CASE OF YEGOROV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF YEGOROV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2016)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE YEGOROV ȘI ALTE CAUZE v. RUSSIA (Aplicații nos. 51643/08, 5407/08, 20094/09, 35161/09, 4619/10, 62237/10, 67534/10, 73323/10, 29637/11, 32804/11, 41447/11, 46131/11 și 54726/12) JUDGMENT STRASBOURG 15 martie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Yegorov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 23 februarie 2016, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în treisprezece cereri (nus. 51643/08, 5407/08, 20094/09, 35161/09, 4619/10, 62237/10, 67534/10, 73323/10, 29637/11, 32804/11, 41447/11, 46131/11 și 54726/12) împotriva Federației Ruse întâmpinate Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de 13 resortisanți ruși. Numerele cererii, datele depunerii cererilor și datele comunicării acestora, numele reclamanților, detaliile personale ale acestora și numele reprezentanților lor juridici, precum și informațiile referitoare la hotărârile interne relevante sunt prezentate în apendice. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții au susținut că au fost condamnați pentru infracțiuni de droguri în urma capcanării de către poliție în încălcarea articolului 6 din Convenție. La 9 februarie 2015, cererile au fost comunicate guvernului. În aceeași dată, Curtea a informat Guvernul că chestiunile ridicate de aceste cereri sunt deja subiecte de bine. jurisprudența stabilită a Curții, că Curtea a avut în vedere să le atribuie unui comitet de trei judecători și că observațiile nu au fost solicitate, dar că guvernul ar putea să le prezinte în cazul în care acestea doresc. La 8 iunie 2015, Guvernul a prezentat observații în cazul dlui Perfilyev și al dlui Sinyayev (depunerea nr. 67534/10 și 46131/11). Reclamanții au fost fiecare vizați în operațiunile sub acoperire efectuate de poliție sub forma unui test de achiziție de droguri în conformitate cu secțiunea 7 și 8 din Legea privind activitățile de căutare operațională din 12 august 1995 (nr. 144-FZ). Aceste operațiuni au condus la condamnarea lor penală pentru traficul de droguri. Reclamanții nu sunt de acord cu condamnarea lor și au susținut că poliția le-a încurajat să comită infracțiuni legate de droguri. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă care reglementează utilizarea operațiunilor sub acoperire în timpul material este rezumat în hotărârile Curții în cazul Lagutin și alții c. Rusia (n. 6228/09, 19123/09, 19678/07, 52340/08 și 7451/09, 24 aprilie 2014); Veselov și alții c. Rusia (n. 23200/10, 24009/07 și 556/10, 2 octombrie 2012); Bannikova c. Rusia (n. 18757/06, 14 octombrie 2010); Vanyan c. Rusia (n. 53203/99, 15 decembrie 2005); și Khudobin c. Rusia (n. 59696/00, CEDH 2006 XII (extracte)). În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea decide să se alăture cererilor, având în vedere că acestea se referă la fapte similare și susțin chestiuni identice în temeiul Convenției. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 din CONVENȚIA 10. Reclamanții se plângeau că au fost condamnați în mod injust pentru infracțiunile de droguri pe care le-au fost invitați de poliție să le comite și că motivul lor de capcană nu a fost examinat în mod corespunzător în cadrul procedurii interne, în încălcarea articolului 6 din convenție, care spune după cum urmează: „În decizia de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea 11. Guvernul a susținut că reclamația de provocator a dlui Perfilyev este evident nefondată. 12. Observațiile guvernului privind admisibilitatea au fost transmise dlui Perfilyev pentru informații. El nu a prezentat nicio observație. 13. Având în vedere argumentele guvernului și documentele de dinaintea acesteia, Curtea constată că dl Perfilyev a formulat o plângere prima facie agent provocateur care intră sub bine jurisprudența stabilită a Curții privind operațiunile sub acoperire de droguri în Rusia (a se vedea punctele 8 de mai sus și 16 de mai jos). În consecință, Curtea respinge obiecțiile guvernului cu privire la admisibilitatea plângerii de provocator a agentului dlui Perfilyev și consideră că aceaceasta este admisibilă. 14. Curtea constată, de asemenea, că plângerile referitoare la capcană de către poliție introduse de celelalte douăsprezece reclamante în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție nu sunt întemeiate în mod evident în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție și constată, de asemenea, că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul susține, de asemenea, că achizițiile de testare efectuate în cazul dlui Perfilyev și al dlui Sinyayev au fost legale și nu au implicat nici o capcană de către poliție, susținând că poliția a ordonat achizițiile de testare pe baza incriminarii informațiilor confidențiale și că reclamanții au convenit în mod voluntar să vândă droguri. Observațiile Guvernului au fost transmise reclamanților de mai sus pentru informații și nu au prezentat observații. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la fondul cazurilor celorlalte solicitanți. Curtea reiterează că absența în sistemul juridic rus al unei proceduri clare și previzibile de autorizare a achizițiilor de test rămâne o problemă structurală care expune reclamanții la acțiuni arbitrare de către poliție și împiedică instanța internă să efectueze o revizuire judiciară eficace a motivelor de capcană ale acestora (a se vedea Lagutin și alții , § 134, Veselov și alții §§ 126-27, amândoi citați mai sus).Acesta cauze sunt identice cu celelalte cazuri ruse de capcană, în care Curtea a constatat în mod constant încălcări din cauza deficiențelor din procedura existentă de autorizare și administrare a achizițiilor de teste de droguri (a se vedea Lebedev și alții c. Rusia, nr. 250/07, 43089/07, 48809/07, 52271/07 și 54706/07, §§§ 12-16, 30 aprilie 2015, și Yeremtsov și alții c. Rusia , nos. 20696/06, 22504/06, 41167/06, 6193/07 și 18589/07, §§ 17-21, 27 noiembrie 2014; Lagutin și alții Veselov și alții; Vanyan și Khudobin , toate menționate mai sus). 17. Curtea nu consideră niciun motiv să se îndepărteze de concluziile sale anterioare cu privire la această chestiune și consideră că procedura penală împotriva tuturor reclamanților în prezent era incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil, având în vedere binele său. jurisprudența stabilită în această privință, Curtea consideră că a existat o încălcare a art. 6 din Convenție în ceea ce privește fiecare dintre treisprezece solicitanți. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 1. Prejudiciu material 19. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește prejudiciu material: Dl Chebotarev – 1,022,664 ruble ruse (RUB), aproximativ 13.000 euro (EUR)); dl Timakov – 70.370 EUR; dl Spiridonov – 64.089.69 EUR; dl Raspopov – 10.000 EUR; dl Zhilin – RUB 362.473,26 EUR (aproximativ 4.700 EUR); 20. Guvernul a susținut că reclamanții nu și-au justificat cererea în ceea ce privește prejudiciile materiale. 21. Curtea nu descoperă nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse de către solicitanți; de aceea respinge această afirmație. 2. Prejudiciu moral 22. Următoarele solicitanți au solicitat sumele indicate mai jos în ceea ce privește prejudiciile morale: dl Pryakhin – RUB 5.000.000 (aproximativ 64.000 EUR); dl Chebotarev – 25.000 EUR; dl Timakov – 90.000 EUR; Dl Spiridonov – 225.000 EUR; dl Raspopov – 100.000 EUR; dl Zhilin – 10.000 EUR; dl Matveyev – 4.000 EUR; 23. Guvernul a susținut că afirmațiile reclamanților în ceea ce privește prejudiciile morale sunt excesive și irezonabile. 24. Curtea consideră că, în acest caz, o atribuire justă de satisfacție trebuie să ia în considerare faptul că reclamanții nu au avut un proces echitabil deoarece au fost condamnați pentru infracțiuni de droguri invocate de poliție în încălcarea articolului 6 din Convenție. Prejudiciu material ca urmare a încălcării drepturilor lor. Cu toate acestea, sumele reclamate de către solicitanți par a fi excesive. Facerea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea acordă 3000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale fiecăruia dintre reclamanții care au susținut că aceaceasta este plus de orice impozit care poate fi imputabil pe această sumă. Costuri și cheltuieli 25. Dl Chebotarev a solicitat 3 800 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. El a depus un extras din acordul de reprezentare juridică dintre el și reprezentantul său. El nu a prezentat nici o chitanță. Dl Raspopov a solicitat RUB 55.000 (aproximativ 700 EUR) și dna Belyaeva a solicitat RUB 120.000 (aproximativ 1.600 EUR) în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea Khoroshenko c. Rusia [GC], nr. 41418/04, § 159, CEDO 2015). 28. Având în vedere jurisprudența sa și documentele în posesia sa, Curtea nu va acorda nicio atribuire dlui Chebotarev în ceea ce privește costurile și cheltuielile; acordă 700 EUR dlui Raspopov și 1.600 EUR dnei Belyaeva sub acest cap. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind condamnarea reclamanților pentru infracțiuni penale care au fost invocate de poliție admisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește toate cele treisprezece solicitanți; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele următoare; care va fi convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data de decontare: (i) 3.000 EUR (3.000 euro), plus orice impozit care poate fi imputabil, dlui Pryakhin, dl Chebotarev, dl Timakov, dl Spiridonov, dl Raspopov, dl Zhilin și dl Matveyev, fiecare, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 700 EUR (sapte sute de euro) la dl Raspopopov și EUR 1,600 (o mie de șase sute de euro) către dna Belyayeva, plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 15 martie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Președintele adjunct al greffierului Apendice nr. Cerere nr. Data introducerii și comunicarei Numele reclamantului, data nașterii și locul reședinței Reprezentat prin Hotărârea Finală 51643/08/2008 09/02/2015 Aleksey Alekseyevich YeGOROV 21/06/1984 Curtea Regională Astrakhan Astrakhan, 28 februarie 2008. 54070/08 19/08/2008 09/02/2015 Dmitriy Anatolyevich PRYAKHIN 27/12/1980 Achinsk, regiunea Krasnoyarsk Tribunalul Regional Krasnoyarsk, 22 iulie 2008 20094/09 20/02/2009 09/02/2015 Yuriy Nikolayevich CHEBOTAREV 10/08/1980 Moscova Natalya Yurievna ROLINA Tribunalul orașului Moscova, 27 august 2008. 35161/09 11/06/2009 09/02/2015 Vyacheslav Igorevich TIMAKOV 17/01/1979 Rostov-Na-Donu Rostov Curtea Regională. 13 ianuarie 2009. 4619/10 28/12/2009 09/02/2015 Yevgeniy Vasilievich SPIRIDONOV 27/09/1976 Krasny Mayak, regiune Krasnoyarsk Curtea Regională Krasnoyarsk, 06 octombrie 2009. 62237/10 12/10/2010 09/02/2015 Aleksey Yurievich BRATASH 16/02/1982 Slavyansk, regiune Krasnodar Anna Gennadiyevna KOTSAREVA Curte Regională Krasnodar, 14 aprilie 2010 67534/10 14/10/2010 09/02/2015 Georgiy Petrovich PERFILYEV 26/06/1976 Volgograd Volgograd Regional Court, 4 mai 2010. 73323/10 02/12/2010 09/02/2015 Mikhail Anatolyevich RASPOPOV 13/05/1989 Astrakhan Kizatula Yesmukhambetovich IDRISOV Astrakhan Regional Court, 19 august 2010. 29637/11 31/03/2011 09/02/2015 Yekaterina Borisovna BELYAYEVA 22/04/1987 Velikiy Novgorod Yevgeniy Anatolyevich SOLOVYEV Curtea Regională Novgorod, 17 martie 2011. 32804/11 11/04/2011 09/02/2015 Denis Viktorovich MOTAYLO 20/10/1992 Talitsy, regiune Ivanovo Vladimir Vladimir CSEVYCHELOV Tribunalul Orașului Moscova, 6 decembrie 2010. 41447/11 03/06/2011 09/02/2015 Aleksandr Mikhaylovich ZHILIN 04/11/1986 Pechоra, Republica Komi Armen Rafikovich AGASIYEV Stavropol Tribunalul Regional, 22 decembrie 2010. 46131/11 11/05/2011 09/02/2015 Vadim Andreyevich SINYAYEV 20/06/1988 Tovarkovo, regiune Kaluga, 29 martie 2011. 54726/12 26/07/2012 09/02/2015 Aleksandr Aleksandrovich MATVEYEV 13/09/1982 Curgan Kurgan, 29 martie 2012.

THIRD SECTION

CASE OF YEGOROV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 51643/08, 54070/08, 20094/09, 35161/09, 4619/10, 62237/10, 67534/10, 73323/10, 29637/11, 32804/11, 41447/11, 46131/11 and 54726/12)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 March 2016

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Yegorov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Helena Jäderblom,

President,

Dmitry Dedov,

Branko Lubarda,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 23 February 2016,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in thirteen applications (nos. 51643/08, 54070/08, 20094/09, 35161/09, 4619/10, 62237/10, 67534/10, 73323/10, 29637/11, 32804/11, 41447/11, 46131/11 and 54726/12) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by thirteen Russian nationals. The application numbers, the dates of lodging the applications and the dates of their communication, the applicants’ names, their personal details and the names of their legal representatives, as well as the information concerning the relevant domestic judgments, are set out in the Appendix.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.

3.

The applicants each alleged that they had been convicted of drug offences following entrapment by the police in violation of Article 6 of the Convention.

4.

On 9 February 2015 the applications were communicated to the Government. On the same date the Court informed the Government that the issues raised by these applications are already the subject of well

‑

established case-law of the Court, that the Court envisaged assigning them to a Committee of three judges and that the observations were not requested but the Government could submit them if they so wished.

5.

On 8 June 2015 the Government submitted observations in the cases of Mr Perfilyev and Mr Sinyayev (application nos. 67534/10 and 46131/11).

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

6.

The applicants were each targeted in undercover operations conducted by the police in the form of a test purchase of drugs under sections 7 and 8 of the Operational-Search Activities Act of 12 August 1995 (no. 144-FZ). Those operations led to their criminal conviction for drug dealing.

7.

The applicants disagreed with their conviction and argued that the police had incited them to commit drug-related offences.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

8

.

The relevant domestic law governing the use of undercover operations at the material time is summed up in the Court’s judgments in the cases of

Lagutin and Others v. Russia

(nos. 6228/09, 19123/09, 19678/07, 52340/08 and 7451/09, 24 April 2014);

Veselov and Others v.

Russia

(nos.

23200/10, 24009/07 and 556/10, 2 October 2012);

Bannikova v.

Russia

(no. 18757/06, 14 October 2010);

Vanyan

v. Russia

(no. 53203/99, 15

December 2005); and

Khudobin

v. Russia

(no. 59696/00, ECHR 2006

‑

XII (extracts)).

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

9.

In accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the Court decides to join the applications, given that they concern similar facts and raise identical issues under the Convention.

II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

10.

The applicants complained that they had been unfairly convicted of drug offences which they had been incited by the police to commit and that their plea of entrapment had not been properly examined in the domestic proceedings, in violation of Article 6 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

A.

Admissibility

11.

The Government claimed that that Mr Perfilyev’s

agent provocateur

complaint is manifestly ill-founded.

12.

The Government’s observations concerning the admissibility were transmitted to Mr Perfilyev for information. He did not submit any comments.

13.

Having considered the Government’s arguments and the documents before it, the Court notes that Mr Perfilyev had made out a prima facie

agent provocateur

complaint falling under well

‑

established case-law of the Court concerning drug undercover operations in Russia (see paragraphs 8 above and 16 below). Accordingly, the Court dismisses the Government’s objections as to the admissibility of Mr Perfilyev’s

agent provocateur

complaint and finds it admissible.

14.

The Court also finds that the complaints concerning entrapment by the police brought by the other twelve applicants under Article 6 § 1 of the Convention are not manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

B.

Merits

15.

The Government further claimed that the test purchases conducted in the cases of Mr Perfilyev and Mr Sinyayev had been lawful and had not involved any entrapment by the police. They maintained that the police had ordered the test purchases on the basis of incriminating confidential information and that the applicants had voluntarily agreed to sell drugs. The Government’s observations were transmitted to the above applicants for information. They did not submit any comments. The Government submitted no observations on the merits of the cases of the remaining applicants.

16

.

The Court reiterates that the absence in the Russian legal system of a clear and foreseeable procedure for authorising test purchases remains a structural problem which exposes applicants to arbitrary action by the police and prevents the domestic courts from conducting an effective judicial review of their entrapment pleas (see

Lagutin and Others

, § 134, and

Veselov and Others

, §§ 126-27, both cited above). The present cases are identical to other Russian cases on entrapment, in which the Court has consistently found violations on account of the deficiencies in the existing procedure for the authorisation and administration of test purchases of drugs (see

Lebedev and Others v.

Russia

, nos. 2500/07, 43089/07, 48809/07, 52271/07 and 54706/07, §§

12-16, 30

April

2015, and

Yeremtsov and Others v. Russia

, nos.

20696/06, 22504/06, 41167/06, 6193/07 and 18589/07, §§ 17-21, 27

November 2014;

Lagutin and Others

,

Veselov and Others;

Vanyan

and

Khudobin

, all cited above).

17.

The Court finds no reason to depart from its earlier findings on the matter and holds that the criminal proceedings against all applicants in the present cases were incompatible with the notion of a fair trial. Having regard to its well

‑

established case-law on the subject, the Court considers that there has been a violation of Article 6 of the Convention with regard to each of the thirteen applicants.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

18.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

19.

The applicants claimed the following amounts in respect of pecuniary damage:



Mr Chebotarev – 1,022.664 Russian roubles ((RUB), about 13,000 euros (EUR));



Mr Timakov – EUR 70,370;



Mr Spiridonov – EUR 64,089.69;



Mr Raspopov – EUR 10,000;



Mr Zhilin – RUB 362,473.26 (about EUR 4,700);

20.

The Government submitted that the applicants had failed to substantiate their claim in respect of pecuniary damage.

21.

The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged by the applicants; it therefore rejects this claim.

22.

The following applicants claimed the amounts indicated below in respect of non

‑

pecuniary damage:



Mr Pryakhin – RUB 5,000,000 (about EUR 64,000);



Mr Chebotarev – EUR 25,000;



Mr Timakov – EUR 90,000;



Mr Spiridonov – EUR 225,000;



Mr Raspopov – EUR 100,000;



Mr Zhilin – EUR 10,000;



Mr Matveyev – EUR 4,000;

23.

The Government submitted that the applicants’ claims in respect of non-pecuniary damage were excessive and unreasonable.

24.

The Court considers that in the present case an award of just satisfaction must take account of the fact that the applicants did not have a fair trial because they were convicted of drug offences incited by the police in violation of Article 6 of the Convention. They undeniably sustained non

‑

pecuniary damage as a result of the violation of their rights. However, the sums claimed by the applicants appear to be excessive. Making its assessment on an equitable basis, the Court awards EUR 3,000 in respect of non

‑

pecuniary damage to each of the applicants who claimed it plus any tax that may be chargeable on that amount.

B.

Costs and expenses

25.

Mr Chebotarev claimed EUR 3,800 in respect of costs and expenses incurred before the Court. He submitted an extract from the legal representation agreement between him and his representative. He did not submit any receipts. Mr Raspopov claimed RUB 55,000 (about EUR 700) and Ms

Belyaeva claimed RUB 120,000 (about EUR 1,600) in respect of costs and expenses incurred before the domestic courts and before the Court. They submitted detailed receipts in support of their claim

26.

The Government claimed that the applicants had failed to substantiate their claim in respect of costs and expenses.

27

.

According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum (see

Khoroshenko v. Russia

[GC],

no. 41418/04, § 159, ECHR

2015).

28.

Regard being had to its case-law and the documents in its possession, the Court will not make any award to Mr

Chebotarev in respect of costs and expenses; it awards EUR 700 to Mr Raspopov and EUR 1,600 to Ms Belyaeva under this head.

C.

Default interest

29.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the applicants’ conviction for criminal offences that were incited by the police admissible;

3.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of all thirteen applicants;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months the following amounts,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 3,000 (three thousand euros), plus any tax that may be chargeable, to Mr Pryakhin, Mr Chebotarev, Mr Timakov, Mr

Spiridonov, Mr Raspopov, Mr Zhilin and Mr Matveyev, each, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 700 (seven hundred euros) to Mr Raspopov and EUR

1,600 (one thousand six hundred euros) to Ms Belyayeva, plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

5.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 15 March 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Marialena Tsirli

Helena Jäderblom

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Dates of introduction and communication

Applicant’s name,

date of birth and place of residence

Represented by

Final judgment

51643/08

15/08/2008

09/02/2015

Aleksey Alekseyevich YEGOROV

21/06/1984

Astrakhan

Astrakhan Regional Court, 28

February 2008.

54070/08

19/08/2008

09/02/2015

Dmitriy Anatolyevich PRYAKHIN

27/12/1980

Achinsk,

Krasnoyarsk Region

Krasnoyarsk Regional Court, 22

July

2008

20094/09

20/02/2009

09/02/2015

Yuriy Nikolayevich CHEBOTAREV

10/08/1980

Moscow

Natalya Yuryevna ROLINA

Moscow City Court, 27

August 2008.

35161/09

11/06/2009

09/02/2015

Vyacheslav Igorevich TIMAKOV

17/01/1979

Rostov-Na-Donu

Rostov Regional Court. 13

January

2009.

4619/10

28/12/2009

09/02/2015

Yevgeniy Vasilyevich SPIRIDONOV

27/09/1976

Krasny Mayak,

Krasnoyarsk Region

Krasnoyarsk Regional Court, 06

October 2009.

62237/10

12/10/2010

09/02/2015

Aleksey Yuryevich BRATASH

16/02/1982

Slavyansk,

Krasnodar Region

Anna Gennadiyevna KOTSAREVA

Krasnodar Regional Court, 14

April

2010

67534/10

14/10/2010

09/02/2015

Georgiy Petrovich PERFILYEV

26/06/1976

Volgograd

Volgograd Regional Court, 4

May

2010.

73323/10

02/12/2010

09/02/2015

Mikhail Anatolyevich RASPOPOV

13/05/1989

Astrakhan

Kizatula Yesmukhambetovich IDRISOV

Astrakhan Regional Court, 19

August

2010.

29637/11

31/03/2011

09/02/2015

Yekaterina Borisovna BELYAYEVA

22/04/1987

Velikiy Novgorod

Yevgeniy Anatolyevich SOLOVYEV

Novgorod Regional Court, 17

March

2011.

32804/11

11/04/2011

09/02/2015

Denis Viktorovich MOTAYLO

20/10/1992

Talitsy,

Ivanovo Region

Vladimir Vladimirovich CHEVYCHELOV

Moscow City Court, 6

December

2010.

41447/11

03/06/2011

09/02/2015

Aleksandr Mikhaylovich ZHILIN

04/11/1986

Pechоra,

Republic of Komi

Armen Rafikovich AGASIYEV

Stavropol Regional Court, 22

December 2010.

46131/11

11/05/2011

09/02/2015

Vadim Andreyevich SINYAYEV

20/06/1988

Tovarkovo,

Kaluga Region

Kaluga Regional Court, 29

March

2011.

54726/12

26/07/2012

09/02/2015

Aleksandr Aleksandrovich MATVEYEV

13/09/1982

Kurgan

Kurgan Regional Court, 29

March

2012.