SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 68820/13 Nicolae MISCHIE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 29 septembrie 2015 într-un comitet compus din Johannes Silvis, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 17 septembrie 2013 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 martie 2015 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Nicolae Mischie, este un resortisant român născut în 1945 și rezident în Târgu-Jiu. Radu, avocat la București. Guvernul român (atlânz) a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de condițiile sale de detenție la închisoarea Târgu-Jiu, unde fusese reținut în data de 18 În martie 2013, 16 mai 2014, citând art. 6 din Convenție, acesta se plângea și de durata excesivă a procedurii penale împotriva sa. Această procedură a durat aproximativ opt ani și zece luni pentru trei grade de jurisdicție. Cererea fusese comunicată guvernului EN În martie 2015, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problemele ridicate de cerere și a invitat Curtea să elimine rolul Curții în aplicarea articolului 37 din convenție. Prin prezenta declarație unilaterală, guvernul recunoaște încălcarea articolelor 3 și 6 din convenție în ceea ce privește condițiile de detenție ale reclamantului și durata excesivă a procedurii interne. Guvernul declară că este pregătit să plătească domnului Nicolae Mischie, cu titlu de satisfacție echitabilă suma de 4 300 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Printr-o scrisoare din 14 mai 2015, reclamantul a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale, pe motiv că suma propusă de guvern era insuficientă pentru a compensa consecințele încălcării drepturilor sale garantate prin articolele 3 și 6 alineatul (1) din convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a nu fi supus unor tratamente inumane și degradante din cauza condițiilor de detenție, în special a suprapopulației penitenciare (a se vedea, printre altele, Orchowski c. Polonia, 17885/04, § 122, 22 octombrie 2009, Mandić și Jović c. Slovenia, n 5774/10 și 5985/10, § 77, 20 octombrie 2011, cu referințele menționate anterior și Iacov Stanciu c. România, n 35972/05, § 171-178, 24 iulie 2012), precum și cu dreptul de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § punctul 69-98, CEDO 2006 V și Vlad și alții c. România, n 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 131-133 și 161, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii (art. 37 § in fine) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la articolele 3 și 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 octombrie 2015. Marialena Tsirli Johannes Silvis Asistentă Președinte
Requête n
o
68820/13
Nicolae MISCHIE
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 29 septembre 2015 en un comité composé de
:
Johannes Silvis,
président,
Iulia Antoanella Motoc,
Carlo Ranzoni,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 17 septembre 2013
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17
mars
2015 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Nicolae Mischie, est un ressortissant roumain né en 1945 et résidant à Târgu-Jiu. Il a été représenté devant la Cour par M
e
M.
Radu, avocat à Bucarest.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait de ses conditions de détention à la prison de Târgu-Jiu, où il avait été détenu du 18
mars 2013 au 16 mai 2014. Citant l’article 6 de la Convention, il se plaignait également de la durée déraisonnable de la procédure pénale menée à son encontre. Cette procédure a duré environ huit ans et dix mois pour trois degrés de juridiction.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 17
mars 2015, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre les questions soulevées par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il reconnaît la violation des articles 3 et 6 de la Convention en ce qui concerne les conditions de détention du requérant et la durée excessive de la procédure interne.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à M. Nicolae Mischie, à titre de la satisfaction équitable la somme de 4
300 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
»
Par une lettre du 14 mai 2015, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, au motif que la somme proposée par le Gouvernement était insuffisante pour compenser les conséquences de la violation de ses droits garantis par les articles 3 et 6 § 1 de la Convention.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à ne pas être soumis à des traitements inhumains et dégradants en raison des conditions de détention, et notamment de la surpopulation carcérale (voir, parmi beaucoup d’autres,
Orchowski c.
Pologne
, n
o
17885/04, § 122, 22 octobre 2009,
Mandić et Jović c.
Slovénie
, n
os
5774/10 et 5985/10, § 77, 20 octobre 2011, avec les références y citées, et
Iacov Stanciu c. Roumanie
, n
o
35972/05, §§ 171-178, 24 juillet 2012), ainsi que du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
2000
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
2006
‑
V, et
Vlad et autres c. Roumanie
, n
os
40756/06, 41508/07 et 50806/07, §§ 131-133 et 161, 26 novembre 2013).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 §
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 3 et 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 22 octobre 2015.
Marialena Tsirli
Johannes Silvis
Greffière adjointe
Président