II). Revizuirea faptelor prezentului caz în funcție de aceste principii, Curtea consideră că ancheta a fost marcată de diferite deficiențe, care ar fi subminat capacitatea autorităților investigatoare de a stabili circumstanțele accidentului care pune în pericol viața și care, dacă cineva a fost responsabil, sunt indicate deficiențe specifice în tabelul adăugat. În cazurile principale de Kachurka c. Ucraina (nr. 4737/06, 15 septembrie 2011), Pozhyvotko c. Ucraina (nr. 42752/08, 17 octombrie 2013) și Basyuk c. Ucraina (nr. 51151/10, 5 noiembrie 2015), Curtea a constatat deja încălcări în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz.
10. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, ancheta nu a îndeplinit criteriile eficacității. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 2 din Convenție în temeiul articolului 41 din convenție.
APLICAREA ARTICOLULUIUI 12 … Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 2 § 1 din Convenție privind investigarea ineficientă a accidentului care pune în pericol viața fără implicarea agenților de stat; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 ianuarie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 2 § 1 din Convenție (investigație ineficientă privind decesurile sau accidentele care periclitează viața fără implicarea agenților de stat) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Contextul cazului și procedurile interne Probleme cheie (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 2083/24 03/01/2024 Yuriy Romanovych BEREZOVSKYY 1970 Pe data de 03/09/2013 reclamantul a suferit leziuni corporale grave într-un accident de trafic.
03-04/09/2013 a suferit tratament inpacient pentru leziuni la stomac, piept, șold și cap, care a implicat operația stomacului și șold, precum și îndepărtarea de milă. Procedura penală a fost inițiată la 03/09/2013 în legătură cu accidentul. Pe 17/09/2013 reclamantul a primit statutul de victimă. Pe parcursul procedurii penale, poliția a efectuat anchete, a interogat reclamantul și martorii și a efectuat diverse examinări forense, inclusiv examene medicale, tehnice și de traceologie auto. La 14/11/2013, un examen medical forense a stabilit că leziunile din accidentul rutier au fost grave, iar ulterior reclamantul a fost acordat invaliditate. La 27/12/2013, un investigator a încheiat procedura citand lipsa de dovezi a unei infracțiuni, fără a informa reclamantul.
06/10/2014, un procuror a anulat această decizie ca fiind prematură și nesubstanțată, respingând cazul pentru anchete suplimentare. Instrucțiunile au fost furnizate martorilor de întrebări suplimentare, examinarea unei înregistrări video din masina reclamantului și efectuarea unei alte examinări tehnice auto. La 22/12/2014 investigatorul a încheiat din nou procedura din același motiv ca la 27/12/2013, fără a informa reclamantul. La 05/02/2016 procurorul a anulat încă o dată această decizie, declarând că a fost prematură și nefondată și a emis aceleași instrucțiuni. La 23/08/2018 investigatorul a întrerupt procedura din același motiv ca la 27/12/2013. Reclamantul a fost informat despre aceasta în iulie 2019 și a primit o copie a deciziei la 28/10/2019 după mai multe anchete.
La 23/12/2019, un judecător de investigare a anulat decizia din 23/08/2019 în calitate de nespunzător și a remis cazul pentru investigații suplimentare. În ciuda anchetelor de către avocatul reclamant la 22/02/222, 26/07/2022 și 09/11/2023, nu a existat niciun răspuns. La 28/08/2023 procedura penală a fost întreruptă din cauza lipsei de dovezi a infracțiunii. Reclamantul a contestat această decizie și la 07/10/2024 instanța locală a deschis procedura, care este în curs de desfășurare.
Drepturile reclamantului ca victimă nu au fost protejate în mod corespunzător ( Sergey Shevchenko c. Ucraina , nr. 32478/02 , § 74, 4 aprilie 2006 ; Masneva c. Ucraina , nr. 5952/07 , § 56, 20 Decembrie 2011; Prynda v. Ucraina , nr. 10904/05, § 56, 31 iulie 2012), investigații criticate de autoritățile naționale în sine pentru lipsa eficienței ( Prynda v. Ucraina , nr. 10904/05 , § 56, 31 iulie 2012; Pozhyvotko v. Ucraina , nr. 42752/08 , § 40, 17 octombrie 2013), nici o încercare reală de către autoritățile investigatoare de a efectua o investigație aprofundată ( Lyubov Efimenko v. Ucraina , nr. 75726/01, §§ 76-80, 25 noiembrie 2010; Yuriy Slyusar c. Ucraina , nr. 39797/05, §§ 84-88, 17 ianuarie 2013), remiteri repetate ale cazului pentru investigații suplimentare datorită insuficienței măsurilor luate de către investigatori ( Antonov c. Ucraina , nr. 28096/04, § 50, 3 noiembrie 2011) 6.000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.
[2] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.
FIFTH SECTION
CASE OF BEREZOVSKYY v. UKRAINE (Application no. 2083/24) JUDGMENT STRASBOURG 23 January 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Berezovskyy v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Diana Sârcu , President , Kateřina Šimáčková, Mykola Gnatovskyy , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 19 December 2024, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 3 January 2024.
The applicant was represented by Mr M.Y. Samulyak, a lawyer practising in Ternopil.
The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table. THE LAW ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 § 1 of the Convention
The applicant complained of the ineffective investigation into a life-threatening accident without involvement of State agents. He relied on Article 2 § 1 of the Convention.
The Court notes at the outset that the present case falls to be examined from the perspective of the State’s obligation to conduct an effective investigation under the procedural limb of Article 2 of the Convention. The relevant general principles concerning the effectiveness of the investigation were summarised in Mustafa Tunç and Fecire Tunç v. Turkey [GC] (no. 24014/05, §§ 169-82, 14 April 2015). In particular, once the investigative obligation is triggered, compliance with the procedural requirement of Article 2 is assessed on the basis of several essential parameters: the adequacy of the investigative measures, the promptness of the investigation, the involvement of the deceased person’s family, and the independence of the investigation. These elements are inter ‑ related and each of them, taken separately, does not amount to an end in itself (ibid., § 225).
Moreover, this is not an obligation of results to be achieved but of means to be employed. The Court accepts that not every investigation is necessarily successful or comes to a conclusion coinciding with the claimant’s account of events. However, it should, in principle, be capable of leading to the establishment of the facts of the case and, if the allegations prove to be true, to the identification and punishment of those responsible (see Paul and Audrey Edwards v. the United Kingdom , no. 46477/99, § 71, ECHR 2002-II).
Reviewing the facts of the present case in the light of those principles, the Court considers that the investigation was marked by various shortcomings, which had undermined the ability of the investigating authorities to establish the circumstances of the life-threatening accident, and who, if anyone, was responsible. The specific shortcomings are indicated in the appended table.
In the leading cases of Kachurka v. Ukraine (no. 4737/06, 15 September 2011), Pozhyvotko v. Ukraine (no. 42752/08, 17 October 2013), and Basyuk v. Ukraine (no. 51151/10, 5 November 2015), the Court already found violations in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the investigation failed to meet the criteria of effectiveness.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 2 of the Convention under its procedural limb.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
12. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Basyuk , cited above, §§ 74-80), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 2 § 1 of the Convention concerning the ineffective investigation into life-threatening accident without involvement of State agents; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Done in English, and notified in writing on 23 January 2025, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Diana Sârcu Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 2 § 1 of the Convention (ineffective investigation into deaths or life-threatening accidents without involvement of State agents) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Background to the case and domestic proceedings Key issues Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 2083/24 03/01/2024 Yuriy Romanovych BEREZOVSKYY 1970 On 03/09/2013 the applicant sustained severe bodily injuries in a traffic accident.
On 03-04/09/2013 he underwent inpatient treatment for injuries to the stomach, chest, hip, and head, which involved stomach and hip surgery, as well as spleen removal. Criminal proceedings were initiated on 03/09/2013 in relation to the accident. On 17/09/2013 the applicant was granted victim status. Throughout the criminal proceedings, the police conducted inquiries, questioned the applicant and witnesses, and performed various forensic examinations, including medical, auto technical and traceology examinations. On 14/11/2013 a forensic medical examination had established that the injuries from the road accident were severe, and the applicant was subsequently granted disability. On 27/12/2013 an investigator terminated the proceedings citing lack of evidence of a crime, without informing the applicant.
On 06/10/2014 a prosecutor overturned this decision as premature and unsubstantiated, remitting the case for further investigation. Instructions were given to additionally question witnesses, examine a video recording from the applicant’s car, and conduct another auto technical examination. On 22/12/2014 the investigator again terminated the proceedings for the same reason as on 27/12/2013, without informing the applicant. On 05/02/2016 the prosecutor once again overturned this decision, stating that it was premature and unsubstantiated, and issued the same instructions. On 23/08/2018 the investigator discontinued the proceedings for the same reason as on 27/12/2013. The applicant was informed about it in July 2019 and received a copy of the decision on 28/10/2019 following several inquiries.
On 23/12/2019 an investigating judge annulled the decision of 23/08/2019 as unsubstantiated and remitted the case for further investigation. Despite inquiries by the applicant’s lawyer on 22/02/2022, 26/07/2022, and 09/11/2023, there has been no response. On 28/08/2023 the criminal proceedings had been discontinued due to the lack of evidence of crime. The applicant challenged this decision and on 07/10/2024 the local court opened the proceedings, which are currently ongoing.
Applicant’s rights as a victim were not properly safeguarded ( Sergey Shevchenko v. Ukraine , no. 32478/02, § 74, 4 April 2006 ; Masneva v. Ukraine , no. 5952/07, § 56, 20 December 2011; Prynda v. Ukraine , no. 10904/05, § 56, 31 July 2012), investigation criticised by the national authorities themselves for lack of efficiency ( Prynda v. Ukraine , no. 10904/05, § 56, 31 July 2012; Pozhyvotko v. Ukraine , no. 42752/08, § 40, 17 October 2013), no genuine attempt by the investigating authorities to carry out a thorough investigation ( Lyubov Efimenko v. Ukraine , no. 75726/01, §§ 76-80, 25 November 2010; Yuriy Slyusar v. Ukraine , no. 39797/05, §§ 84-88, 17 January 2013), repeated remittals of the case for additional investigation owing to the insufficiency of the measures taken by the investigators ( Antonov v. Ukraine , no. 28096/04, § 50, 3 November 2011) 6,000 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.
[2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.