CtEDO 11.07.2014 Auto

IOVIȚĂ c. ROUMANIE et 1 autre requête

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
11.07.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
IOVIȚĂ c. ROUMANIE et 1 autre requête (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 11 iulie 2014 Secțiunea a treia Solicitări nr. 2664/10 și 55953/13 Maricica IOVIȚĂ împotriva României introduse la 21 decembrie 2009 și 11 august 2013 EXPOSAT DE FAPTE Recurenta, dl Maricica Iovița, este un cetățean român născut la o dată nespecificată și în prezent deținut la închisoarea Târgsor. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul M.T. Mustăciosu, avocat la București. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 octombrie 2006, Parchetul din apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție ( Aceasta din urmă a fost suspectată de faptul că a oferit mai multe sume de bani C.I. pentru ca acesta din urmă, în calitate de procuror, să ia o hotărâre în favoarea sa. La 3 octombrie 2006, reclamanta a fost informată cu privire la acuzația împotriva sa. printr-o decizie înainte de a pronunța legea din 4 octombrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție ( La recursul recurentei, Înalta Curte, hotărând în formațiune de nouă judecători, o remite în libertate printr-o decizie înainte de a pronunța dreptul din 6 octombrie 2006.În schimb, Înalta Curte îi interzice să părăsească teritoriul național (Masura preventiva a obligaii de a nu peresi tara) pentru o perioadă de 30 de zile. Printr-o ordonanță din 2 noiembrie 2006, Parchetul a reînnoit interdicția de a părăsi teritoriul național pentru o perioadă de 30 de zile. Recurenta a contestat această măsură în fața Înaltei Curți și a solicitat revocarea acesteia. Prin o decizie înainte de a pronunța dreptul din 14 noiembrie 2006, Înalta Curte și-a respins cererea, pe motiv că interdicția era legală. Interdicția de a părăsi teritoriul național a fost apoi reînnoită în mod regulat în cursul anchetei. Prin rechiziționarea din 25 ianuarie 2007, procurorul a trimis acuzații în fața Înaltei Curți a șefilor de corupție printr-o decizie înainte de a pronunța legea din 1 ianuarie 2007. În februarie 2007, Înalta Curte interzice recurentei să părăsească teritoriul României. Din această decizie rezultă că interdicția a fost pronunțată pe durata procedurii (in cursul judecăii). Prin hotărârea din 12 februarie 2007, Înalta Curte, hotărând în formațiune de nouă judecători, a respins recursul. În special, aceasta a respins argumentele recurentei întemeiate pe situația sa familială, pe motiv că au fost îndeplinite condițiile legale pentru a lua o astfel de măsură. Prin decizia din 16 aprilie 2008, Înalta Curte a trimis cauza în fața Parchetului pentru o anchetă suplimentară (refacerea Urmeirii penele) ) în prezența avocaților inculpaților. În același timp, Înalta Curte a ridicat interdicția făcută recurentei de a părăsi teritoriul României. Cu recurs la Parchet, printr-o hotărâre din 22 iunie 2009, Înalta Curte, hotărând în formațiune de nouă judecători, a pronunțat decizia din 16 aprilie 2008 și a trimis cauza secțiunii penale pentru a continua procedura, considerând că drepturile la apărare ale inculpatilor au fost asigurate în mod corespunzător în timpul urmăririi penale. În plus, Înalta Curte interzice recurentei să părăsească teritoriul României, pe motiv că motivele care au justificat interdicția la începutul anchetei erau încă în vigoare. Înalta Curte nu a precizat durata interdicției. Înalța Curte a desfășurat mai multe ședințe; cauza a fost suspendată în repetate rânduri, în special la cererea recurentei. Printr-o decizie din 27 martie 2012, Înalta Curte i-a judecat pe cei vinovați de faptele reproșate, pe baza declarațiilor părților și ale martorilor, pe transcrierile de interogări telefonice care fuseseră introduse și pe diverse documente. Înalta Curte a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă de doi ani de închisoare și a confirmat din nou interdicția de a părăsi teritoriul României. La recursul inculpaților, Înalta Curte a confirmat această decizie printr-o hotărâre definitivă din 11 februarie 2013, pronunțată printr-o formare de cinci judecători. La o dată nespecificată, recurenta a început să-și ispășească pedeapsa la închisoarea din Târgșor, unde este încă încarcerată. Aceasta descrie condițiile de detenție: împarte o celulă de 24 m cu 17 persoane, toaleta se află în celulă și apa caldă se furnizează doar de două ori pe săptămână pentru o perioadă de o oră pe zi. Dreptul și practica internă și internațională relevante Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). Rapoartele internaționale relevante, inclusiv cele ale Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ( România 35972/05, § 125-129, 24 iulie 2012). În conformitate cu Codul de procedură penală, în versiunea sa în vigoare în momentul faptelor, interdicția de a părăsi teritoriul național se încadrează în categoria măsurilor preventive care pot fi decise pe tot parcursul procedurii (art. 136). Această măsură poate fi decisă de către Parchet sau de către instanță în cursul anchetei, precum și de către instanță în cadrul procedurii pe fond (art. 145). Aceasta încetează de la dreptul la expirarea termenelor prevăzute de lege sau decise de procurori sau instanțe sau, în caz de încheiere a procedurilor penale sau a procedurilor penale (art. 140). Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge de condițiile sale de detenție la închisoarea din Târgșor. Citând la art. 6 din Convenție, se plânge de durata procedurii penale împotriva sa. 4 la Convenție, aceasta contestă interdicția care i-a fost impusă de a părăsi teritoriul național, din cauza duratei sale și a consecințelor sale asupra vieții sale private și de familie. A fost ea supusă, cu încălcarea art. 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante din cauza condițiilor sale de detenție la închisoarea Târgsor? Durata procedurii penale împotriva sa este compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul art. 1 din Convenție restricționarea libertății recurentei de a părăsi teritoriul statului pârât a fost necesară și justificată de un interes public, în sensul art. 2 alin. (2) din Protocolul nr.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă