CtEDO 07.10.2013 Auto

RĂILEANU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.10.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RĂILEANU v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 67304/12 Iorgu RĂILEANU împotriva României depusă la 10 octombrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Iorgu Răileanu, este un național român, născut în 1959 și trăiește în Galați. El este reprezentat în fața Curții de către dna N. A. Daghie, avocat care practică în Galați. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 2000, reclamantul s-a căsătorit cu E.R. La 7 septembrie 2000, fiica lor M.D. s-a născut. La 11 noiembrie 2006, cuplul separat și fiica lor a rămas cu mama. Reclamantul a încercat să mențină contact cu fiica sa, dar soția sa a împiedicat în mod sistematic încercările sale. La 6 ianuarie 2009, reclamantul a introdus proceduri pentru a obține drepturile de acces la fiica sa. La 9 iunie 2009, Curtea de District Galați a permis cererea reclamantului. La 9 decembrie 2009, hotărârea instanței de district a fost modificată de Curtea de Conturi de Galați, care a stabilit un program de vizitare detaliat pentru reclamant. Hotărârea instanței de județ a devenit finală la 29 aprilie 2010, când apelurile asupra punctelor de drept depuse de părți au fost respinse de Curtea de Apel de Galați. La 23 noiembrie 2010, cuplul divorțat și mama a fost acordată custodia copilului. Curtea de divorț nu a făcut nici un nou acord pentru drepturile de contact ale reclamantului. Aplicarea drepturilor de vizită Conform reclamantului, E.R. a susținut că fiica lor nu a vrut să meargă cu tatăl ei și, prin urmare, a refuzat sistematic să deschidă ușa atunci când reclamantul a venit să colecteze copilul. La 24 iulie 2009, reclamantul a depus o plângere în fața Agenției Galați de Protecție a Copiilor (Hotărârea Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați ), declarând că soția sa a refuzat să-i dea acces la copil și a manipulat copilul să-l respingă, sub amenințarea pedepsei. i-a interzis copilului să comunice cu tatăl ei, să stea aproape de el, să țină mâinile cu el, să-l sărute sau să meargă în mașină. Copilul trebuia să alerge imediat înăuntru pentru a-i avertiza mama când tatăl ei a venit să o vadă cântând în curte. La o dată neespecificată, Agenția de Protecție a Copilului a informat reclamantul că, în conformitate cu declarația soției sale, nu a fost obstrucționat în nici un fel de vizita copilului. La 25 septembrie și 23 noiembrie 2009, reclamantul a reiterat cererea sa la Agenția de Protecție a Copilului. El a fost informat că E.R. a refuzat invitațiile agenției de a aduce copilul pentru o evaluare psihologică. Agenția a informat reclamantul că instanța este mai bine plasată pentru a face față situației lor. La 5 ianuarie 2010, reclamantul și-a trimis o notificare prin intermediul birourilor unui judecător cerindu-i să se conformeze ordinului judecătorului de stabilire a drepturilor de vizită. El a informat E.R. că, în cazul în care a refuzat, el va iniția procedura de aplicare împotriva ei. Reclamantul a depus două plângeri penale împotriva E.R. pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești. Amândoi au fost renunțați la 8 ianuarie 2010 și la 25 iunie 2010, biroul procurorului atașat de Curtea de District Galați (“procurorul”), după auzul celor două soții, procurorul a observat că reclamantul a reușit să-și vadă fiica ocazional, că, în alte momente, chid a refuzat să-și vadă tatăl sau E.R. a refuzat să-i dea copilul, și că, începând din martie 2010, el nu mai a exercitat drepturile de vizită. La cererea procurorului, copilul a suferit o evaluare psihologică efectuată de Agenția de Protecție a Copilului. La 8 aprilie 2010, psihologul și-a prezentat raportul. Ea a concluzionat că copilul a fost dezvoltat în mod normal, dar a arătat semne de a fi fost manipulat de mama sa pentru a nu exprima sentimente pozitive față de tatăl ei. Ea a sfătuit mama să încurajeze copilul să își mențină relațiile cu reclamantul. La 11 mai și 12 iunie 2010, părinții au participat la două sesiuni de consiliere psihologică cu Agenția de Protecție a Copilului, unde s-au confirmat relațiile tensionate dintre ei. La 20 august 2010, reclamantul a inițiat o procedură în vederea punerii în aplicare a hotărârii instanței județului din 9 decembrie 2009. La 19 aprilie 2011, Curtea de District Galați a respins o obiecție depusă de E.R., declarând că a refuzat să respecte ordinul judecătorului. Într-o dată neespecificată în 2010, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Galați, care urmărește să oblige E.R. să-și aducă fiica la consiliere. A susținut că ea manipulează copilul împotriva lui, ceea ce a făcut să fie dificilă exercitarea drepturilor de contact. Curtea de District a rendu hotărârea sa la 2 noiembrie 2010. Curtea a observat că, într-adevăr, E.R. Nu a reușit să-și ia fiica la consiliere și a reiterat că este în interesul copilului să mențină relații armonioase cu ambii părinți ei. Curtea a ordonat E.R. să stabilească, împreună cu Agenția de Protecție a Copilului, un program de consiliere săptămânală pentru fiica ei și să respecte acest program. Avocatul E.R. împotriva hotărârii instanței de district a fost respins de Curtea de județ Galați la 2 iunie 2011. Curtea a observat că cele mai multe încercări ale reclamantului de a vedea fiica sa în conformitate cu programul stabilit de ordinul judecătoresc au eșuat din cauza opoziției mamei sau din cauza conflictelor dintre părinții și că copilul a prezentat semne de manipulare a mamei sale împotriva tatălui ei. Întrucât consilierea nu a reușit să îmbunătățească atitudinea copilului față de tatăl ei, s-a oprit după patru sesiuni. Recomandările psihologului au fost comunicate reclamantului la 12 iulie 2012. Reclamantul a continuat încercările sale de a-și vedea copilul, a depus noi plângeri penale împotriva mamei, a solicitat asistența Agenției de Protecție a Copilului și amendat mama pentru nerespectarea ordinii de instanță care stabilesc programul de vizită. După amenda impusă mamei, a permis reclamantului să vadă copilului, dar acesta a refuzat să plece cu tatăl său. Reclamantul a depus o cerere de a obține custodia completă a copilului. Acțiunea este în prezent în așteptare cu instanțe. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție în legătură cu faptul că autoritățile nu l-au ajutat să mențină contactul cu fiica sa. El consideră că autoritățile nu au răspuns în mod corespunzător și rapid la cererile sale de asistență, permițând astfel separarea lor să se aprofundeze, cu prejudicii ireversibile la relația lor. În temeiul articolului 13 din Convenție, el se plânge că legislația națională nu oferă nici un remediu eficace pentru situația specifică a drepturilor familiale. El reiterează, de asemenea, că nu există posibilitatea ca acesta să se plângă în mod eficient cu privire la durata procedurii. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, în ceea ce privește asistența acordată de autoritățile (curte, procuror și entități administrative) pentru executarea drepturilor de contact? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru asigurarea respectării drepturilor de contact cu copilul său minor, în conformitate cu art. 13 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă