Barkov și alții împotriva Rusiei

BARKOV ȘI ALTE CAUZE DE SECȚIUNE TERZĂ v. RUSSIA (Aplicații nr. 38054/05, 38092/05, 2178/07, 211770/07, 4708/09, 46303/10, 70688/10, 30537/11 și 43594/11) JUGEMENT Această versiune a fost rectificată la 5 septembrie 2016 în temeiul articolului 81 din Regulamentul de procedură. STRASBOURG 19 iulie 2016 Această hotărâre este finală. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Barkov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 28 iunie 2016, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în nouă cereri (nus.

38054/05, 38092/05, 2178/07, 211770/07, 4708/09, 46303/10, 70688/10, 30537/11 și 43594/11) împotriva Federației Ruse depuse la Curte în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de nouă resortisanți ruși („reclamanții”), ale căror nume și datele în care au prezentat cererile lor sunt stabilite în apendicele I. Unele dintre reclamante au fost reprezentate de avocați, ale căror nume sunt enumerate în apendicele II. Reclamantul dl Fedchenko a primit asistență juridică. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, în special, că au fost refuzate ocazia de a apărea în persoană în fața instanțelor de recurs în cadrul procedurii civile la care erau părți.

FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI În momentul în care toate reclamanții au fost reținute în infracțiunile penale ruse. În timp ce în detenție, reclamanții dl Baban, dl Barkov și dl. Bogatyrev a solicitat compensații pentru condițiile inadecvate de detenție și asistență medicală substandard; reclamanții dl Davydov, dl Pflyaum și dl Yakovlev au fost implicați în litigii contractuale; dl Fedchenko a fost contestat într-o cerere de divorț; dl Starodubtsev a contestat decizia prin care a pierdut statutul unei persoane cu handicap; iar dl Shavayev a fost inculpat într-o acțiune pentru daune aduse de Serviciul Vamal Federal. Niciunul dintre reclamanții, în afară de dl Yakovlev, nu a putut participa la audieri în fața instanțelor de primă instanță.

Curtea internă a refuzat ca reclamanții să permită să fie prezent la audieri, din cauza faptului că nu există nicio dispoziție juridică internă pentru a aduce deținuți în instanțe. În unele dintre cazurile pe care le-au citat art. 77.1 din Codul privind executarea sentințelor (a se vedea punctul 10 de mai jos) și dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă. În celelalte cazuri, nu s-a abordat problema prezenței reclamanților. În procedura de primă instanță dl Shavayev și dl Starodubtsev au fost reprezentate de rudele lor. Dl Barkov și dl Davydov au fost intervievați la instanțe situate în apropierea locurilor de detenție. Reclamanții au apelat, punând în evidență întrebarea apariției lor în instanță în declarațiile lor de apel.

Unele solicitări separate care au solicitat să apară în fața instanței de recurs. Instanțele de recurs au respins argumentele lor și au aprobat concluziile instanțelor de primă instanță sau au concluzionat că absența lor de la instanță este în conformitate cu legislația și nu au încălcat principiul echității. Nici unul dintre reclamanții nu era prezent sau reprezentat la audierile de apel. Datele hotărârilor finale sunt stabilite în apendicele I. II. DREPTUL DIN DIRECȚIUL DIN DOMESTIC ȘI PRACȚIA RELEVANTĂ Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă (în vigoare la momentul material) se citesc după cum urmează: art. 347: Domeniu de aplicare a revizuirii în instanța de casare „1. Curtea de casare analizează legalitatea și rezonabilitatea primului Hotărârea instanței în instanță pe baza argumentelor conținute în declarațiile de recurs.

Evaluează dovezile din dosar, dar și dovezi suplimentare în cazul în care determină că aceste dovezi nu ar fi putut fi prezentate înaintea instanței de primă instanță și ... poate stabili noi fapte și circumstanțe. În interesul justiției, instanța de casă poate efectua o revizuire deplină a hotărârii instanței de primă instanță.” art. 77.1 din Codul privind executarea condamnărilor prevede că o persoană condamnată poate fi transferată dintr-o colonie corecțională într-un loc de detenție temporară dacă participarea sa este obligată ca martor, victimă sau suspect în legătură cu unele tipuri de măsuri de investigare în cazul unui caz penal. Acesta nu menționează posibilitatea ca o persoană condamnată să participe la proceduri civile, fie ca reclamant sau inculpat.

Curtea remarcă că toate reclamanții s-au plâns că nu au putut participa la audieri de apel în cadrul procedurii civile la care erau părți. Având în vedere similaritatea cu plângerile reclamanților, Curtea este de părere că, în interesul unei bune administrații a justiției, cererile ar trebui să fie alăturate în conformitate cu art. 42 1 din Regulamentul Curții. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI 12. Reclamanții se plângeau că dreptul lor la o audiere echitabilă în temeiul art. 1 din Convenție a fost încălcat din cauza refuzului instanțelor de recurs a cererilor lor de apariție.

art. 1 citește în partea relevantă după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea 13. Guvernul a susținut că plângerea dlui Bogatyrev a fost suspendată, deoarece a fost introdusă la 10 martie 2009, care este peste șase luni de la decizia internă finală în cazul său (3 septembrie 2008, 2 și 9 iunie 2009). 14. Curtea remarcă că reclamantul a prezentat această plângere în prima sa scrisoare adresată Curții, trimisă la 15 octombrie 2008, și a elaborat asupra acesteia în formularul principal de cerere, trimis la 10 martie 2009. În consecință, data introducerii cererii dlui Bogatyrev se află în termen de șase luni de la hotărârile finale în cazul său.

Obiecția guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 15. Curtea remarcă, de asemenea, că această parte a cererii nu este, în mod evident, bolnavă fondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție, și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul a susținut că toate reclamanții au fost notificate în mod corespunzător datelor de audiere și că natura litigiilor juridice nu a solicitat asistența personală. Întrucât nu există dreptul absolut de a fi prezent la o audiere, dreptul reclamanților la participarea efectivă la procedura nu a fost încălcat. Guvernul a indicat, de asemenea, că, întrucât unele dintre reclamanții au participat la procedurile în fața instanțelor de primă instanță (a se vedea punctul 6 de mai sus), prezența lor în fața instanțelor de recurs era inutilă.

17. Reclamanții au susținut că excluderea acestora de la procedura de apel le-a pus într-un dezavantaj față de opozitorii lor. 18. Curtea remarcă că, deși unele dintre reclamante au fost oferite ocazia de a participa la procedura de primă instanță prin reprezentare sau de a da dovezi în comisie, toate reclamantele au exprimat dorința de a participa la audieri de apel în persoană. Curtea remarcă în acest sens că Codul rus de procedură civilă, astfel cum a fost formulat în momentul material, a extins domeniul de aplicare al reexaminării de către instanțe de apel atât la chestiuni de drept, cât și la chestiuni de fapt. Tribunalele de apel au fost împuternicite să efectueze o revizuire deplină a cazului și să examineze dovezi și argumente suplimentare care nu au fost examinate în cadrul procedurii de primă instanță (a se vedea punctul 9 de mai sus).

Având în vedere domeniul de aplicare larg al revizuirii instanței de recurs, garanțiile de judecată echitabilă consemnate la art. 6 din Convenție, inclusiv dreptul de a avea cunoștințe și de a observa observațiile formulate sau dovezile aprobate de cealaltă parte, au fost la fel de importante în cadrul procedurii de apel ca în instanța de primă instanță.

19. Curtea remarcă că, la fel ca în multe cazuri similare împotriva Rusiei, reclamanții au fost refuzate să apară prin trimitere la absența oricărei norme juridice care fac obligatorie prezența lor (a se vedea Bortkevich c. Rusia , nr. 27359/05 , §§ 63-69, 2 octombrie 2012; Karpenko c. Rusia , nr. 5605/04, §§ 89-94, 13 martie 2012; Roman Karasev c. Rusia , nr. 30251/03, § 68, 25 noiembrie 2010; Artyomov c. Rusia , nr. 14146/02, §§ 204-08, 27 mai 2010; și Shilbergs c. Rusia , nr. 20075/03, § 107, 17 decembrie 2009). Curtea a respins această abordare ca fiind excesiv de formalist, deoarece absența legislației privind participarea deținuților la audieri nu poate fi interpretată ca fiind motive suficiente pentru a le priva de dreptul de a apărea (a se vedea Gryaznov c. Rusia) Contrar afirmației guvernului că reclamanții ar fi putut prezenta în mod eficient cauzele în instanțe, deoarece toate au fost informate în mod corespunzător cu privire la ședințe, pur și simplu informarea reclamanților cu privire la data auditării în apel a fost în mod clar insuficientă într-o situație în care starea actuală a dreptului intern le-a împiedicat, în realitate, să participe.

20. Guvernul a susținut, de asemenea, că natura litigiilor juridice nu a solicitat prezența personală a reclamanților la audierile de apel și a invitat Curtea să examineze dacă prezența reclamantului este sau nu necesară în fiecare caz. Cu toate acestea, Curtea nu poate înlocui propria sa evaluare pentru deciziile instanțelor interne, care au avantajul de a deține o cunoștință directă a situației și sunt mai bine plasate pentru a determina natura fiecărei cereri și interesele juridice de bază (a se vedea Lagardère c. Franța, nr. 18851/07, § 42, 12 aprilie 2012). În prezent, instanțele de recurs nu au verificat dacă natura litigiilor civile necesită mărturia personală a reclamanților și dacă participarea acestora este esențială pentru a asigura echitatea generală a procedurii.

Astfel cum s-a întâmplat, instanța de recurs a refuzat reclamanților posibilitatea de a participa la audieri, indiferent de subiectul procedurii, și nu le-a exprimat suficient înainte de această decizie (a se vedea Gryaznov , citat mai sus, § 48, și Khuzhin și alții c. Rusia , nr. 13470/02, § 107, 23 octombrie 2008). 21. Curtea observă, în sfârșit, că participarea efectivă a reclamanților la audierile de apel ar fi putut fi asigurată prin aranjamente procedurale, cum ar fi, de exemplu, folosirea unor facilități de legătură video sau efectuarea unei audieri în afara locului (a se vedea Shilbergs , citat mai sus § 107 și Sokur v. Russia , nr. 23243/03 , § 36, 15 octombrie 2009). Tribunalele de recurs nu au luat în considerare aceste opțiuni, și au început să audă cazurile cu privire la fondul fără să informeze reclamanții despre posibilele modalități de compensare pentru absența lor de la sala de judecată.

În consecință, reclamanții nu au putut să decidă despre alte cursuri de acțiune pentru apărarea drepturilor lor și au fost privați de ocazia de a-și prezenta cazurile în mod eficient în fața instanțelor de recurs, în încălcarea articolului 6 din Convenție. 22. Având în vedere jurisprudența anterioară și circumstanțele prezentului caz, Curtea constată că, refuzând reclamanților posibilitatea de a fi prezent la ședința de recurs în cadrul procedurilor civile la care au fost părți doar din cauza deficiențelor din legislația internă și prin faptul că nu au luat în considerare modalitățile procedurale adecvate care permit audierii reclamanților, instanțele interne nu au reușit să își îndeplinească obligația de a asigura respectarea principiului unui proces echitabil consacrat la art. 6 din convenție.

23. În consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. III. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 24. Curtea a examinat, de asemenea, celelalte plângeri prezentate de reclamanți. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care aceste plângeri fac parte din competența Curții, aceasta constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că aceste părți ale cererilor trebuie respinse în mod manifest nefondat, în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. IV.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamanții au solicitat diverse sume în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. Guvernul a considerat afirmațiile lor excesive. 27. Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată în temeiul articolului 6 din Convenție și prejudiciile materiale presupuse de unele dintre solicitanți; de aceea respinge aceste afirmații. Pe de altă parte, acordă 1 500 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi imputabil fiecăruia dintre solicitanți.

28. Curtea consideră că, în cazul în care un reclamant a suferit o încălcare a dreptului său la o audiere echitabilă garantată de art. 6 din Convenție, acesta ar trebui, în măsura posibilului, să fie pus în poziția în care ar fi fost avut în vedere cerința acestei dispoziții nu a fost ignorată. Cea mai adecvată formă de recurs ar fi, în principiu, posibilitatea reclamantului de a solicita redeschiderea procedurii. În cauza recentă Bochan c. Ucraina (n. 2) (n. 22251/08, CEDH 2015), Marea Camera a stabilit principiile aplicabile redeschisei procedurilor civile încheiate pe baza hotărârii Curții (mai multe trimiteri, în crochete, omitete): „57…

Curtea ar reitera faptul că statele contractante ar decide cel mai bun mod de a pune în aplicare hotărârile Curții fără a stabili în mod necorespunzător principiile res iudicata sau securitatea juridică în litigiile civile, în special în cazul în care acest litigiu se referă la terțe părți cu propriile interese legitime care trebuie protejate. În plus, chiar dacă un stat contractant prevede posibilitatea de a solicita o redeschidere a procedurii judiciare încheiate pe baza unei hotărâri a Curții, autoritățile naționale trebuie să prevadă o procedură care să abordeze astfel de cereri și să stabilească criterii pentru a determina dacă deschiderea solicitată este solicitată într-un caz specific.

Nu există nici o abordare uniformă între statele contractante în ceea ce privește posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurilor civile încheiate în urma constatării unei încălcări de către această Curte sau a modalităților de punere în aplicare a mecanismelor de redeschidere existente ... 58. Cu toate acestea, considerațiile de mai sus nu ar trebui să reducă importanța, pentru eficacitatea sistemului Convenției, de a se asigura că sunt în vigoare proceduri interne care permit revizuirea unui caz în lumina constatării că garanțiile articolului 6 privind un proces echitabil au fost încălcate. Dimpotrivă, astfel de proceduri pot fi considerate ca un aspect important al executării hotărârilor sale, conform articolului 46 din Convenție, iar disponibilitatea acestora demonstrează angajamentul unui stat contractant față de Convenție și față de jurisprudența Curții (...).

Curtea reamintește în acest sens Recomandarea nr. R (2000) 2 adoptat de Comitetul de Miniștri, în care statele Părți la Convenție sunt invitate să se asigure că există posibilități adecvate de redeschidere a procedurilor la nivel intern în cazul în care Curtea a constatat o încălcare a Convenției (...). În acest sens, Curtea reiterează că, în Rusia, o concluzie a Curții cu privire la o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale constituie un motiv pentru redeschiderea procedurii civile în temeiul articolului 392 alineatul (2) și al articolului 4 alineatul (4) din Codul de procedură civilă și pentru revizuirea hotărârilor interne în funcție de principiile Convenției stabilite de Curte (a se vedea Davydov c. Rusia , nr. 18967/07, §§§§ 10-15, 30 octombrie 2014). Costuri și cheltuieli 30. Dl Davydov a solicitat aproximativ 760 EUR în costuri juridice, dar nu a prezentat documente justificative.

Dl Bogatyrev a solicitat rambursare de 2 250 EUR, reprezentând taxe juridice și cheltuieli poștale. Dl Pflyaum și dl Starodubtsev au solicitat 2,200 EUR fiecare pentru activitatea reprezentantului lor. Reclamarea dlui Shavayev în ceea ce privește taxele juridice și cheltuielile poștale s-a ridicat la 3,413 EUR. Reclamanții dl Barkov, dl Fedchenko, dl Baban și dl Yakovlev nu au formulat o cerere de costuri sau cheltuieli. 31. Guvernul a contestat reclamațiile ca fiind excesive și nesubstanțiate. 32. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea.

În plus, costurile și cheltuielile sunt recuperabile numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, printre multe alte autorități, Andrejeva v. Letonia) [GC], nr. 55707/00, § 115, CEDH 2009]. În aceste cazuri, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor prevăzute în anexa II, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților, achitabil în conturile bancare ale reprezentanților reclamanților. [1] Dobânzile implicite 33. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerea privind nedreptatea procedurii civile admisibilă și restul cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele enumerate în apendicele II, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare, dobânzile simple se plătesc pe aceste sume la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare, plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 iulie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

Fatoș Aracı Helena Jäderblom Președintele adjunct al grefierului apendicele I. Numărul de cerere și numele reclamantului Data intrării denumirii instanței și data hotărârii finale în cadrul procedurii civile referitoare la 38054/05 Aleksandr Gennadyevich Barkov 23/09/2005 Curtea Regională Krasnodar, 31 martie 2005 38092/05 Oleg Vladimirovich Fedchenko 01/08/2005 Tribunalul Kstovo, 27 iunie 2005 2178/07 Vladimir Vladimir Vladimir Vladimir Davydov 01/11/2006 Tribunalul Regional Perm, 4 mai 2006 2177/07 Danila Aleksandrovich Baban 28/02/2007 Tribunalul Regional Chelyabinsk, 23 ianuarie 2007 4708/09 Vasily Arkadyevich Bogatyrev 15/10/2008 Curtea Regională Krasnoyarsk, 1) 3 septembrie 2008; 2) 2 iunie 2008; 3) 9 iunie 2008 46303/10 Nikolay Nikolayevich Pflyaum 09/07/2010 Curtea Supremă a Republicii Khakassiya, 17 iunie 2010 70688/10 Murat Ismailovich Shavayev 11/05/2010 Curtea Regională de Moscova, 11 februarie 2010 30537/11 Vyacheslav Nikolayevich Starodubtsev 14/04/2011 Curtea Regională Kaliningrad, 2 februarie 2011 43594/11 Andrey Nikolayevich Yakovlev 18/04/2011 Curtea Regională Sverdlovskiy, 20 ianuarie 2011 Apendicele II.

Premiile acordate de Curte în conformitate cu art. 41 din Convenția Numărul de cerere și numele reclamantului Reprezentat prin Premiu pentru prejudicii nepecuniare în ceea ce privește costurile și cheltuielile [2] achitabile în conturile reprezentanților 38054/05 Aleksandr Gennadyevich Barkov EUR 1.500 38092/05 Oleg Vladimirovich Fedchenko O. Druzhkova 1 500 2178/07 Vladimir Vitalyevich Davydov 1 500 2177/07 Danila Aleksandrovich Baban 1 500 4708/09 Vasily Arkadyevich Bogatyrev E. Markov 1 500 EUR 850 46303/10 Nikolay Nikolayevich Pflyaum E. Markov 1 500 EUR 850 70688/10 Murat Ismailovich Shavayev F. Tishayev 1 500 EUR 850 30537/11 Vyacheslav Nikolayevich Starodubtsev E. Markov 1 500 EUR 850 43594/11 Andrey Nikolayevich Yakovlev 1 500 EUR Rectificat la 5 septembrie 2016: textul „pagabil în conturile bancare ale reprezentanților reclamanților” a adăugat.

Rectificat la 5 septembrie 2016: textul „pagabil în conturile reprezentanților” a adăugat.

THIRD SECTION

CASE OF BARKOV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 38054/05, 38092/05, 2178/07, 21770/07, 4708/09, 46303/10, 70688/10, 30537/11 and 43594/11) JUDGMENT This version was rectified on 5 September 2016 under Rule 81 of the Rules of Court. STRASBOURG 19 July 2016 This judgment is final. It may be subject to editorial revision. In the case of Barkov and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Helena Jäderblom, President, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 28 June 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. At the material time all the applicants were detained in Russian penal facilities.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

9 . The relevant provisions of the Code of Civil Procedure (as in force at the material time) read as follows: Article 347: Scope of review in the cassation court “1. The cassation court reviews the lawfulness and reasonableness of the first ‑ instance court’s judgment on the basis of the arguments contained in the statements of appeal. It assesses the evidence in the case file, but also additional evidence if it determines that such evidence could not have been produced before the first-instance court, and ... may establish new facts and circumstances.

2. In the interests of justice the cassation court may carry out a full review of the first-instance court’s judgment.” 10 . Article 77.1 of the Code on the Execution of Sentences provides that a convicted person may be transferred from a correctional colony to a temporary detention facility if his or her participation is required as a witness, a victim or a suspect in connection with some types of investigative measure in a criminal case. It does not mention the possibility for a convicted person to take part in civil proceedings, whether as a claimant or a defendant. THE LAW I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

11. The Court notes that all the applicants complained that they had been unable to attend the appellate hearings in the civil proceedings to which they were parties. Having regard to the similarity of the applicants’ grievances, the Court is of the view that in the interests of the proper administration of justice the applications should be joined in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

12. The applicants complained that their right to a fair hearing under Article 6 § 1 of the Convention had been breached on account of the appeal courts’ refusal of their requests to appear. Article 6 § 1 reads in the relevant part as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” A. Admissibility

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

24. The Court has also examined the other complaints submitted by the applicants. However, having regard to all the material in its possession and in so far as those complaints fall within the Court’s competence, it finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that these parts of the applications must be rejected as manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. IV.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

25. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage