SECȚIUNEA A TREIA DECIZII RĂSPUNSURI nr. 2664/10 și 55953/13 Maricica IOVIȚĂ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 29 septembrie 2015 într-un comitet format din Johannes Silvis, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune; Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 21 decembrie 2009 și la 11 august 2013 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 7 mai 2015 și invitând Curtea să șteargă cererile de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACERI ȘI PROCEDURA recurenta, Maricica Iovița, este un cetățean român născut la o dată nespecificată și rezident la București. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către M.T. Mustăciosu, avocat la București. Guvernul român ( Invocând art. 3 din convenție, recurenta se plângea și de condițiile sale de detenție în închisoarea Târgșor, unde fusese deținută între 14 februarie 2013 și 21 august 2014. Citând art. 6 din convenție, se plângea și de durata excesivă a procedurii penale împotriva sa. Procedura a durat șase ani și patru luni la două grade de jurisdicție. În plus, pe teren la art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, aceasta a contestat interdicția care i-a fost impusă de a părăsi teritoriul național, în special din cauza duratei sale de aproximativ cinci ani. Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea decide să le alăture și să le examineze împreună într-o singură decizie (art. 42 din Regulamentul de procedură al Curții). Mai 2015 Guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de cereri. În plus, a invitat Curtea să le elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. The Government declaration, by a way of this unitaral declaration, its acknowledgment of the violation of Article 6 § 1, as priviri the excesiv length of criminal proceedings, the Breach of Article 3, in respect of the improv conditions of detention, aswell as the breach of Article 2 of Protocol 4 of the Convention, on account of the unreasonable duration of the ban to leave the country impuned to the aplicant during the domestic proceedings. The Government are prepared to pay to doamna Iovița Maricica, as just satisfaction, the sum of 4,050 EUR (four thousand and fifty Euros), amount which they consider reasonable in the light of the Court Această sumă va fi plătită în Romanian lei at the rate at the data of payment to the personal account of the aplicant within three months from the data of the notification of the pursuant to Article 37 alineatul (1) litera (c) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trree percentage puncts. Printr-o scrisoare din 23 iulie 2015, reclamantul a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale, pe motiv că suma propusă de guvern era insuficientă pentru a compensa consecințele încălcării drepturilor sale garantate prin articolele 3 și 6 alineatul (1) din convenție și prin art. 2 din Protocolul nr. 4 la convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 September 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a nu fi supus unor tratamente inumane și degradante din cauza condițiilor de detenție, în special a suprapopulației penitenciare (a se vedea, printre altele, Orchowski c. Polonia, 17885/04, § 122, 22 octombrie 2009, Mandić și Jović c. Slovenia, n 5774/10 și 5985/10, § 77, 20 octombrie 2011, cu referințele menționate anterior și Iacov Stanciu c. România, n 35972/05, § 171-178, 24 iulie 2012), precum și cu dreptul de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDO 2006 V și Vlad și alții c. România, n 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 131-133 și 161, 26 noiembrie 2013. În plus, Curtea a constatat deja încălcarea articolului 2 din Protocolul nr. 4 privind restricțiile privind libera circulație luate pentru o perioadă apropiată de cea a speciei (Rosengren c. România, 70786/01, § 37-38, 24 aprilie 2008 (șase ani și trei luni), Hajibeyli c. Azerbaidjan, n 16528/05, § 62, 10 iulie 2008 (cinci ani și două luni) și Miażdżyk c. Polonia, n 23592/07, § 35, 24 ianuarie 2012 (cinci ani și două luni)). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu se aplice în ceea ce privește examinarea interogărilor (art. 37 § in fine) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererile ar putea fi reincluse în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Ia act termenii declarației guvernului pârât cu privire la articolele 3 și 6 alineatul (1) din convenție și la art. 2 din Protocolul nr. 4 la convenție, precum și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decid să elimine cererile de participare în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Marialena Tsirli Johannes Silvis Grefier Adjunct Președinte
Requêtes n
os
2664/10 et 55953/13
Maricica IOVIȚĂ
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 29 septembre 2015 en un comité composé de
:
Johannes Silvis,
président,
Iulia Antoanella Motoc,
Carlo Ranzoni,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu les requêtes susmentionnées introduites le 21 décembre 2009 et le 11
août 2013
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 7 mai 2015 et invitant la Cour à rayer les requêtes du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Maricica Ioviță, est une ressortissante roumaine née à une date non précisée et résidant à Bucarest. Elle a été représentée devant la Cour par M
e
M.T. Mustăciosu, avocat à Bucarest.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Invoquant l’article 3 de la Convention, la requérante se plaignait de ses conditions de détention à la prison de Târgșor, où elle avait été détenue du 14 février 2013 au 21 août 2014. Citant l’article 6 de la Convention, elle se plaignait également de la durée déraisonnable de la procédure pénale menée à son encontre. La procédure a duré six ans et quatre mois pour deux degrés de juridiction. En outre, sur le terrain de l’article 2 du Protocole n
o
4 à la Convention, elle contestait l’interdiction qui lui avait été faite de quitter le territoire national, en raison notamment de sa durée d’environ cinq ans.
Les requêtes avaient été communiquées au Gouvernement
.
Compte tenu de la similitude des requêtes, la Cour décide de les joindre et de les examiner conjointement dans une seule décision (article 42 du règlement de la Cour).
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 7
mai 2015 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par les requêtes. Il a en outre invité la Cour à rayer celles-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
The Government declare, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgment of the violation of Article 6 § 1, as regards the excessive length of criminal proceedings, the breach of Article 3, in respect of the improper conditions of detention, as well as the breach of Article 2 of Protocol 4 of the Convention, on account of the unreasonable duration of the ban to leave the country imposed to the applicant during the domestic proceedings.
The Government are prepared to pay to Mrs. Ioviță Maricica, as just satisfaction, the sum of 4,050 EUR (four thousand and fifty Euros), amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 c) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
»
Par une lettre du 23 juillet 2015, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, au motif que la somme proposée par le Gouvernement était insuffisante pour compenser les conséquences de la violation de ses droits garantis par les articles 3 et 6 § 1 de la Convention et par l’article 2 du Protocole n
o
4 à la Convention.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18
September
2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à ne pas être soumis à des traitements inhumains et dégradants en raison des conditions de détention, et notamment de la surpopulation carcérale (voir, parmi beaucoup d’autres,
Orchowski c.
Pologne
, n
o
17885/04, § 122, 22 octobre 2009,
Mandić et Jović c.
Slovénie
, n
os
5774/10 et 5985/10, § 77, 20 octobre 2011, avec les références y citées, et
Iacov Stanciu c. Roumanie
, n
o
35972/05, §§ 171-178, 24 juillet 2012), ainsi que du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c. Italie
[GC], n
o
‑
V, et
Vlad et autres c. Roumanie
, n
os
40756/06, 41508/07 et 50806/07, §§
131-133 et 161, 26 novembre 2013). En outre, la Cour a déjà constaté la violation de l’article 2 du Protocole n
o
4 pour des restrictions à la liberté de circulation prises pour une durée proche de celle de l’espèce (
Rosengren c.
Roumanie
, n
o
70786/01, §§ 37-38, 24 avril 2008 (six ans et trois mois),
Hajibeyli c. Azerbaïdjan
, n
o
16528/05, § 62, 10
juillet
2008 (cinq ans et deux mois) et
Miażdżyk c. Pologne
, n
o
23592/07, § 35, 24 janvier 2012 (cinq ans et deux mois)).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes (article
37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen des requêtes (article
37 §
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, les requêtes pourraient être réinscrites au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 3 et 6 § 1 de la Convention et de l’article 2 du Protocole n
o
4 à la Convention ainsi que des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer les requêtes du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 octobre 2015.
Marialena Tsirli
Johannes Silvis
Greffière adjointe
Président