PUCHEA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PUCHEA v. ROMANIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 30 august 2017 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 53631/16 Ana PUCEA împotriva României depusă la 6 septembrie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Ana Puchea, este un național român, născut în 1970 și locuiește în București. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Pricop, avocat practicant în Buftea. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost căsătorit cu dl R. și în august 2004 un copil s-a născut din uniunea lor. În 2005 reclamantul a părăsit casa conjugală. R. a solicitat divorțul și custodia copilului lor. Procedura de divorț și custodie La 22 de ani Februarie 2010, Curtea de district din București a acordat petiția de divorț a lui R. și i-a acordat custodia copilului. Curtea a stabilit, de asemenea, un program de vizitare detaliat în favoarea reclamantului. La 22 noiembrie 2010, Curtea de județ din București a respins recursul depus de părți. Hotărârea din 22 februarie 2010 a devenit finală la 21 noiembrie 2010. Aprilie 2011 când Curtea de Apel a respins recursul asupra punctelor de drept depuse de solicitant. La 15 iunie 2012 R. a părăsit România cu copilul și a stabilit reședința lor permanentă în Germania, unde trăiesc în prezent. Al doilea set de proceduri de custodie La 18 martie 2011, reclamantul a solicitat Tribunalul de District Râmnicu Vâlcea pentru custodia copilului. Aprilie 2011 Curtea de District a respins reclamația fără a examina fondurile, din cauza faptului că situația părților în cauză nu ar fi putut fi modificată în scurt timp de la decizia din 21 aprilie 2011 (a se vedea punctul 5 de mai sus). La 14 septembrie 2012, Curtea de județ Vâlcea a permis recursul depus de reclamant și a trimis cazul la Curtea de District Râmnicu Vâlcea pentru redresare. La 20 noiembrie 2014, Curtea de District Râmnicu Vâlcea a acordat părinților custodie comună („autoritate parentală exercitată în comun”) și a menținut reședința permanentă a copilului cu tatăl ei. Reclamantul a fost acordat drepturi de vizită pentru a fi exercitate în zilele de sâmbătă în timpul școlii în orașul natal al copilului în Germania și în timpul sărbătorilor școlare în România. 10. Iulie 2015, Curtea județului Vâlcea a respins apelurile depuse de părți. La 10 martie 2016, hotărârea a devenit finală atunci când Curtea de Apel Pitești a respins apelurile asupra punctelor de drept depuse de părți. Solicitări de măsuri intermediare (ordonănță președințială 12. În cadrul celui de-al doilea set de proceduri de custodie descris mai sus, reclamantul a depus o serie de cereri de măsuri intermediare. 13. La 5 mai 2011, Curtea de district Râmnicu Vâlcea a respins o cerere intermediară pentru un nou program de vizită extins, având în vedere că instanța de divorț și de custodie tocmai a stabilit programul după examinarea atentă a situației părților. Septembrie 2011 Curtea de District Râmnicu Vâlcea a permis o nouă cerere intermediară depusă de reclamant și a stabilit un nou program de vizitare, ușor extins în favoarea ei. 15. La 23 Martie 2012 Curtea de District Râmnicu Vâlcea a respins cererea reclamantului de o injuncție interinala de a stabili reședința copilului cu ea în timpul celei de-a doua proceduri de custodie. Acesta a decis ca părinții să exercite custodia comună a copilului lor în așteptarea rezultatului procedurii de custodie. Intenții de a vedea copilul 16. Reclamantul a depus o cerere la biroul judecător care solicită executarea deciziei intermediare din 30 septembrie 2011 (a se vedea punctul 14 de mai sus). La 14 februarie 2012 R. a depus o obiecție (concursarea la executare ) împotriva măsurilor adoptate de către judecător. El a susținut în principal că, după ce s-a mutat în Germania cu fiica sa, a fost imposibil să se aplice decizia. Mai 2012 Curtea de District Râmnicu Vâlcea a respins obiecția. Se pare că toate încercările de a întâlni copilul cu ajutorul judecătorului au eșuat. 18. După fiecare încercare eșuată, reclamantul a depus plângeri penale împotriva R., acuzându-l că refuză să respecte un ordin judecător. 14 cereri, depuse între 20 februarie 2011 și 21 La 30 octombrie 2012, biroul procurorului a atașat Curții de District Râmnicu Vâlcea a decis să pună capăt procedurii. El a considerat că actele comise de R. nu erau suficient de severe pentru a cere urmărire penală. Acesta a dat R. o amendă administrativă de 1000 de lei români (RON). 19. La 12 Mai 2010, ca urmare a cererii depuse de solicitant, agenția Vâlcea pentru protecția copilului (Hotărârea de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea ) a elaborat un raport în care au sugerat să organizeze reuniunile reclamantului și ale lui R. cu copilul la sediul Agenției de Protecție a Copilului sub supravegherea agenției. Acest lucru a fost considerat necesar din cauza declarațiilor contradictorii ale părinților cu privire la situația copilului. 20. Ianuarie 2011 Agenția de Protecție a Copilului a elaborat un raport în care a observat că intervenția poliției era necesară pentru organizarea unei întâlniri între părinții și copilul în casa lui R.. De asemenea, au făcut o evaluare psihologică a copilului și a observat că a manifestat o atitudine de respingere față de solicitant. 21. La 19 Iulie 2012 Ministerul Justiției din România a respins cererea reclamantului de a iniția în numele ei proceduri de returnare a copilului în temeiul Convenției de la Haga privind aspectele civile ale răpirii internaționale a copilului din 25 octombrie 1980. Ministerul Justiției a informat reclamantul să înceapă procedura de executare a deciziei din 20 noiembrie 2014 (a se vedea punctul 9 mai sus) în Germania. La 12 decembrie 2016, reclamantul a informat Curtea că tocmai a inițiat o procedură în Germania, cerând executarea deciziei din 20 noiembrie 2014. Dreptul internațional relevant Extracte relevante ale Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului European din 27 Noiembrie 2003 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materie de responsabilitate parentală („regulamentul Bruxelles II bis” sau „regulamentul”) sunt conținute în E.S. c. România și Bulgaria (nr. 60281/11, § 46, 19 iulie 2016). COMPLAINTE 24. 8 din Convenție, reclamantul se plânge că autoritățile naționale nu au adoptat măsurile necesare pentru a proteja relația ei cu fiica ei. 25. În temeiul articolului 6 din Convenție, reclamantul se plânge cu privire la lungimea celui de-al doilea set de proceduri de custodie, care a durat între 18 martie 2011 și 10 martie 2016 pentru trei niveluri de jurisdicție. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În special în ceea ce privește principiile formulate de Curte în E.S. România și Bulgaria (nr. 60281/11, §§ 59-60, 19 Iulie 2016), au fost eficace procedurile de stabilire a drepturilor de custodie și de vizită și, în special, efectuate cu expediție suficientă, în scopul protecției drepturilor reclamantului?