CtEDO 04.04.2013 Auto

E.S. v. ROMANIA AND BULGARIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
04.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
E.S. v. ROMANIA AND BULGARIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 60281/11 E.S. împotriva României și Bulgariei depusă la 29 august 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, E.S., este un național român, care s-a născut în 1981 și locuiește în Hotare, județul Vâlcea. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 2004, reclamantul a dat naștere unei fete, în Spania. Tatăl a fost R.E.N., un național bulgar. În 2008 cuplul s-a despărțit și, cu consimțământul tatălui, reclamantul s-a întors să locuiască în România cu fiica ei. La 29 iulie 2008, reclamantul, reprezentat de avocat, a depus o cerere de custodie a copilului cu Curtea de District Râmnicu Vâlcea (vezi pct. 1 mai jos). La 4 noiembrie 2008, bunicii paterni au venit la vizită, au luat copilul fără cunoașterea sau consimțământul mamei sale și au transportat-o ilegal în Bulgaria, unde locuiește în prezent. Din relatarea reclamantului se pare că bunicii paterni refuză să-i permită orice contact cu copilul. Proceduri de custodie în fața instanțelor române La 30 ianuarie 2009, Curtea de District a acordat custodia copilului reclamantului. Hotărârea a fost, totuși, anulată de Curtea de județ Vâlcea, deoarece R.E.N. nu a fost convocat legal să apară. Curtea de District a reexaminat cazul și într-o decizie din 11 noiembrie 2010 a acordat din nou drepturile de custodie reclamantului. Curtea a remarcat, de asemenea, că R.E.N. a inițiat proceduri similare în Bulgaria, la 22 decembrie 2008. Întrucât el și-a depus cererea la instanțele bulgare după cererea proprie a reclamantului la instanțele române, Curtea de district Râmnicu Vâlcea a considerat că este competentă să se ocupe de această chestiune. Pe fond, Curtea a considerat că, deși condițiile materiale oferite de tatăl și bunicii paterni erau superioare de cele disponibile în casa reclamantului, tatăl datorită trecutului său criminal și bunicii paterni din cauza modului în care au răpit copilul, nu a oferit condiții morale satisfăcătoare pentru educația copilului. Tatăl a apelat, iar la 21 octombrie 2011, Curtea județului Vâlcea i-a acordat custodia copilului, din cauza faptului că ea a fost deja integrată în noul său mediu în Bulgaria și nu a vorbit român. Reclamantul a apelat la puncte de drept. Curtea de Apel Pitești re a examinat faptele și a hotărât că Curtea județului a efectuat o interpretare eronată a situației și a ignorat interesul cel mai bun al copilului. Prin urmare, a anulat decizia Curții județului și a susținut decizia pronunțată de Curtea de District. Curtea de Apel și-a dat hotărârea finală în cazul de 9 ianuarie 2012. Cererea de măsuri intermediare (ordonănță președințială) 10. La 8 iulie 2011, reclamantul a depus o cerere de măsuri intermediare care urmăresc custodia temporară a fiicei sale, în așteptarea rezultatului procedurii de custodie. La 26 iulie 2011, cererea ei a fost respinsă de Curtea de District Râmnicu Vâlcea, din cauza faptului că, în acel moment, copilul locuia deja cu bunicii paterni din Bulgaria timp de mai mult de trei ani, nu ar fi în interesul ei să-și schimbe temporar mediul și să fie plasat cu mama ei, până la sfârșitul procedurii de custodie. Procedură de punere în aplicare în Bulgaria 11. Reclamantul a solicitat recunoașterea hotărârii de custodie din 30 ianuarie 2009 cu instanțele bulgare și apoi a inițiat proceduri de aplicare prin intermediul unui ofițer bulgar. 12. La 9 februarie și 16 martie 2011, ofițerul de executare a încercat fără succes să returneze copilul în România. În fiecare ocazie, bunicii paterni, informați de procedura de aplicare, au retras temporar copilul din grădiniță și au părăsit casa lor până când ofițerul a sosit la locul lor. 13. La 16 martie 2011, reclamantul a depus o plângere penală împotriva R.E.N. la Procurorul Regional Pazardzhik pentru nerespectarea unei hotărâri judiciare. 14. Se pare că reclamantul a inițiat un nou set de proceduri pentru recunoașterea hotărârilor pronunțate la 11 noiembrie 2010 și 9 ianuarie 2012. Aceste proceduri sunt încă în așteptare cu instanța bulgară. În cadrul Convențiilor Internaționale 15. În urma unei discuții telefonice între reclamant și un funcționar de la Ministerul Justiției din România, reclamantul a fost invitat să depună o cerere de returnare a copilului în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copiilor din 25 octombrie 1980 („Convenția de la Haga”). Prin urmare, la 1 iulie 2011, reclamantul a formulat o cerere de returnare a copilului în temeiul Convenției de la Haga. 16. La 17 august 2011, cererea a fost transmisă de către Ministerul României de Justiție, Autoritatea Centrală în sensul acestei Convenții la Ministerul Bulgar al Justiției, Autoritatea Centrală în sensul acestei Convenții. 17. La 24 august 2011, Ministerul Bulgar al Justiției a informat reclamantul că cererea a fost respinsă deoarece Convenția de la Haga nu era aplicabilă între România și Bulgaria. 18. La 26 octombrie 2011, Ministerul României a informat, de asemenea, reclamantul și avocatul ei cu privire la rezultatul procedurii în fața Autorității Centrale Bulgare. Ei au sfătuit reclamantului să aplice direct instanțelor bulgare (în conformitate cu dispozițiile articolului 29 din Convenția de la Haga), sau la Ministerul Justiției bulgar, fie direct, fie prin intermediul birourilor Ministerului Justiției din România, în conformitate cu dispozițiile Convenției Europene privind recunoașterea și executarea deciziilor privind custodia copiilor și restabilirea custodia copiilor („Convenția luxemburgului”). Se pare că procedura de custodie inițiată de R.E.N. este în prezent în așteptare în fața Curții de District Padzardhik. Legea internă și internațională relevantă 20. Dispozițiile relevante ale legii bulgare privind executarea drepturilor de contact ale unui părinte cu copil sunt descrise în M.P. și alții c. Bulgaria c. (n. 22457/08, §§ 94 și 95, 15 noiembrie 2011). 21. Articolele relevante ale Convenției de la Haga și interpretarea acordată conceptului de „interes superior al copilului” sunt descrise în Neulinger și Shuruk v. Elveția (n. , următoarele articole ale Convenției de la Haga au fost citate în procedura internă: art. 29 „Prezenta convenție nu împiedică orice persoană, instituție sau organism care susține că a existat o încălcare a custodiei sau a drepturilor de acces în sensul articolelor 3 sau 21 să aplice direct autorităților judiciare sau administrative ale unui stat contractant, indiferent dacă este sau nu în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții.” art. 38 § 4 „Aderarea va avea efect numai în ceea ce privește relațiile dintre statul de aderare și statele contractante care vor fi declarate acceptarea aderării. O astfel de declarație va trebui, de asemenea, să fie făcută de orice stat membru să ratifice, să accepte sau să aprobe Convenția după aderare. Această declarație este depusă la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Țărilor de Jos; acest Minister transmite, prin intermediul canalelor diplomatice, o copie certificată fiecăruia dintre statele contractante.” 23. România a ratificat Convenția de la Haga la 20 noiembrie 1992 și Bulgaria a ratificat-o la 20 mai 2003. Totuși, întrucât România nu a acceptat încă aderarea Bulgariei, Convenția nu este aplicabilă între cele două state. 24. Dispozițiile relevante ale Convenției Europene a Consiliului Europei privind recunoașterea și punerea în aplicare a deciziilor privind custodia copiilor și restabilirea custodiei copiilor adoptate în 1980 la Luxemburg (ETS 105) se citesc după cum urmează: art. 4 „1. Orice persoană care a obținut într-un stat contractant o decizie privind custodia unui copil și care dorește să recunoască sau să fie pusă în aplicare această decizie într-un alt stat contractant poate depune autorității centrale în acest scop autorității contractante. Autoritatea centrală care primește cererea, dacă nu este autoritatea centrală din statul adresat, trimite documentele direct și fără întârziere autorității centrale respective.” art. 5 „1. Autoritatea centrală din statul adresat ia sau cauzează să fie luată fără întârziere toate măsurile pe care le consideră adecvate, dacă este necesar, prin instituirea unei proceduri în fața autorităților sale competente, în vederea descoperirii locației copilului; pentru a evita, în special prin orice dispoziție necesară, a măsurilor, a aduce atingere intereselor copilului sau a reclamantului; să se asigure recunoașterea sau executarea deciziei; să se asigure livrarea copilului la reclamant în cazul în care este acordată aplicarea; să se informeze autoritatea solicitantă cu privire la măsurile luate și la rezultatele acestora. „art. 13 „1. O cerere de recunoaștere sau executare în alt stat contractant a unei decizii privind custodia este însoțită de: un document care autorizează autoritatea centrală a statului adresat să acționeze în numele reclamantului sau să desemneze un alt reprezentant în acest scop; o copie a deciziei care îndeplinește condițiile de autenticitate necesare; în cazul unei decizii date în absența acuzatului sau a reprezentantului său juridic, un document care stabilește că acuzatul a fost deținut în mod corespunzător cu documentul care a instituit procedura sau un document echivalent; dacă este cazul, orice document care stabilește că, în conformitate cu legislația statului de origine, decizia este executabilă; dacă este posibil, o declarație care indică locul sau locul probabil al copilului în stat abordat; propuneri privind modul în care ar trebui restaurată custodia copilului. Documentele menționate mai sus sunt, dacă este necesar, însoțite de o traducere în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 6.” 25. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 Noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate a părintelor se citesc după cum urmează: Preambul „(17) În cazurile de înlăturare sau retențiere nelegiuială a unui copil, returnarea copilului ar trebui obținută fără întârziere și, în acest scop, Convenția de la Haga din 25 de ani. Octombrie 1980 ar continua să se aplice în continuare în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în special art. 11. ...” art. 11 „1. În cazul în care o persoană, o instituție sau un alt organism care are drept de custodie se aplică autorităților competente din un stat membru pentru a elibera o hotărâre pe baza Convenției de la Haga ..., pentru a obține returnarea unui copil care a fost îndepărtat sau reținut în mod incorect într-un alt stat membru, în cazul în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtare sau reținere ilegală, se aplică alineatele (2)-8). ... o instanță la care se depune o cerere de returnare a unui copil, astfel cum se menționează la alineatul (1), acționează rapid în cadrul procedurii privind cererea, utilizând cele mai rapide proceduri disponibile în legislația națională. Fără a aduce atingere primului paragraf, instanța, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale împiedică acest lucru, pronunță hotărârea sa cel târziu la șase săptămâni de la depunerea cererii. O instanță nu poate refuza să returneze un copil pe baza articolului 13 lit. (b) din Convenția de la Haga dacă se stabilește că s-au făcut aranjamente adecvate pentru a asigura protecția copilului după întoarcerea ei. O instanță nu poate refuza să returneze un copil dacă persoana care a solicitat returnarea copilului nu a primit posibilitatea de a fi auzită. În cazul în care o instanță a eliberat o procedură privind nereturnarea în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga din 1980, instanța trebuie să transmită imediat, fie direct, fie prin intermediul autorității sale centrale, o copie a ordinii de returnare și a documentelor relevante, în special o tranșare a ședințelor în fața instanței, instanței cu jurisdicția sau autoritatea centrală în statul membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea nelegiuială, astfel cum este stabilită de legislația națională. Curtea primește toate documentele menționate în termen de o lună de la data ordinului de nereturnare. Cu excepția cazului în care instanțele din statul membru în care copilul a fost rezident în mod obișnuit imediat înainte de îndepărtarea sau reținerea ilegală au fost deja confiscate de una dintre părți, instanța sau autoritatea centrală care primește [o copie a unei ordine privind nereturnarea în temeiul articolului 13 din Convenția de la Haga și a documentelor relevante pentru acest ordin] trebuie să-i notifice părților și să le invite să prezinte instanței, în conformitate cu legislația națională, în termen de trei luni de la data notificării, astfel încât instanța să poată examina problema custodiei copilului. Amândoi România și Bulgaria au devenit membri ai Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. 27. Dispozițiile relevante ale Tratatului de 1959 între Bulgaria și România privind asistența juridică în materie civilă, familială și penală se citesc după cum urmează: art. 44 „1. Curtea finală ... hotărârile rendue în materie morală (de natură nepatrimonială ) din una dintre părțile contractante sunt aplicabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără nici o procedură suplimentară, în cazul în care nici o instanță ... din această parte contractantă a dictat o decizie finală care constituie res judicata în acest caz, sau în cazul în care aceasta din urmă parte contractantă nu are competență exclusivă în această chestiune în conformitate cu prezentul tratat. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge de ruptura legăturilor familiale cu fiica ei cauzată de lipsa reacției prompte din partea autorităților române și bulgare pentru returnarea copilului și pentru executarea drepturilor de custodie asupra copilului. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, având în vedere timpul în care au luat autoritățile române și bulgare să decidă cu privire la drepturile de custodie asupra copilului ei minor și să pună în aplicare ordinul de custodie? Guvernul contestat este invitat să trimită hotărârile judecătorești dictate de jurisdicțiile lor respective în acțiunile depuse de reclamant sau în numele ei pentru custodia și returnarea copilului. În plus, Guvernul bulgar este invitat să transmită toate informațiile și documentele relevante referitoare la procedura de executare a ordonanțelor de custodie.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă