NAGY v. ROMANIA

Comunicat la 17 noiembrie 2014 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 56594/13 Olga NAGY împotriva României depusă la 23 august 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Olga Nagy, este un național german, care s-a născut în 1976 și trăiește în Borșa. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și soțul ei au un copil, B., născut la 22 februarie 2005. După nașterea copilului, familia a locuit timp de două săptămâni cu părinții reclamantului, I.Z. și M.Z., în casa acestuia din Oradea, dar apoi s-a mutat la socrul reclamantului, deoarece relațiile dintre părți au început să se deterioreze. Potrivit reclamantului, părinții ei au criticat metodele prin care a fost crescut copilul. Patru ani mai târziu, familia s-a mutat în noua lor locuință în Borșa. Pe parcursul acestei perioade, I.Z. și M.Z. au avut contacte sporadice cu B., vizitând-l de ziua lui de naștere și o dată la pre-scoala sa, o dată într-un parc și o dată când copilul a fost într-un spital. I.Z. și M.Z. s-au adresat Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerului Justiției și Agenției de Protecție a Copilului Bihor pentru a găsi informații despre copil și cazul a fost monitorizat timp de trei luni, constănd în reuniuni organizate între toate părțile implicate, consiliere a părților, vizitări la domiciliu și vizite la școala de grădiniță. La 15 decembrie 2009, I.Z. și M.Z. au inițiat proceduri civile împotriva reclamantului și a soțului său, căutând drepturi de contact în ceea ce privește nepotul lor. Părinții s-au opus reclamației susținând că copilul minor nu a avut nici un atașament față de bunicii săi și că nu erau în stare să aibă grijă de copil. Reclamantul a descris că atunci când avea șase ani și sub supravegherea tatălui său, ea a căzut din etajul nou al clădirii în care locuia cu părinții ei. Părinții au susținut că bunicii nu sunt de acord cu metodele lor de părinte, încercând de exemplu să forțeze copilul să mănânce mai mult decât ceea ce părinții considerau necesar și împotriva dorințelor lor exprese. Părinții au explicat că nu interziceau bunicii să vadă copilul. La 10 februarie 2011, Curtea de District Oradea a permis parțial cererea și a acordat I.Z. și M.Z. dreptul de a duce copilul acasă în fiecare vineri, de la ora 15.00 la ora 18:00, o săptămână în vara și patru zile între Crăciun și Anul Nou. Curtea de district a remarcat, printre altele, , că legislația internă stabilește drepturile de contact între copil și rudele sale și că aceste drepturi pot fi limitate sau chiar interzise numai în circumstanțe excepționale, cum ar fi punerea în pericol a dezvoltării fizice, psihologice, morale și intelectuale a copilului. Acesta a respins argumentul că bunicii nu erau în stare să aibă grijă de copil, declarând că căderea reclamantului a fost doar un eveniment nefericit. Curtea internă a recunoscut că copilul nu avea o legătură strânsă cu bunicii săi datorită relațiilor tense dintre reclamant și bunici. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii care își reiterează argumentele și, la 2 iunie 2011, Tribunalul Bihor a respins recursul și a susținut hotărârea. Reclamantul a apelat ulterior asupra punctelor de drept împotriva hotărârii. În timpul procedurii de recurs, cu consimțământul părților, copilul minor a fost auzit de un psiholog care lucrează pentru instanța internă și un raport a fost tras recomandând că copilul să dezvolte relații personale cu bunicii. Raportul indică faptul că lipsa de contact între copil și bunicii săi ar reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea sa emoțională și socială, dar nu a indicat modul în care ar trebui dezvoltate astfel de relații. Februarie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept. A concluzionat că este în interesul copilului să dezvolte relații personale cu bunicii săi. Legea internă relevantă Dispozițiile juridice relevante din România sunt descrise în hotărârea în cazul Amanalachioai c. România , nr. 4023/04, §§ 54 și 59, 26 mai 2009. COMPLAINT. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 2, 5 și 8 din Convenție că drepturile de contact stabilite de instanțele române vor perturba programul educativ al copilului și își vor pune în pericol siguranța, în încălcarea dreptului reclamantului de a respecta viața de familie. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere modul în care instanța internă a instituit drepturi de contact pentru bunici în ceea ce privește copilul minor al reclamantului?

Communicated on 17 November 2014

THIRD SECTION

Application no. 56594/13

Olga NAGY

against Romania

lodged on 23 August 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Olga Nagy, is a German national, who was born in 1976 and lives in Borșa.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant and her husband have a child, B., born on 22 February 2005.

Following the child’s birth, the family lived for two weeks with the applicant’s parents, I.Z. and M.Z. in the latter’s home in Oradea but then moved to the applicant’s in-laws as relations between the parties started to deteriorate. According to the applicant, her parents were criticising the methods by which the child was brought up.

Four years later, the family moved in their new home in Borșa.

Throughout this period I.Z. and M.Z. had sporadic contacts with B., visiting him on his birthday and once at his pre-school, once in a park and once when the child was in a hospital.

I.Z. and M.Z. addressed the National Authority for Protection of Children’s Rights, the Ministry of Justice and the Bihor Child Protection Agency in order to find information about the child and the case was monitored for three months, consisting in organised meetings between all the parties involved, counselling of the parties, home visits and visits at the nursery school.

On 15 December 2009, I.Z. and M.Z. initiated civil proceedings against the applicant and her husband, seeking contact rights in respect of their grandson. The parents opposed the claim alleging that the minor child did not have any attachment towards his grandparents and that they were unfit to take care of the child. The applicant described that when she was six years old and under her father’s supervision, she had fallen from the ninth floor of the building in which she lived with her parents. The parents argued that the grandparents did not agree with their parenting methods, trying for instance to force the child to eat more than what the parents considered necessary and against their express wishes. The parents explained that they did not prohibit the grandparents to see the child.

On 10 February 2011 the Oradea District Court partially allowed the claim and granted I.Z. and M.Z. the right to take the child to their home every other Friday from 3 p.m. to 6 p.m., one week during summer holidays and four days between Christmas and New Year. The district court noted,

inter alia

, that the domestic legislation establishes contact rights between the child and his relatives and that those rights can be limited or even prohibited only in exceptional circumstances such as the endangering of the child’s physical, psychological, moral and intellectual development. It dismissed the argument that the grandparents were not fit to take care of the child, stating that the fall the applicant referred to was merely an unfortunate event.

The domestic court acknowledged that the child did not have a close connection with his grandparents due to the tensed relations between the applicant and the grandparents.

The applicant appealed against the judgment reiterating her arguments and on 2 June 2011 the Bihor Tribunal dismissed the appeal and upheld the judgment.

The applicant subsequently appealed on points of law against the judgment. During the appeal proceedings, with the parties’ consent, the minor child was heard by a psychologist working for the domestic court and a report was drawn recommending that the child should develop personal relations with the grandparents. The report indicated that the lack of contact between the child and his grandparents would represent a risk factor for his emotional and social development but it did not indicate the manner in which such relations should be developed. By a final judgment of 26

February 2013 the Oradea Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal on points of law. It concluded that it was in the best interest of the child to develop personal relations with his grandparents.

B.

Relevant domestic law

The relevant Romanian legal provisions, are described in the judgment in the case of

Amanalachioai v. Romania

, no. 4023/04, §§ 54 and 59, 26 May 2009.

COMPLAINT

The applicant complains under Articles 2, 5 and 8 of the Convention that the contact rights established by the Romanian courts will disturb the child’s educative programme and will endanger his safety, in breach of the applicant’s right to respect for family life.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her family life, contrary to Article 8 of the Convention, given the manner in which the domestic courts established contact rights for the grandparents in respect of the applicant’s minor child?