Tudor împotriva României

Decizia nr. 43876/10 Claudia Ionela TUDOR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 iulie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 10 martie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și absența unui răspuns al reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanta, dna Claudia Ionela Tudor, este o națională română, născută în 1977 și locuiește în Sebeș.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl H. Istrat, un avocat practicant în Deva. Guvernul României (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicată. Procedura a durat patru ani și două luni pentru două nivele de competență. La 30 august 2013, reclamația a fost comunicată guvernului. HOTĂRÂREA După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 10 Martie 2014, Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a face o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Le Gouvernement classé - au moin de la préparation declaration unilatérale - qu’il reconnaît l’existence d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui découle de la procédure excesive de la procédure. Le Gouvernement classé prêt à verser à la partie requisante au titre de satisfacție equitable à l’égard de la durée de la procédure la somme de 675 EUR, montant qu’il conseil comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira le préjudice mathériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt.

Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suis suvant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête interesant la durée de la procédure n’est plus justification et à la rayon du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention.” Reclamantul nu a prezentat observații la declarația unilaterală a Guvernului în termenul stabilit, adică 11 aprilie 2014. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 43876/10 Claudia Ionela TUDOR against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 September 2014 as a Committee composed of: Alvina Gyulumyan, President, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 July 2010, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 10 March 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the absence of a reply from the applicant to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Claudia Ionela Tudor, is a Romanian national, who was born in 1977 and lives in Sebeș. She was represented before the Court by Mr H. Istrat, a lawyer practising in Deva. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention of the length of the civil proceedings in which she had been involved. The proceedings lasted for four years and two months for two levels of jurisdiction. On 30 August 2013, the complaint was communicated to the Government. THE LAW After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 10 March 2014, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “Le Gouvernement déclare - au moyen de la présente déclaration unilatérale - qu’il reconnaît l’existence d’une violation de l’article 6 § 1 de la Convention qui découle de la durée excessive de la procédure. Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de satisfaction équitable à l’égard de la durée de la procédure la somme de 675 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt.

Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête concernant la durée de la procédure n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention.” The applicant failed to submit any comments to the Government’s unilateral declaration within the prescribed deadline, i.e.

11 April 2014. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Vlad and Others v. Romania , nos.

40756/06, 41508/07 and 50806/07, § 146, 26 November 2013). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Deputy Registrar President