Cererea nr. 60281/11 E.S. împotriva României și Bulgariei depusă la 29 august 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, E.S., este un național român, care s-a născut în 1981 și locuiește în Hotare, județul Vâlcea. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 2004, reclamantul a dat naștere unei fete, în Spania. Tatăl a fost R.E.N., un național bulgar. În 2008 cuplul s-a despărțit și, cu consimțământul tatălui, reclamantul s-a întors să locuiască în România cu fiica ei. La 29 iulie 2008, reclamantul, reprezentat de avocat, a depus o cerere de custodie a copilului cu Curtea de District Râmnicu Vâlcea (vezi pct. 1 mai jos). La 4 noiembrie 2008, bunicii paterni au venit la vizită, au luat copilul fără cunoașterea sau consimțământul mamei sale și au transportat-o ilegal în Bulgaria, unde locuiește în prezent. Din relatarea reclamantului se pare că bunicii paterni refuză să-i permită orice contact cu copilul. Proceduri de custodie în fața instanțelor române La 30 ianuarie 2009, Curtea de District a acordat custodia copilului reclamantului. Hotărârea a fost, totuși, anulată de Curtea de județ Vâlcea, deoarece R.E.N. nu a fost convocat legal să apară. Curtea de District a reexaminat cazul și într-o decizie din 11 noiembrie 2010 a acordat din nou drepturile de custodie reclamantului. Curtea a remarcat, de asemenea, că R.E.N. a inițiat proceduri similare în Bulgaria, la 22 decembrie 2008. Întrucât el și-a depus cererea la instanțele bulgare după cererea proprie a reclamantului la instanțele române, Curtea de district Râmnicu Vâlcea a considerat că este competentă să se ocupe de această chestiune. Pe fond, Curtea a considerat că, deși condițiile materiale oferite de tatăl și bunicii paterni erau superioare de cele disponibile în casa reclamantului, tatăl datorită trecutului său criminal și bunicii paterni din cauza modului în care au răpit copilul, nu a oferit condiții morale satisfăcătoare pentru educația copilului. Tatăl a apelat, iar la 21 octombrie 2011, Curtea județului Vâlcea i-a acordat custodia copilului, din cauza faptului că ea a fost deja integrată în noul său mediu în Bulgaria și nu a vorbit român. Reclamantul a apelat la puncte de drept. Curtea de Apel Pitești re a examinat faptele și a hotărât că Curtea județului a efectuat o interpretare eronată a situației și a ignorat interesul cel mai bun al copilului. Prin urmare, a anulat decizia Curții județului și a susținut decizia pronunțată de Curtea de District. Curtea de Apel și-a dat hotărârea finală în cazul de 9 ianuarie 2012. Cererea de măsuri intermediare (ordonănță președințială) 10. La 8 iulie 2011, reclamantul a depus o cerere de măsuri intermediare care urmăresc custodia temporară a fiicei sale, în așteptarea rezultatului procedurii de custodie. La 26 iulie 2011, cererea ei a fost respinsă de Curtea de District Râmnicu Vâlcea, din cauza faptului că, în acel moment, copilul locuia deja cu bunicii paterni din Bulgaria timp de mai mult de trei ani, nu ar fi în interesul ei să-și schimbe temporar mediul și să fie plasat cu mama ei, până la sfârșitul procedurii de custodie. Procedură de punere în aplicare în Bulgaria 11. Reclamantul a solicitat recunoașterea hotărârii de custodie din 30 ianuarie 2009 cu instanțele bulgare și apoi a inițiat proceduri de aplicare prin intermediul unui ofițer bulgar. 12. La 9 februarie și 16 martie 2011, ofițerul de executare a încercat fără succes să returneze copilul în România. În fiecare ocazie, bunicii paterni, informați de procedura de aplicare, au retras temporar copilul din grădiniță și au părăsit casa lor până când ofițerul a sosit la locul lor. 13. La 16 martie 2011, reclamantul a depus o plângere penală împotriva R.E.N. la Procurorul Regional Pazardzhik pentru nerespectarea unei hotărâri judiciare. 14. Se pare că reclamantul a inițiat un nou set de proceduri pentru recunoașterea hotărârilor pronunțate la 11 noiembrie 2010 și 9 ianuarie 2012. Aceste proceduri sunt încă în așteptare cu instanța bulgară. În cadrul Convențiilor Internaționale 15. În urma unei discuții telefonice între reclamant și un funcționar de la Ministerul Justiției din România, reclamantul a fost invitat să depună o cerere de returnare a copilului în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor din 25 octombrie 1980 („Convenția de la Haga”). Prin urmare, la 1 iulie 2011, reclamantul a formulat o cerere de returnare a copilului în temeiul Convenției de la Haga. 16. La 17 august 2011, cererea a fost transmisă de către Ministerul României de Justiție, Autoritatea Centrală în sensul acestei Convenții la Ministerul Bulgar al Justiției, Autoritatea Centrală în sensul acestei Convenții. 17. La 24 august 2011, Ministerul Bulgar al Justiției a informat reclamantul că cererea a fost respinsă deoarece Convenția de la Haga nu era aplicabilă între România și Bulgaria. 18. La 26 octombrie 2011, Ministerul României a informat, de asemenea, reclamantul și avocatul ei cu privire la rezultatul procedurii în fața Autorității Centrale Bulgare. Ei au sfătuit reclamantului să aplice direct instanțelor bulgare (în conformitate cu dispozițiile articolului 29 din Convenția de la Haga), sau la Ministerul Justiției bulgar, fie direct, fie prin intermediul birourilor Ministerului Justiției din România, în conformitate cu dispozițiile Convenției Europene privind recunoașterea și executarea deciziilor privind custodia copiilor și restabilirea custodia copiilor („Convenția luxemburgului”). Se pare că procedura de custodie inițiată de R.E.N. este în prezent în așteptare în fața Curții de District Padzardhik. Legea internă și internațională relevantă 20. Dispozițiile relevante ale legii bulgare privind executarea drepturilor de contact ale unui părinte cu copil sunt descrise în M.P. și alții c. Bulgaria c. (n. 22457/08, §§ 94 și 95, 15 noiembrie 2011). 21. Articolele relevante ale Convenției de la Haga și interpretarea acordată conceptului de „interes superior al copilului” sunt descrise în Neulinger și Shuruk v. Elveția (n. , următoarele articole ale Convenției de la Haga au fost citate în procedura internă: art. 29 „Prezenta convenție nu împiedică orice persoană, instituție sau organism care susține că a existat o încălcare a custodiei sau a drepturilor de acces în sensul articolelor 3 sau 21 să aplice direct autorităților judiciare sau administrative ale unui stat contractant, indiferent dacă este sau nu în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții.” art. 38 § 4 „Aderarea va avea efect numai în ceea ce privește relațiile dintre statul de aderare și statele contractante care vor fi declarate acceptarea aderării. O astfel de declarație va trebui, de asemenea, să fie făcută de orice stat membru să ratifice, să accepte sau să aprobe Convenția după aderare. Această declarație este depusă la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Țărilor de Jos; acest Minister transmite, prin intermediul canalelor diplomatice, o copie certificată fiecăruia dintre statele contractante.” 23. România a ratificat Convenția de la Haga la 20 noiembrie 1992 și Bulgaria a ratificat-o la 20 mai 2003. Totuși, întrucât România nu a acceptat încă aderarea Bulgariei, Convenția nu este aplicabilă între cele două state. 24. Dispozițiile relevante ale Convenției Europene a Consiliului Europei privind recunoașterea și punerea în aplicare a deciziilor privind custodia copiilor și restabilirea custodiei copiilor adoptate în 1980 la Luxemburg (ETS 105) se citesc după cum urmează: art. 4 „1. Orice persoană care a obținut într-un stat contractant o decizie privind custodia unui copil și care dorește să recunoască sau să fie pusă în aplicare această decizie într-un alt stat contractant poate depune autorității centrale în acest scop autorității contractante. Autoritatea centrală care primește cererea, dacă nu este autoritatea centrală din statul adresat, trimite documentele direct și fără întârziere autorității centrale respective.” art. 5 „1. Autoritatea centrală din statul adresat ia sau cauzează să fie luată fără întârziere toate măsurile pe care le consideră adecvate, dacă este necesar, prin instituirea unei proceduri în fața autorităților sale competente, în vederea descoperirii locației copilului; pentru a evita, în special prin orice dispoziție necesară, a măsurilor, a aduce atingere intereselor copilului sau a reclamantului; să se asigure recunoașterea sau executarea deciziei; să se asigure livrarea copilului la reclamant în cazul în care este acordată aplicarea; să se informeze autoritatea solicitantă cu privire la măsurile luate și la rezultatele acestora. „art. 13 „1. O cerere de recunoaștere sau executare în alt stat contractant a unei decizii privind custodia este însoțită de: un document care autorizează autoritatea centrală a statului adresat să acționeze în numele reclamantului sau să desemneze un alt reprezentant în acest scop; o copie a deciziei care îndeplinește condițiile de autenticitate necesare; în cazul unei decizii date în absența acuzatului sau a reprezentantului său juridic, un document care stabilește că acuzatul a fost deținut în mod corespunzător cu documentul care a instituit procedura sau un document echivalent; dacă este cazul, orice document care stabilește că, în conformitate cu legislația statului de origine, decizia este executabilă; dacă este posibil, o declarație care indică locul sau locul probabil al copilului în stat abordat; propuneri privind modul în care ar trebui restaurată custodia copilului. Documentele menționate mai sus sunt, dacă este necesar, însoțite de o traducere în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 6.” 25. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 Noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate a părintelor se citesc după cum urmează: Preambul „(17) În cazurile de înlăturare sau retențiere nelegiuială a unui copil, returnarea copilului ar trebui obținută fără întârziere și, în acest scop, Convenția de la Haga din 25 de ani. Octombrie 1980 ar continua să se aplice în continuare în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în special art. 11. ...” art. 11 „1. În cazul în care o persoană, o instituție sau un alt organism care are drept de custodie se aplică autorităților competente din un stat membru pentru a elibera o hotărâre pe baza Convenției de la Haga ..., pentru a obține returnarea unui copil care a fost îndepărtat sau reținut în mod incorect într-un alt stat membru, în cazul în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtare sau reținere ilegală, se aplică alineatele (2)-8). ... o instanță la care se depune o cerere de returnare a unui copil, astfel cum se menționează la alineatul (1), acționează rapid în cadrul procedurii privind cererea, utilizând cele mai rapide proceduri disponibile în legislația națională. Fără a aduce atingere primului paragraf, instanța, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale împiedică acest lucru, pronunță hotărârea sa cel târziu la șase săptămâni de la depunerea cererii. O instanță nu poate refuza să returneze un copil pe baza articolului 13 lit. (b) din Convenția de la Haga dacă se stabilește că s-au făcut aranjamente adecvate pentru a asigura protecția copilului după întoarcerea ei. O instanță nu poate refuza să returneze un copil dacă persoana care a solicitat returnarea copilului nu a primit posibilitatea de a fi auzită. În cazul în care o instanță a eliberat o procedură privind nereturnarea în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga din 1980, instanța trebuie să transmită imediat, fie direct, fie prin intermediul autorității sale centrale, o copie a ordinii de returnare și a documentelor relevante, în special o tranșare a ședințelor în fața instanței, instanței cu jurisdicția sau autoritatea centrală în statul membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea nelegiuială, astfel cum este stabilită de legislația națională. Curtea primește toate documentele menționate în termen de o lună de la data ordinului de nereturnare. Cu excepția cazului în care instanțele din statul membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea ilegală au fost deja confiscate de una dintre părți, instanța sau autoritatea centrală care primește [o copie a unei ordine privind nereturnarea în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga și a documentelor relevante pentru acest ordin] trebuie să-i notifice părților și să le invite să prezinte instanței, în conformitate cu legislația națională, în termen de trei luni de la data notificării, astfel încât instanța să poată examina problema custodiei copilului. Amândoi România și Bulgaria au devenit membri ai Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. 27. Dispozițiile relevante ale Tratatului de 1959 între Bulgaria și România privind asistența juridică în materie civilă, familială și penală se citesc după cum urmează: art. 44 „1. Curtea finală ... hotărârile rendue în materie morală (de natură nepatrimonială ) din una dintre părțile contractante sunt aplicabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nici o procedură suplimentară, în cazul în care nici o instanță ... din această parte contractantă a dictat o decizie finală care constituie res judicata în acest caz, sau în cazul în care aceasta din urmă parte contractantă nu are competență exclusivă în această chestiune în conformitate cu prezentul tratat. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge de ruptura legăturilor familiale cu fiica ei cauzată de lipsa reacției prompte din partea autorităților române și bulgare pentru returnarea copilului și pentru executarea drepturilor de custodie asupra copilului. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere timpul în care au luat autoritățile române și bulgare să decidă cu privire la drepturile de custodie asupra copilului ei minor și să pună în aplicare ordinul de custodie? Guvernul contestat este invitat să trimită hotărârile judecătorești dictate de jurisdicțiile lor respective în acțiunile depuse de reclamant sau în numele ei pentru custodia și returnarea copilului. În plus, Guvernul bulgar este invitat să transmită toate informațiile și documentele relevante referitoare la procedura de executare a ordonanțelor de custodie.
Application no. 60281/11
E.S. against Romania and Bulgaria
lodged on 29 August 2011
1.
The applicant, E.S., is a Romanian national, who was born in 1981 and lives in Hotare, Vâlcea County.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
On 12 November 2004 the applicant gave birth to a girl, in Spain. The father was R.E.N., a Bulgarian national. In 2008 the couple broke up and, with the father’s consent, the applicant returned to live in Romania with her daughter.
4.
On 29 July 2008 the applicant, represented by counsel, lodged a request for custody of the child with the Râmnicu Vâlcea District Court (see section no. 1 below).
5.
On 4 November 2008 the paternal grandparents came for a visit, took the child without her mother’s knowledge or consent and transported her illegally to Bulgaria where she currently resides. From the applicant’s recount it appears that the paternal grandparents refuse to allow her any contact with the child.
1.
Custody proceedings before the Romanian courts
6.
On 30 January 2009 the District Court awarded custody of the child to the applicant. The decision was nevertheless quashed by the Vâlcea County Court, as R.E.N. had not been legally summonsed to appear.
7.
The District Court re-examined the case and in a decision of 11
November 2010 awarded again the custody rights to the applicant. The court also noted that R.E.N. has started similar proceedings in Bulgaria, on 22 December 2008. As he had lodged his request with the Bulgarian courts after the applicant’s own request with the Romanian courts, the Râmnicu Vâlcea District Court considered that it had jurisdiction to deal with the matter. On the merits, the court considered that while the material conditions offered by the father and paternal grandparents were superior to the ones available in the applicant’s home, the father due to his criminal past and the paternal grandparents because of the manner in which they had kidnapped the child, did not offer satisfactory moral conditions for the child’s upbringing.
8.
The father appealed, and on 21 October 2011 the Vâlcea County Court granted him custody of the child, on the ground that she was already integrated in her new environment in Bulgaria and did not speak Romanian.
9.
The applicant appealed on points of law. The Pitești Court of Appeal re
‑
examined the facts and decided that the County Court made an erroneous interpretation of the situation and disregarded the child’s best interest. It therefore quashed the County Court’s decision and upheld the decision rendered by the District Court. The Court of Appeal gave its final ruling in the case on 9 January 2012.
2.
Request for interim measures (ordonanță președințială)
10.
On 8 July 2011 the applicant lodged a request for interim measures seeking the temporary custody of her daughter, pending the outcome of the custody proceedings. On 26 July 2011 her request was dismissed by the Râmnicu Vâlcea District Court, on the ground that as at that time the child was already living with the paternal grandparents in Bulgaria for over three years, it would not be in her interest to change temporarily her environment and be placed with her mother, until the end of the custody proceedings.
3.
Enforcement proceedings in Bulgaria
11.
The applicant sought recognition of the custody decision of 30
January 2009 with the Bulgarian courts and then initiated enforcement proceedings through a Bulgarian enforcement officer.
12.
On 9 February and 16 March 2011 the enforcement officer tried unsuccessfully to return the child to Romania. On each occasion, the paternal grandparents, informed of the enforcement proceedings, had temporarily withdrawn the child from the kindergarten and left their home by the time the officer arrived at their place.
13.
On 16 March 2011 the applicant lodged a criminal complaint against R.E.N. with the Pazardzhik Regional Prosecutor’s Office for non
‑
compliance with a court order.
14.
It appears that the applicant initiated a new set of proceedings for the recognition of the decisions rendered on 11 November 2010 and 9 January 2012. These proceedings are still pending with the Bulgarian courts.
4.
Proceedings under international Conventions
15.
Following a telephone conversation between the applicant and a civil servant from the Romanian Ministry of Justice, the applicant was invited to lodge a request for the return of the child under the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction of 25 October 1980 (“the Hague Convention”). Therefore, on 1 July 2011 the applicant made a request for the return of the child under the Hague Convention.
16.
On 17 August 2011 the request was transmitted by the Romanian Ministry of Justice, the Central Authority for the purpose of that Convention to the Bulgarian Ministry of Justice, the Central Authority for the purpose of that Convention.
17.
On 24 August 2011 the Bulgarian Ministry of Justice informed the applicant that the request had been denied as the Hague Convention was not applicable between Romania and Bulgaria.
18.
On 26 October 2011 the Romanian Ministry of Justice also informed the applicant and her counsel about the outcome of the proceedings before the Bulgarian Central Authority. They advised the applicant to apply directly to the Bulgarian courts (according to the provision of Article 29 of the Hague Convention), or to the Bulgarian Ministry of Justice either directly or through the offices of the Romanian Ministry of Justice, under the provisions of the European Convention on Recognition and Enforcement of Decisions concerning Custody of Children and on Restoration of Custody of Children (“the Luxembourg Convention”).
5.
Custody proceedings before the Bulgarian courts
19.
In appears that the custody proceedings initiated by R.E.N. are currently pending before the Padzardhik District Court.
B.
Relevant domestic and international law
20.
The relevant provisions of the Bulgarian law concerning enforcement of a parent’s contact rights with the child are described in
M.P. and Others
v. Bulgaria
(no. 22457/08, §§ 94 and 95, 15 November 2011).
21.
The relevant articles of the Hague Convention and the interpretation given to the concept of “the child’s best interest” are described in
Neulinger and Shuruk v. Switzerland
([GC], no. 41615/07, §§
22.
In addition to the Articles described in
Neulinger
, the following Articles of the Hague Convention were quoted in the domestic proceedings:
Article 29
“This Convention shall not preclude any person, institution or body who claims that there has been a breach of custody or access rights within the meaning of Article 3 or 21 from applying directly to the judicial or administrative authorities of a Contracting State, whether or not under the provisions of this Convention.”
Article 38 § 4
“The accession will have effect only as regards the relations between the acceding State and such Contracting States as will have declared their acceptance of the accession. Such a declaration will also have to be made by any Member State ratifying, accepting or approving the Convention after an accession. Such declaration shall be deposited at the Ministry of Foreign Affairs of the Kingdom of the Netherlands; this Ministry shall forward, through diplomatic channels, a certified copy to each of the Contracting States.”
23.
Romania ratified the Hague Convention on 20 November 1992 and Bulgaria ratified it on 20 May 2003. However, as Romania has not yet accepted Bulgaria’s accession, the Convention is not applicable between the two States.
24.
The relevant provisions of the Council of Europe’s European Convention on Recognition and Enforcement of Decisions concerning Custody of Children and on Restoration of Custody of Children adopted in 1980 in Luxembourg (ETS
105) read as follows:
Article 4
“1.
Any person who has obtained in a Contracting State a decision relating to the custody of a child and who wishes to have that decision recognised or enforced in another Contracting State may submit an application for this purpose to the central authority in any Contracting State.
3.
The central authority receiving the application, if it is not the central authority in the State addressed, shall send the documents directly and without delay to that central authority.”
Article 5
“1.
The central authority in the State addressed shall take or cause to be taken without delay all steps which it considers to be appropriate, if necessary by instituting proceedings before its competent authorities, in order:
a)
to discover the whereabouts of the child;
b)
to avoid, in particular by any necessary provision
al measures, prejudice to the interests of the child or of the applicant;
c)
to secure the recognition or enforcement of the decision;
d)
to secure the delivery of the child to the applicant where enforcement is granted;
e)
to inform the requesting authority of the measures taken and their results. “
Article 13
“1.
A request for recognition or enforcement in another Contracting State of a decision relating to custody shall be accompanied by:
a)
a document authorising the central authority of the State addressed to act on behalf of the applicant or to designate another representative for that purpose;
b)
a copy of the decision which satisfies the necessary conditions of authenticity;
c)
in the case of a decision given in the absence of the defendant or his legal representative, a document which establishes that the defendant was duly served with the document which instituted the proceedings or an equivalent document;
d)
if applicable, any document which establishes that, in accordance with the law of the State of origin, the decision is enforceable;
e)
if possible, a statement indicating the whereabouts or likely whereabouts of the child in the State addressed;
f)
proposals as to how the custody of the child should be restored.
2.
The documents mentioned above shall, where necessary, be accompanied by a translation according to the provisions laid down in Article
6.”
25.
Council Regulation (EC) No. 2201/2003 of 27
November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and enforcement of judgments in matrimonial matters and matters of parental responsibility read as follows:
Preamble
“(17)
In cases of wrongful removal or retention of a child, the return of the child should be obtained without delay, and to this end the Hague Convention of 25
October 1980 would continue to apply as complemented by the provisions of this Regulation, in particular Article 11. ...”
Article 11
“1.
Where a person, institution or other body having rights of custody applies to the competent authorities in a Member State to deliver a judgment on the basis of the Hague Convention ..., in order to obtain the return of a child that has been wrongfully removed or retained in a Member State other than the Member State where the child was habitually resident immediately before the wrongful removal or retention, paragraphs 2 to 8 shall apply.
...
3.
A court to which an application for return of a child is made as mentioned in paragraph 1 shall act expeditiously in proceedings on the application, using the most expeditious procedures available in national law.
Without prejudice to the first subparagraph, the court shall, except where exceptional circumstances make this impossible, issue its judgment no later than six weeks after the application is lodged.
4.
A court cannot refuse to return a child on the basis of Article 13 (b) of the ... Hague Convention if it is established that adequate arrangements have been made to secure the protection of the child after his or her return.
5.
A court cannot refuse to return a child unless the person who requested the return of the child has been given an opportunity to be heard.
6.
If a court has issued an order on non-return pursuant to Article 13 of the 1980 Hague Convention, the court must immediately either directly or through its central authority, transmit a copy of the court order on non-return and of the relevant documents, in particular a transcript of the hearings before the court, to the court with jurisdiction or central authority in the Member State where the child was habitually resident immediately before the wrongful removal or retention, as determined by national law. The court shall receive all the mentioned documents within one month of the date of the non-return order.
7.
Unless the courts in the Member State where the child was habitually resident immediately before the wrongful removal or retention have already been seized by one of the parties, the court or central authority that receives [a copy of an order on non-return pursuant to Article 13 of the Hague Convention and of the documents relevant to that order] must notify it to the parties and invite them to make submissions to the court, in accordance with national law, within three months of the date of notification so that the court can examine the question of custody of the child. ...”
26.
Both Romania and Bulgaria became members of the European Union on 1 January 2007.
27.
The relevant provisions of the 1959 Treaty between Bulgaria and Romania on legal assistance in civil, family and criminal matters read as follows:
Article 44
“1.
The final court ... decisions rendered in non-pecuniary matters (
de natură nepatrimonială
) of one of the Contracting Party are enforceable on the territory of the other Contracting Party without any additional proceeding, if no court ... of the latter Contracting Party rendered a final decision that constitutes
res judicata
in the case, or if the latter Contracting Party does not have exclusive jurisdiction in the matter according to the present Treaty.
”
28.
Relying in substance on Article 8 of the Convention, the applicant complains about the rupture of her family ties with her daughter caused by the lack of prompt reaction from the Romanian and Bulgarian authorities for the return of the child and for enforcement of her custody rights over the child.
Has there been a violation of the applicant’s right to respect for her family life, contrary to Article 8 of the Convention, given the time it took the Romanian and Bulgarian authorities to decide on the custody rights over her minor child and to enforce the custody order?
The respondent Governments are invited to send the court decisions rendered by their respective jurisdictions in the actions lodged by the applicant or on her behalf for custody and return of the child. In addition, the Bulgarian Government is invited to transmit all relevant information and documents concerning the enforcement proceedings of the custody orders.