CtEDO 02.06.2015 Auto

RĂILEANU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RĂILEANU v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Iorgu Răileanu, este un național român, născut în 1959 și locuiește în Galați. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna N. Daghie, un avocat practicant în Galați. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 aprilie 2000, reclamantul s-a căsătorit cu E.R. La 7 septembrie 2000, fiica lor s-a născut. La 11 noiembrie 2006, cuplul separat și fiica lor a rămas cu mama. Reclamantul a încercat să mențină contact cu fiica sa, dar soția sa a împiedicat în mod sistematic încercările sale. La 6 ianuarie 2009, reclamantul a introdus o procedură pentru obținerea drepturilor de acces la fiica sa și la 9 iunie 2009, Curtea de District Galați a permis această cerere. La 9 decembrie 2009, decizia Curții de District a fost modificată de Curtea de județ Galați care a stabilit un program de vizitare detaliat pentru reclamant. Hotărârea instanței de județ a devenit finală la 29 aprilie 2010, atunci când apelurile privind punctele de drept depuse de părți au fost respinse de Curtea de Apel Galați. La 23 noiembrie 2010, cuplul divorțat și mama a fost acordată custodia copilului. Curtea de divorț nu a făcut niciun nou acord pentru drepturile de contact ale reclamantului. Potrivit reclamantului, E.R. La 7 iulie 2009, poliția a informat Agenția de Protecție a Copilului (Hotărârea Generală de Asistență Socială) despre situația reclamantului. Poliția a devenit conștientă de acest caz, deoarece reclamantul a depus o plângere penală împotriva soției sale pentru nerespectarea programului de vizită. Agenția de Protecție a Copilului a început să evalueze situația. 11. La 24 iulie 2009, reclamantul a depus, de asemenea, o plângere la Agenția de Protecție a Copilului, declarând că soția sa a refuzat să-i dea acces la copil și a manipulat copilul pentru a-l respinge, sub amenințare de pedeapsă. Urgența a interzis copilului să comunice cu tatăl ei, stătea aproape de el, ținând mâinile cu el, să-l sărută sau să meargă în masina lui. Copilul a fost să alerge imediat înăuntru pentru a avertiza mama ei când tatăl ei a venit să o vadă joacă în curte. 12. Agenția de Protecție a Copilului a început să investigheze cazul. A vizitat casa E.R. și a evaluat situația. La 30 iulie 2009 a intervievat E.R. și din august 2009 ambii părinți beneficiază de consiliere psihică. Agenția a sfătuit mamei să-și ajute fiica să mențină relații personale cu tatăl. A organizat, de asemenea, sesiuni de consiliere cu copilul. În mai multe ocazii E.R. a refuzat să aducă copilul pentru o evaluare psihologică. 13. La 25 septembrie și 23 noiembrie 2009, reclamantul și-a reiterat cererea la Agenția de Protecție a Copilului și s-a plâns că mama își împiedică drepturile de vizită. Agenția a consiliat mama cu privire la respectarea drepturilor de vizită ale reclamantului și a sfătuit reclamantului să-și adreseze plângerile la instanțe. 14. La cererea procurorului, copilul a suferit o evaluare psihologică a Agenției de Protecție a Copilului. La 8 aprilie 2010, psihologul și-a făcut raportul. Ea a concluzionat că copilul a fost dezvoltat în mod normal, dar a arătat semne de a fi fost manipulat de mama ei în sensul de a nu exprima sentimente pozitive față de tatăl ei. A sfătuit mamei să încurajeze copilul să își mențină relațiile cu reclamantul. 15. La 11 mai și 12 iunie 2010, părinții și copiii au participat la două sesiuni de consiliere psihologică cu Agenția de Protecție a Copilului, unde au fost confirmate relațiile tensionate dintre adulți. 16. Într-un nou raport redactat la 27 august 2010, psihologul Agenției a recomandat ca ambii adulți să facă consiliere parentală pentru a le ajuta să depășească situația conflictuală, ca mama să încurajeze copilul să mențină relații personale cu tatăl și ca ambii părinți să ofere un sprijin emoțional adecvat copilului lor. 17. La 5 ianuarie 2010, reclamantul și-a trimis o notificare prin intermediul birourilor unui judecător cere să se conformeze ordonanței de instituire a drepturilor de vizită. El a informat E.R. că, în cazul în care a refuzat, el va iniția procedurile de aplicare împotriva ei. 18. La 20 august 2010, reclamantul a inițiat procedura pentru a pune în aplicare hotărârea Curții de Conturi din 9 decembrie 2009. La 19 aprilie 2011, Curtea de District Galați a respins o obiecție depusă de E.R. și a constatat că a refuzat să respecte ordinul de judecată. 19. La 8 septembrie 2010, judecătorul, reprezentantul Agenției de Protecție a Copilului și reclamantul au întâlnit copilul la domiciliul ei. 20. La o dată neespecificată în 2010, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Galați pentru a obliga E.R. a susținut că manipula copilul împotriva celui care a făcut dificilă exercitarea drepturilor de contact. 21. Curtea de District și-a pronunțat hotărârea la 2 noiembrie 2010. Curtea a observat că, într-adevăr, E.R. nu a reușit să-și ia fiica la consiliere. Acesta a reiterat că este din interesul copilului să mențină relații armonioase cu ambii părinți ei. Curtea a ordonat E.R. să stabilească, împreună cu Agenția de Protecție a Copilului, un program de consiliere săptămânală pentru fiica ei și să se conformeze la aceasta. 22. Apelul E.R. împotriva hotărârii Curții de District a fost respins de Curtea Județeanului Galați la 2 iunie 2011. Curtea a observat că cele mai multe încercări ale reclamantului de a vedea fiica sa în conformitate cu programul stabilit de ordinul judecătoresc au eșuat din cauza opoziției mamei sau din cauza conflictelor dintre părinții și că copilul a prezentat semne de manipulare a mamei sale împotriva tatălui ei. 23. La 12 septembrie 2011, reclamantul a solicitat Agenției de Protecție a Copilului să respecte ordinul judecătorului din 2 noiembrie 2010 și să stabilească un calendar pentru sesiunile de consiliere. La 3 februarie 2012 E.R. a informat Agenția că a înscris copilul într-un program de consiliere cu psihologul școlii și a deplorat atitudinea agenției de a da vina asupra ei asupra situației conflictuale dintre adulți. La 18 aprilie 2012 E.R. a mers la sediul Agenției și a invitat o echipă de experți în casa ei pentru a vedea că reclamantul a fost acolo cu copilul care își exercită drepturile de vizită. Două zile mai târziu, ea a informat Agenția că a acceptat consilierea pentru copilul ei. 24. Unele sesiuni de consiliere au fost organizate între 25 aprilie și 12 iulie 2012, atât pentru copil și pentru adulți. Întrucât consilierea a eșuat să îmbunătățească atitudinea copilului față de tatăl ei, s-a oprit. În raportul final s-a remarcat că adulții au manifestat ostilitate, lipsa toleranței și respectul unul față de celălalt și lipseau orice comunicare. Consilierea pentru copil a fost considerată inutilă atâta timp cât părinții rămân într-o situație conflictuală. psihologul a recomandat terapie de familie și cuplu, consiliere parentală și consiliere psihologică pentru copil. 25. Într-o scrisoare adresată Agenției la 13 august 2012, reclamantul a reacționat la concluziile raportului și a solicitat retragerea drepturilor parentale ale E.R.. Agenția a exprimat opinia că nu exista niciun motiv pentru retragerea drepturilor parentale ale E.R. 26. Reclamantul a depus o cerere instanței de a obține custodia deplină a copilului. Agenția a organizat evaluarea psihologică a copilului cu experții săi. După patru sesiuni, psihologul a făcut raportul. Ea a concluzionat că expunerea copilului la procedurile judiciare și audieri și evaluări repetate i-au afectat și ar putea provoca suferințe emoționale. Expertul a remarcat, de asemenea, că copilul s-a despărțit emoțional de problemele adulților și, prin atitudinea ei, a încercat să-i facă să se rezolve pe conflictele lor. 28. Agenția a prezentat punctul de vedere în cadrul procedurii. A reiterat evaluările sale anterioare că nu există motive să privească R.E. de responsabilitatea ei parentală. De asemenea, a remarcat că copilul a refuzat să coopereze cu psihologul care a învins consilierea inutilă. 29. Reclamantul a depus două plângeri penale împotriva E.R. pentru nerespectarea unei ordonanțe judiciare. Ambele au fost respinse de către biroul procuror atașat la Curtea de District Galați (“procurorul”) la 8 ianuarie 2010 și, respectiv, 25 iunie 2010. După ce a auzit cei doi soți, procurorul a observat că reclamantul a reușit să-și vadă fiica ocazional, că, în alte momente, copilul a refuzat să-și vadă tatăl, sau E.R. a refuzat să-i dea copilul, și că, începând din martie 2010, el nu mai a exercitat drepturile de vizită. 30. Reclamantul a continuat încercările sale de a-și vedea copilul, a depus noi plângeri penale împotriva mamei, a solicitat asistența Agenției de Protecție a Copilului, iar mama a fost amendată de către instanță la 10 aprilie 2012 pentru nerespectarea ordinii judecătorești de stabilire a programului de vizită. 31. După amenzile impuse mamei la 10 aprilie 2012, a permis reclamantului să vadă copilul, dar acesta din urmă a refuzat să plece cu tatăl său. 32. Mai multe alte proceduri de instanță civilă au fost implicate de către reclamant împotriva fostului său soț și Agenția de Protecție a Copilului pentru a reevalua acordurile de custodie. Copilul a suferit mai multe evaluări psihologice în cadrul procesului, iar experții au considerat că situația tensă dintre adulți a condus copilul la refuzul de contact cu tatăl ei, dar că ea nu s-ar opune să-l vadă în casa ei. Prin urmare, eforturile de consiliere prin intermediul experților Agenției de Protecție a Copilului au continuat pe parcursul anului 2013. 33. Articolele relevante din Codul Familiei și Codul de Procedură Civilă, aplicabile în momentul faptelor prezentului caz, sunt prezentate în Nistor c. România, nr. 14555/05, §§ 50-51, 2 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă