RĂILEANU v. ROMANIA

Cererea nr. 67304/12 Iorgu RĂILEANU împotriva României depusă la 10 octombrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Iorgu Răileanu, este un național român, născut în 1959 și trăiește în Galați. El este reprezentat în fața Curții de către dna N. A. Daghie, avocat care practică în Galați. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 2000, reclamantul s-a căsătorit cu E.R. La 7 septembrie 2000, fiica lor M.D. s-a născut. La 11 noiembrie 2006, cuplul separat și fiica lor a rămas cu mama. Reclamantul a încercat să mențină contact cu fiica sa, dar soția sa a împiedicat în mod sistematic încercările sale. La 6 ianuarie 2009, reclamantul a introdus proceduri pentru a obține drepturile de acces la fiica sa. La 9 iunie 2009, Curtea de District Galați a permis cererea reclamantului. La 9 decembrie 2009, hotărârea instanței de district a fost modificată de Curtea de Conturi de Galați, care a stabilit un program de vizitare detaliat pentru reclamant. Hotărârea instanței de județ a devenit finală la 29 aprilie 2010, când apelurile asupra punctelor de drept depuse de părți au fost respinse de Curtea de Apel de Galați. La 23 noiembrie 2010, cuplul divorțat și mama a fost acordată custodia copilului. Curtea de divorț nu a făcut nici un nou acord pentru drepturile de contact ale reclamantului. Aplicarea drepturilor de vizită Conform reclamantului, E.R. a susținut că fiica lor nu a vrut să meargă cu tatăl ei și, prin urmare, a refuzat sistematic să deschidă ușa atunci când reclamantul a venit să colecteze copilul. La 24 iulie 2009, reclamantul a depus o plângere în fața Agenției Galați de Protecție a Copiilor (Hotărârea Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați ), declarând că soția sa a refuzat să-i dea acces la copil și a manipulat copilul să-l respingă, sub amenințarea pedepsei. i-a interzis copilului să comunice cu tatăl ei, să stea aproape de el, să țină mâinile cu el, să-l sărute sau să meargă în mașină. Copilul trebuia să alerge imediat înăuntru pentru a-i avertiza mama când tatăl ei a venit să o vadă cântând în curte. La o dată neespecificată, Agenția de Protecție a Copilului a informat reclamantul că, în conformitate cu declarația soției sale, nu a fost obstrucționat în nici un fel de vizita copilului. La 25 septembrie și 23 noiembrie 2009, reclamantul a reiterat cererea sa la Agenția de Protecție a Copilului. El a fost informat că E.R. a refuzat invitațiile agenției de a aduce copilul pentru o evaluare psihologică. Agenția a informat reclamantul că instanța este mai bine plasată pentru a face față situației lor. La 5 ianuarie 2010, reclamantul și-a trimis o notificare prin intermediul birourilor unui judecător cerindu-i să se conformeze ordinului judecătorului de stabilire a drepturilor de vizită. El a informat E.R. că, în cazul în care a refuzat, el va iniția procedura de aplicare împotriva ei. Reclamantul a depus două plângeri penale împotriva E.R. pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești. Amândoi au fost renunțați la 8 ianuarie 2010 și la 25 iunie 2010, biroul procurorului atașat de Curtea de District Galați (“procurorul”), după auzul celor două soții, procurorul a observat că reclamantul a reușit să-și vadă fiica ocazional, că, în alte momente, chid a refuzat să-și vadă tatăl sau E.R. a refuzat să-i dea copilul, și că, începând din martie 2010, el nu mai a exercitat drepturile de vizită. La cererea procurorului, copilul a suferit o evaluare psihologică efectuată de Agenția de Protecție a Copilului. La 8 aprilie 2010, psihologul și-a prezentat raportul. Ea a concluzionat că copilul a fost dezvoltat în mod normal, dar a arătat semne de a fi fost manipulat de mama sa pentru a nu exprima sentimente pozitive față de tatăl ei. Ea a sfătuit mama să încurajeze copilul să își mențină relațiile cu reclamantul. La 11 mai și 12 iunie 2010, părinții au participat la două sesiuni de consiliere psihologică cu Agenția de Protecție a Copilului, unde s-au confirmat relațiile tensionate dintre ei. La 20 august 2010, reclamantul a inițiat o procedură în vederea punerii în aplicare a hotărârii instanței județului din 9 decembrie 2009. La 19 aprilie 2011, Curtea de District Galați a respins o obiecție depusă de E.R., declarând că a refuzat să respecte ordinul judecătorului. Într-o dată neespecificată în 2010, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Galați, care urmărește să oblige E.R. să-și aducă fiica la consiliere. A susținut că ea manipulează copilul împotriva lui, ceea ce a făcut să fie dificilă exercitarea drepturilor de contact. Curtea de District a rendu hotărârea sa la 2 noiembrie 2010. Curtea a observat că, într-adevăr, E.R. Nu a reușit să-și ia fiica la consiliere și a reiterat că este în interesul copilului să mențină relații armonioase cu ambii părinți ei. Curtea a ordonat E.R. să stabilească, împreună cu Agenția de Protecție a Copilului, un program de consiliere săptămânală pentru fiica ei și să respecte acest program. Avocatul E.R. împotriva hotărârii instanței de district a fost respins de Curtea de județ Galați la 2 iunie 2011. Curtea a observat că cele mai multe încercări ale reclamantului de a vedea fiica sa în conformitate cu programul stabilit de ordinul judecătoresc au eșuat din cauza opoziției mamei sau din cauza conflictelor dintre părinții și că copilul a prezentat semne de manipulare a mamei sale împotriva tatălui ei. Întrucât consilierea nu a reușit să îmbunătățească atitudinea copilului față de tatăl ei, s-a oprit după patru sesiuni. Recomandările psihologului au fost comunicate reclamantului la 12 iulie 2012. Reclamantul a continuat încercările sale de a-și vedea copilul, a depus noi plângeri penale împotriva mamei, a solicitat asistența Agenției de Protecție a Copilului și amendat mama pentru nerespectarea ordinii de instanță care stabilesc programul de vizită. După amenda impusă mamei, a permis reclamantului să vadă copilului, dar acesta a refuzat să plece cu tatăl său. Reclamantul a depus o cerere de a obține custodia completă a copilului. Acțiunea este în prezent în așteptare cu instanțe. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție în legătură cu faptul că autoritățile nu l-au ajutat să mențină contactul cu fiica sa. El consideră că autoritățile nu au răspuns în mod corespunzător și rapid la cererile sale de asistență, permițând astfel separarea lor să se aprofundeze, cu prejudicii ireversibile la relația lor. În temeiul articolului 13 din Convenție, el se plânge că legislația națională nu oferă nici un remediu eficace pentru situația specifică a drepturilor familiale. El reiterează, de asemenea, că nu există posibilitatea ca acesta să se plângă în mod eficient cu privire la durata procedurii. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, în ceea ce privește asistența acordată de autoritățile (curte, procuror și entități administrative) pentru executarea drepturilor de contact? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru asigurarea respectării drepturilor de contact cu copilul său minor, în conformitate cu art. 13 din Convenție?

THIRD SECTION

Application no. 67304/12

Iorgu RĂILEANU

against Romania

lodged on 10 October 2012

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Iorgu Răileanu, is a Romanian national, who was born in 1959 and lives in Galați. He is represented before the Court by Ms N. A. Daghie, a lawyer practising in Galați.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

A.

Visiting rights

On 30 April 2000 the applicant married E.R. On 7 September 2000 their daughter M.D. was born.

On 11 November 2006 the couple separated and their daughter remained with the mother. The applicant tried to maintain contact with his daughter, but his wife hindered systematically his attempts.

On 6 January 2009 the applicant brought proceedings in order to obtain rights of access to his daughter.

On 9 June 2009 the Galați District Court allowed the applicant’s request.

On 9 December 2009 the district court’s decision was amended by the Galați County Court which established a detailed visiting schedule for the applicant. The county court’s decision became final on 29 April 2010 when the appeals on points of law lodged by the parties were dismissed by the Galați Court of Appeal.

On 23 November 2010 the couple divorced and the mother was granted custody of the child. The divorce court made no new arrangement for the applicant’s contact rights.

B.

Enforcement of visiting rights

According to the applicant, E.R. claimed that their daughter did not want to go with her father and thus systematically refused to open the door when the applicant came to collect the child.

On 24 July 2009 the applicant lodged a complaint before the Galați Child Protection Agency (

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați

), stating that his wife refused to give him access to the child and was manipulating the child into rejecting him, under threat of punishment. E.R. forbade the child from communicating with her father, sitting close to him, holding hands with him, kissing him or going into his car. The child was to run immediately inside to warn her mother when her father came to see her playing in the court yard.

On an unspecified date, the Child Protection Agency informed the applicant that according to his wife’s statement he was not obstructed in any way from visiting the child.

On 25 September and 23 November 2009 the applicant reiterated his request with the Child Protection Agency. He was informed that E.R. refused the Agency’s invitations to bring the child for a psychological evaluation. The Agency informed the applicant that the courts were better placed to deal with their situation.

On 5 January 2010 the applicant sent his wife a notification through the offices of a bailiff asking her to comply with the court order establishing the visiting rights. He informed E.R. that in case she refused, he would start the enforcement proceedings against her.

The applicant lodged two criminal complaints against E.R. for non

‑

compliance with a court order. They were both dismissed by the prosecutor’s office attached to the Galați District Court (“the prosecutor”) on 8 January 2010 and 25 June 2010. After hearing the two spouses, the prosecutor observed that the applicant managed to see his daughter occasionally, that on other times the chid refused to see her father, or E.R. refused to give him the child, and that starting from March 2010 he had no longer exercised his visiting rights.

At the prosecutor’s request, the child underwent a psychological evaluation carried out by the Child Protection Agency. On 8 April 2010 the psychologist rendered her report. She concluded that the child was normally developed but showed signs of having been manipulated by her mother into not expressing any positive feelings towards her father. She advised the mother to encourage the child to maintain her relations with the applicant.

On 11 May and 12 June 2010 the parents attended two sessions of psychological counselling with the Child Protection Agency where the tense relations between them were confirmed. No other counselling meetings took place.

On 20 August 2010 the applicant started proceedings to have the county court’s decision of 9 December 2009 enforced. On 19 April 2011 the Galați District Court dismissed an objection lodged by E.R., finding that she refused to comply with the court order.

On an unspecified date in 2010, the applicant lodged a request with the Galați District Court seeking to compel E.R. to bring their daughter to counselling. He argued that she was manipulating the child against him which rendered the exercise of his contact rights difficult.

The District Court rendered its decision on 2 November 2010. The court observed that, indeed, E.R. failed to take her daughter to counselling and reiterated that it was in the child’s best interest to maintain harmonious relations with both her parents. The court ordered E.R. to establish, together with the Child Protection Agency, a weekly counselling schedule for her daughter and to comply with it.

E.R.’s appeal against the district court’s decision was dismissed by the Galați County Court on 2 June 2011. The court observed that most of the applicant’s attempts to see his daughter according to the schedule set by court order had failed because of the mother’s opposition or because of the conflicts between the parents, and that the child exhibited signs of being manipulated by her mother against her father.

As the counselling failed to improve the child’s attitude towards her father, it was stopped after four sessions. The psychologist’s recommendations were communicated to the applicant on 12 July 2012.

The applicant continued his attempts to see his child, lodged new criminal complaints against the mother, sought the Child Protection Agency’s assistance, and had the mother fined for failure to respect the court order establishing the visiting schedule.

After the fine imposed on the mother, she allowed the applicant to see the child, but the latter refused to leave with her father.

The applicant lodged a request to obtain full custody of the child. The proceedings are currently pending with the courts.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 8 of the Convention about the authorities’ failure to help him maintain contact with his daughter. He considers that the authorities did not respond adequately and swiftly to his requests for assistance, allowing thus their separation to deepen, with irreversible damage to their relationship.

Under Article 13 of the Convention he complains that the national law does not provide any effective remedy for the specific situation of family rights. He also reiterates that there is no possibility for him to complain effectively about the length of the proceedings.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his family life, contrary to Article 8 of the Convention, with regard to the assistance provided by the authorities (courts, prosecutor and administrative entities) for the enforcement of his contact rights?

2.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for seeking enforcement of his contact rights with his minor child, as required by Article 13 of the Convention?