CASE OF MAROV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF MAROV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2017)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE MAROV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 47017/06 și 9 altele – a se vedea lista anexată) JUDGMENT STRASBOURG 7 februarie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Marov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 17 ianuarie 2017, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat în zece cereri (nus. 47017/06, 23797/07, 10723/08, 24617/09, 28490/09, 30762/09, 58626/09, 65993/10, 45047/11 și 40844/12) împotriva Federației Ruse depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de nouă ruse și un național georgian, ale căror nume și date de aplicare la Curte sunt stabilite în apendicele I. Guvernul georgian și-a exercitat dreptul de a interveni (art. 36 § 1 din Convenție), dar nu a făcut nicio observație asupra cazului nr. 30762/09. Unele dintre reclamante au fost reprezentate de avocați, ale căror nume sunt enumerate în Apendicele I. Guvernul Rus („Guvernul”) au fost reprezentate de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, în special, că au fost refuzate ocazia de a apărea în persoană în fața instanțelor de recurs în cadrul procedurilor penale împotriva acestora sau că nu au fost reprezentate la audieri. Dl Ryzhenkov s-a plâns că nu a putut participa la audierea instanței de supraveghere care a modificat clasificarea juridică a infracțiunii sale. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamanții au fost condamnați în Rusia pentru diverse infracțiuni. Toate reclamanții, cu excepția dlui Ryzhenkov, au depus apeluri împotriva condamnărilor lor. Dl Prasalov a susținut întrebarea de a face parte în instanță într-o cerere separată, dar instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termen scurt. Ryzhenkov și dl Rakovskiy nu au fost informați în mod corespunzător cu privire la audieri și nu au fost prezente sau reprezentate la ele. Celelalte solicitanți au fost informați cu privire la audieri, dar niciunul dintre ei nu a putut participa. Informații detaliate cu privire la participarea reclamanților la audieri și datele audierilor sunt prezentate în apendicele II. II. În cazul în care o persoană condamnată dorește să ia parte la o audiere de apel, el sau ea trebuie să facă o cerere în declarația de recurs (art. 375 § 2 din Codul de Procedură Penală al Federației Ruse). Eșecul unei părți de a participa la o audiere de recurs atunci când a fost notificat corespunzător cu privire la data, ora și locul acesteia nu ar trebui să împiedice instanța să pronunțe cu examinarea acestui caz (art. 376 § 4 din Codul de Procedură Penală). În cazul în care o instanță nu poate procedura din cauza absenței unei părți convocate la instanță, aceasta trebuie să suspende audierea (art. 253 § 1 din Codul de Procedință Penală). 10. O persoană condamnată și avocatul său trebuie să fie notificate cu privire la data, ora și locul audierii în fața instanței de supraveghere. Ele pot participa la o audiere dacă au făcut o cerere specifică de a face acest lucru (art. 11. Participarea avocatului apărării la proceduri penale este obligatorie dacă, printre altele , un suspect sau un acuzat nu a renunțat la dreptul său de a avocat. În cazul în care niciun avocat de apărare nu a fost reținut de un suspect sau acuzat, de reprezentantul său sau de alții care acționează în conformitate cu instrucțiunile sau sub rezerva consimțământului suspectului sau acuzat în cadrul procedurii penale, este de către ofițerul de anchetă, investigatorul, procurorul sau instanța de judecată să asigure participarea avocatului de apărare (art. 51 din Codul de Procedință Penală). 12. Un suspect sau un inculpat are dreptul de a renunța la dreptul de avocat în orice moment în timpul procedurii penale. O astfel de renunțare este permisă numai atunci când este de inițiativă a suspectului sau a inculpatului. O renunțare la dreptul de a avocat trebuie făcută în scris și înregistrată în acțiunea procedurală în cauză (art. 52 din Codul de Procedură Penală). HOTĂRÂREA În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea decide să se alăture cererilor, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI PE CONTA ABENȚIE DE LA AUTORIZAȚIILE 14 Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § § § § și al articolului 3 litera (c) din Convenție că autoritățile nu au asigurat prezența lor la ședințe de recurs și a avocaților lor, în timp ce procurorul a participat și a formulat cereri orale. Dl Marov susține, de asemenea, o încălcare a garanțiilor de judecată echitabilă, referindu-se la concluziile făcute în cadrul procedurilor separate și la utilizarea acestor constatări în cadrul procesului său. Dl Prasalov se plânge de asemenea că nu a putut pune la îndoială martorii care au depus mărturie împotriva lui și că condamnarea sa se bazează pe dovezi ilegale. Partele relevante ale articolului 6 din Convenție prevăd următoarele: „1. În decizia de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ... 2. Toată lumea acuzată de o infracțiune penală este presupusă nevinovat până când se dovedește vinovat conform legii. 3. Toată lumea acuzată de o infracțiune penală are următoarele drepturi minime: ... (c) să se apere în persoană sau prin asistență juridică a alegerii sale sau, dacă el nu are mijloace suficiente de a plăti asistență juridică, să fie acordată liber atunci când interesele justiției o solicită; (d) să examineze sau să examineze martorii împotriva lui și să obțină prezența și examinarea martorilor în numele său, în aceleași condiții ca și martorii împotriva lui; ...” 15. Guvernul a respins că s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție și a subliniat că reclamanții nu au depus în mod corespunzător o cerere de a asista la audiere și că majoritatea dintre ei au fost reprezentate de consilier. Marov că a fost liber, nu a informat autoritățile despre intenția sa de a participa la audiere de apel și nu a putut fi găsită în locul său de reședință sau în altă parte. Avocatul său nu a putut furniza informații despre locația lui și a declarat că el nu mai furnizează servicii pentru el. 16. În cazul dlui Ryzhenkov, Guvernul a declarat că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă ca nouă ședință a fost desfășurată și a fost acordat permis de a-l participa. De asemenea, au remarcat că el a fost eliberat înainte de noua ședință, iar autoritățile l-au informat cu privire la ședința prin post și telefon. Dl Ryzhenkov a cerut să fie examinat în absența sa și a declarat că nu are nevoie de avocat. 17. Guvernul georgian nu a prezentat nicio observație asupra cazului nr. 30762/09. 18. Reclamanții au menținut plângerile. Curtea reiterează că un reclamant este privat de statutul său de victimă în cazul în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi a acordat un recurs adecvat și suficient pentru, o încălcare a Convenției (a se vedea, de exemplu, Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-93, ECHR 2006-V). 20. În ceea ce privește prima condiție, și anume recunoașterea unei încălcări a Convenției, Curtea consideră că hotărârea Presidiumului de a anula hotărârea pronunțată în absența dlui Ryzhenkov a constituit o recunoaștere că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție. 21. În ceea ce privește a doua condiție, și anume, un recurs adecvat și suficient, Curtea trebuie să se asigure dacă măsurile luate de autoritățile, în circumstanțele particulare ale cauzei, au permis unei astfel de soluții reclamantului pentru a stabili dacă ar putea continua să pretind că este o victimă. Având în vedere că obiecția guvernului din cadrul acestui șef este strâns legată de meritul plângerilor reclamantei, Curtea decide să se alăture acestora (a se vedea Sibgatullin c. Rusia , nr. 32165/02, § 31, 23 aprilie 2009). 22. Curtea consideră că plângerea reclamantului cu privire la ședința din 25 iulie 2007 în absența sa nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Numărul cererilor: 47017/06, 23797/07, 24617/09, 28490/09, 30762/09, 58626/09, 65993/10, 45047/11 și 40844/12 23. Curtea consideră că plângerile reclamanților cu privire la audierea de recurs în absența lor, plângerea dlui Marov cu privire la utilizarea concluziilor formulate în cadrul procesului său separat, plângerile dlui Prasalov cu privire la imposibilitatea de a pune la îndoială martorii și dovezile ilegale nu sunt manifestamente nefondate în sensul articolului 35 § 3 din convenție. Prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile. Merits 24. Curtea reiterează că participarea personală a inculpatului nu are neapărat aceeași semnificație crucială pentru o audiere de apel ca și pentru procesul inițial (a se vedea Kamasinski c. Austria, 19 decembrie 1989, § 106, Serie A nr. 168). 25. În cadrul procedurii de recurs care revizuiesc un caz atât în ceea ce privește faptele, cât și în ceea ce privește dreptul, art. 6 din Convenție nu necesită întotdeauna un drept la o audiere publică, încă mai puțin un drept de a apărea în persoană (a se vedea Fejde c. Suedia, 29 octombrie 1991, § 33, Serie A nr. 212-C). Pentru a hotărî această întrebare, trebuie să se ia în considerare, printre altele, caracteristicile specifice ale procedurii în cauză și modul în care interesele reclamantului au fost prezentate și protejate în fața instanței de recurs, în special având în vedere natura chestiunilor care trebuie decise de aceasta și importanța lor pentru reclamant (a se vedea, printre multe alte autorități, Kremzow c. Austria , 21 septembrie 1993, § 59, Serie A nr. 268-B; Belziuk c. Polonia , 25 martie 1998, § 37, Raporturi de hotărâri și decizii 1998 II; și Hermi c. Italia [GC], nr. 18114/02, § 62, CEDH 2006-XII ). Numărul de cereri 23797/07, 30762/09, 58626/09, 65993/10, 45047/11 și 40844/12 26. Curtea remarcă că reclamanții din aceste cazuri au fost informați cu privire la ședința de recurs și la obligația de a solicita permisiunea de a participa. Toate acestea nu au respectat această cerință, cu excepția doamnei Lysyakova, care a fost în libertate.Toate reclamanții au fost reprezentați de avocați. 27. Curtea consideră că doamna Lysyakova a fost informată în mod corespunzător cu privire la momentul audierii, dar a sosit prea târziu, după audiere. Ceilalți reclamanți nu au cerut autorităților să le transfere la audieri. Prin urmare, se poate spune că acestea au renunțat implicit, prin comportamentul lor, la dreptul de a apărea în fața instanței de recurs. În ceea ce privește caracterul adversar al procedurii, Curtea remarcă că reclamanții au fost reprezentați de avocați și, în plus, nu au explicat ce declarații sau dovezi specifice, în plus față de cele formulate de avocați, au dorit să depună în judecată. În consecință, nu există nici o indicație că caracterul adversar al procedurii a fost compromis (a se vedea Borisov c. Rusia) , nr. 12543/09, §§ 39-40, 13 martie 2012). 28. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea concluzionează că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție luată coroborat cu art. 6 § 3 litera (c) din Convenție în ceea ce privește absența reclamanților de la audierile lor de recurs. Curtea remarcă că reclamanții în aceste cazuri nu au fost prezenți la ședința lor de recurs și nu au fost reprezentați. 30. Curtea remarcă, de asemenea, că instanțele de recurs au fost invitate să efectueze o evaluare deplină a vinovăției sau nevinovăției reclamanților. De asemenea, nu poate ignora faptul că procurorul a fost prezent la ședințe de recurs și a formulat cereri în fața instanței. În plus, instanțele de recurs nu au luat în considerare dacă a fost legal să procedeze la audieri în absența avocatului în materie de apărare. Nu există nici o indicație că reclamanții au renunțat, explicit sau implicit, la dreptul lor de a fi reprezentat de către avocatul în materie de recurs. În aceste circumstanțe, autoritățile judiciare au fost responsabile cu adoptarea măsurilor necesare pentru a asigura o apărare eficace pentru reclamanții (a se vedea Sabirov c. Rusia , nr. 13465/04, §§ 37-48, 11 februarie 2010). 31. Prin urmare, Curtea constată că s-a constatat o încălcare a articolului § 1 în combinație cu art. 6 § 3 litera (c) din convenție. 32. Având în vedere această concluzie, Curtea consideră că nu este necesar să se adreseze celorlalte plângeri ale dlui Marov în temeiul articolului 6 din Convenție. Curtea constată că, în acest caz, guvernul a recunoscut, iar Curtea este de acord, că procedurile de control din 25 iulie 2007 nu au fost îndeplinite de garanțiile unui proces echitabil, deoarece nici reclamantul, dl Ryzhenkov, nici avocatul său, nu au participat la audiere. Cu toate acestea, Guvernul a susținut că hotărârea din 25 iulie 2007 a fost anulată și că reclamantul a primit ocazia de a participa la audiere, pe care nu l-a folosit. 34. Pentru a evalua dacă revizuirea de supraveghere a remediat, într-adevăr, defectele procedurii inițiale, după cum a argumentat Guvernul, Curtea trebuie să verifice dacă garanțiile unui proces echitabil au fost prezente în procedurile de recurs care au urmat și dacă reclamantul a pierdut posibilitatea de a fi prezent la audiere prin neaprobarea unei cereri speciale (a se vedea Sibgatullin , citat mai sus, § 44). 35. Curtea remarcă că autoritățile au informat reclamantul cu privire la noua audiere. Cu toate acestea, reclamantul a solicitat reexaminarea cazului în absența sa și a declarat că nu are nevoie de avocat. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că reclamantul și-a renunțat dreptul de a participa la audiere într-un mod neechilibrat (a sejdovic c. Italia [GC], nr. 56581/00, § 86, CEDH 2006 II). 36. Având în vedere concluziile de mai sus, Curtea consideră că măsurile luate de autoritățile au furnizat un recurs adecvat pentru încălcarea dreptului reclamantului de a participa la audierea anterioară. Prin urmare, Curtea acceptă obiecția guvernului în temeiul acestui cap și constată că nu a existat încălcarea articolului 6 §§ 1 și 3 litera (c) din convenție. Curtea constată că reclamantul, dl Prasalov, a depus o cerere de concediu pentru a participa la audierea sa, dar curtea a respins-o și a fost reprezentat la audierea de recurs de către un avocat. 38. Curtea remarcă că instanța de recurs a fost solicitată să evalueze în deplină măsură vinovația sau nevinovăția reclamantului și că procedurile în cauză au avut o importanță majoră pentru reclamantul, care a fost condamnat de instanța de primă instanță la zece ani de închisoare. În aceste circumstanțe, a fost esențial pentru echitatea procedurii ca reclamantul să fie prezent la ședința de recurs. 39. În plus, acesta observă că reclamantul și-a exprimat intenția de a lua parte la ședința de recurs. Cu toate acestea, instanța de recurs a refuzat să acorde cererea reclamantului, menționând că a fost prezentată tardiv. 40. Curtea a constatat deja că procedura care impune inculpatului să depună o cerere de participare la o audiere de recurs nu este clar prevăzută în legislația internă (a se vedea Sayd-Akhmed Zubayrayev c. Rusia , nr. 34653/04, § 31, 26 iunie 2012). În consecință, aceasta acceptă faptul că reclamantul a notificat în mod corespunzător autorităților judiciare naționale de intenție sa de a participa la procedura de recurs. Este, de asemenea, pregătit să accepte faptul că notificarea de trei luni nu pare irezonabilă și ar fi permis instanței de recurs suficient timp pentru a lua măsurile necesare pentru a prevada o astfel de participare. 41. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că absența reclamantului de la audierea de recurs a respins incorecția procedurii penale împotriva acestuia. Faptul că avocatul reclamantului a fost prezent la audiere și a prezentat cereri la instanță nu a remediat această situație. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § § 1 și 3 litera (c) din convenție. 42. Având în vedere această concluzie, Curtea consideră că nu este necesar să se adreseze restul plângerilor dlui Prasalov în temeiul articolului 6 din Convenție. III. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 43. Reclamanții au prezentat alte plângeri, în special în ceea ce privește condițiile de detenție, detenția ilegală, de nedreptatea și rezultatul procedurii penale împotriva acestora. 44. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care aceste plângeri intră în competența sa, Curtea constată că nu există nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție, după care această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 45. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 46. Dl Marov a solicitat 176.000 euro (EUR) și 150.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale și morale, respectiv. Dl Rakovskiy și dl Prasalov au solicitat 10000 EUR și 20.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 47. Guvernul a contestat afirmațiile ca fiind nefondate și excesive. 48. Curtea nu constată nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse și, prin urmare, respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă fiecărui solicitant 4000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil. Costuri și cheltuieli 49. Dl Marov a solicitat, de asemenea, 5,147 EUR pentru costuri și cheltuieli. 50. Guvernul a declarat că aceste cheltuieli nu au fost suportate de fapt și neapărat și nu au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. 51. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 26 EUR care acoperă costurile poștale. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; se alăture obiecției guvernului în ceea ce privește statutul victimei dlui Ryzhenkov și îl respinge; plângerile referitoare la absența reclamanților de la ședința de recurs, plângerea dlui Marov privind utilizarea constatărilor formulate în cadrul procedurilor separate în cadrul procesului său, plângerile dlui Prasalov cu privire la imposibilitatea de a contesta martorii și dovezile ilegale admisibile și la restul cererilor inadmisibile; că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție din cauza dlui Marov, dlui Rakovskiy și a dlui Prasalov în absența ședințelor de recurs în cazul lor; deține că nu este necesar să examineze plângerea dlui Marov cu privire la utilizarea constatărilor făcute în proceduri separate pentru condamnarea sa și a dlui Marov Părsalov se plânge cu privire la prezența martorilor și la utilizarea unor dovezi ilegale pentru condamnarea sa în temeiul articolului 6 din Convenție; declară că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 din Convenție din cauza dlui Bondarenko, a dlui Ryzhenkov, a dlui Gabadze, a dlui Afanasyev, a dlui Vakhterov, a dnei Lysyakova și a dlui Ponikarov în absența de la ședințe; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) la fiecare dintre reclamanții dl Marov, dl Rakovskiy și dl Prasalov 4000 EUR (4 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) dl Marov 26 EUR (20-6 euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; Restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 7 februarie 2017, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Fatoș Aracı Helena Jäderblom Președintele adjunct al grefierului APENDIX I Nr. cerere nr. Locată la solicitant Data nașterii Locației Reședinței reprezentate de 47017/06 23/10/2006 Oleg Viktorovich MAROV 16/10/1964 Abakan Yuriy Arkadyevich LYAK 23797/07 15/01/2007 Gennadiy Petrovich BONDARENVO 13/06/1960 Rostov-Na-Donu Yekaterina Viktorovna YEFREMOVA 10723/08 23/12/2007 Aleksandr Mikhaylovich RYZHENKOV 16/04/1972 Bryansk 24617/09 16/04/2009 Andrey Aleksandrovich RAKOVSKIY 23/06/1978 Rostov-On-Don 28490/09 13/04/2009 Sergey Sergeyevich PRASALOV 13/01/1983 Glazov, Udmurtia Republic Pavel Alekseich FINOGENOV 30762/09 06/05/2009 Giorgi Lerievich GABADHE 07/10/1961 Belgorod 58626/09 30/07/2009 Yuriy Nikolayevich AFANASYEV 24/01/1971 Murmansk 65993/10 28/10/2010 Nikolay Yurievich VAKHTEROV 15/08/1987 Vadino, regiune Smolensk Oksana Vladimovna PREOBRAZHENS KAYA 45047/11 08/07/2011 Irina Alekseyevna LYSYAKOVA 20/02/1951 Astrakhan Svetlana Igorevna Chistyakova 40844/12 23/04/2012 Igor Gennadyevich PONIKAROV 25/01/1966 Azino, Udmurtia Republic Eduard Valentynovych MARKOV APENDIX II Nr. Numărul cererii și numele reclamantului Prim apel (reexaminare de supraveghere) audiere, prezența Quashing Nou apel (reexaminare de supraveghere) audiere, prezența Prezentul prezent reprezentat 47017/06, Marov Oleg Viktorovich 22/03/2007, Curtea Regională Krasnoyarsk Nu; reclamantul a fost liber 23797/07, Bondarenko Gennadiy Petrovich 26/09/2006, Curtea Regională Rostov nr.; concediu de participare: Nu; informat de permisiunea de a participa și de a auzi Da 10723/08, Ryzhenkov Aleksandr Mikhaylovich 25 iulie 2007, Presidium of the Supreme Court of Russia 16/01/2013, Curtea Supremă a Rusiei 16/01/2013, Presidium of the Supreme Court of Russia Nu; permisiunea de a participa: Da, dar eliberat după audiere Nu, dar el a fost eliberat înainte de ianuarie 2013, a cerut să ia în considerare cazul în absența sa și a renunțat la avocatul 24617/09, Rakovskiy Andrey Aleksandrovich 20/01/2009, Curtea Regională Rostov nr.; concediu de participare: Nu; informat de concediu de participare; nu informat de audierea 28490/09, Prasalov Sergey Sergeyevich 13/11/2008, Curtea Supremă a Udmurtia Nu; Lăsați-vă să participați: Da, dar neobișnuit; informați de a auzi Da 30762/09, Gabadze Giorgi Lerievich 12/11/2008, Rostov Curtea Regională No; permis de a participa: Nu; informați de permisiunea de a asista și de a auzi Da 58626/09, Afanasyev Yuriy Nikolayevich 04/06/2009, Curtea Regională de Moscova Nu; permisiunea de a participa: Nu; informați de permisiunea de a asista și de a asculta Da 65993/10, Vakhterov Nikolay Yurievich 01/07/2010, Curtea Regională Smolensk nr.; concediu de participare: Nu; informat cu privire la permisiunea de a asista și de a auzi Da 45047/11, Lysyakova Irina Alekseyevna 13/01/2011, Curtea Regională Astrakhan nr.; condiționat pedeapsa; informat de audiere Da; avocat desemnat de stat; avocatul reclamantului informat de audiere, dar nu a participat la 40844/12, Ponikarov Igor Gennadyevich 31/01/2012, Curtea Regională de Moscova Nu; permisiunea de a participa: Nu; informată cu privire la permisiunea de a participa și auzi Da

THIRD SECTION

CASE OF

MAROV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 47017/06 and 9 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

7 February 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Marov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Helena Jäderblom,

President,

Dmitry Dedov,

Branko Lubarda,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 17 January 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in ten applications (nos. 47017/06, 23797/07, 10723/08, 24617/09, 28490/09, 30762/09, 58626/09, 65993/10, 45047/11 and 40844/12) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by nine Russian and one Georgian national, whose names and dates of application to the Court are set out in Appendix I.

2.

The Georgian Government exercised their right to intervene (Article

36 § 1 of the Convention) but did not make any comments on the case no. 30762/09.

3.

Some of the applicants were represented by lawyers, whose names are listed in Appendix I. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.

4.

The applicants complained, in particular, that they had been denied an opportunity to appear in person before appeal courts in criminal proceedings against them or that they had not been represented at the hearings. Mr

Ryzhenkov complained that he had not been able to attend the supervisory review court hearing which had amended the legal classification of his crime.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicants were convicted in Russia of various crimes. All the applicants, except Mr Ryzhenkov, lodged appeals against their convictions. Mr Prasalov raised the question of appearing in person in court in a separate request but the court found that it had been submitted belatedly. Mr

Ryzhenkov and Mr Rakovskiy were not duly informed of their hearings and were not present or represented at them. The other applicants were informed of their hearings but none of them was able to attend.

6.

Detailed information about the applicants’ attendance at the hearings and the dates of the hearings are set out in Appendix II.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

7.

If a convicted person wishes to take part in an appeal hearing, he or she must make a request in his or her statement of appeal (Article 375 §

2 of the Code of Criminal Procedure of the Russian Federation).

8.

Failure by a party to attend an appeal hearing when he or she has been duly notified of the date, time and place of it should not prevent the court from proceeding with its examination of the case (Article 376 § 4 of the Code of Criminal Procedure).

9.

If a court is unable to proceed owing to the absence of a party summoned to court, it must adjourn the hearing (Article 253 § 1 of the Code of Criminal Procedure).

10.

A convicted person and his counsel are to be notified of the date, time and place of hearings before the supervisory review court. They may participate in a hearing if they have made a specific request to do so (Article

407 of the Code of Criminal Procedure).

11.

Participation by defence counsel in criminal proceedings is mandatory if,

inter alia

, a suspect or accused has not waived his or her right to counsel. If no defence counsel has been retained by a suspect or defendant, his representative, or by others acting on instructions from or subject to the consent of the suspect or accused in criminal proceedings, it is for the enquiry officer, investigator, prosecutor, or court to ensure the participation of defence counsel (Article 51 of the Code of Criminal Procedure).

12.

A suspect or defendant has the right to waive their right to counsel at any point during the proceedings in a criminal case. Such a waiver is only permitted when it is on the initiative of the suspect or defendant. A waiver of the right to counsel must be made in writing and entered into the record of the procedural action in question (Article

52 of the Code of Criminal Procedure).

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

13.

In accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of the Court, the Court decides to join the applications, given their similar factual and legal background.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF ABSENCE FROM APPEAL HEARINGS

14.

The applicants complained under Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention that the authorities had failed to ensure their presence at appeal hearings and that of their lawyers, while the prosecutor had attended and had made oral submissions. Mr Marov also alleged a violation of the fair trial guarantees, referring to findings made in separate proceedings and the use of those findings in his trial. Mr Prasalov also complained that he had not been able to question witnesses who had testified against him and that his conviction had been based on unlawful evidence. The relevant parts of Article 6 of the Convention provide as follows:

“1. In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...

...

(c) to defend himself in person or through legal assistance of his own choosing or, if he has not sufficient means to pay for legal assistance, to be given it free when the interests of justice so require;

(d) to examine or have examined witnesses against him and to obtain the attendance and examination of witnesses on his behalf under the same conditions as witnesses against him; ...”

15.

The Government denied that there had been a violation of Article 6 §

1 of the Convention. They pointed out that the applicants had failed to duly file a request to attend their hearings and that most of them had been represented by counsel. They further stated in relation to Mr

Marov that he had been at liberty, had not informed the authorities of his intention to attend the appeal hearing and could not be found at his place of residence or elsewhere. His lawyer had not been able to provide information about his whereabouts and had stated that he was no longer providing services to him.

16.

In the case of Mr Ryzhenkov, the Government stated that the applicant had lost his victim status as a new hearing had been held and he had been granted leave to attend it. They further noted that he had been released before the new hearing, and the authorities had informed him of the hearing by post and by telephone. Mr Ryzhenkov had asked to have the case examined in his absence and had stated that he did not need counsel.

17.

The Georgian Government did not submit any comments on the case no. 30762/09.

18.

The applicants maintained their complaints.

A.

Admissibility

1.

Application no. 10723/08

19.

The Court reiterates that an applicant is deprived of his or her status as a victim if the national authorities have acknowledged, either expressly or in substance, and then afforded appropriate and sufficient redress for, a breach of the Convention (see, for example,

Scordino v. Italy (no. 1)

[GC], no. 36813/97, §§ 178-93, ECHR 2006-V).

20.

As regards the first condition, namely acknowledgment of a violation of the Convention, the Court considers that the Presidium’s decision to quash the judgment delivered in Mr Ryzhenkov’s absence amounted to an acknowledgment that there had been a breach of Article 6 of the Convention.

21.

With regard to the second condition, namely, appropriate and sufficient redress, the Court must ascertain whether the measures taken by the authorities, in the particular circumstances of the case, afforded such redress to the applicant in order to determine whether he could still claim to be a victim. As the Government’s objection under this head is closely linked to the merits of the applicant’s complaints, the Court decides to join them (see

Sibgatullin v. Russia

, no. 32165/02, § 31, 23 April 2009).

22.

The Court considers that the applicant’s complaint about holding the hearing of 25 July 2007 in his absence is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

2.

Applications nos. 47017/06, 23797/07, 24617/09, 28490/09, 30762/09, 58626/09, 65993/10, 45047/11 and 40844/12

23.

The Court considers that the applicants’ complaints about holding appeal hearings in their absence, Mr Marov’s complaint about the use of findings made in separate proceedings in his trial, Mr Prasalov’s complaints about the impossibility to question witnesses and unlawful evidence are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

B.

Merits

24.

The Court reiterates that the personal attendance of the defendant does not necessarily have the same crucial significance for an appeal hearing as it does for the initial trial (see

Kamasinski v. Austria

, 19

December 1989, § 106, Series A no. 168).

25.

In appeal proceedings reviewing a case both as to facts and to law, Article 6 of the Convention does not always require a right to a public hearing, still less a right to appear in person (see

Fejde v. Sweden

, 29

October 1991, § 33, Series A no. 212-C). In order to decide this question, regard must be had, among other considerations, to the specific features of the proceedings in question and to the manner in which the applicant’s interests were actually presented and protected before the appeal court, particularly in the light of the nature of the issues to be decided by it and of their importance to the appellant (see, among many other authorities,

Kremzow v. Austria

, 21 September 1993, § 59, Series A no. 268-B;

Belziuk v. Poland

, 25 March 1998, § 37,

Reports of Judgments and Decisions

1998

‑

II; and

Hermi v. Italy

[GC], no. 18114/02, § 62, ECHR 2006-XII).

1.

Applications nos. 23797/07, 30762/09, 58626/09, 65993/10, 45047/11 and 40844/12

26.

The Court notes that the applicants in these cases were informed of the appeal hearings and of the requirement to ask for leave to attend. They all failed to comply with that requirement, except for Ms Lysyakova, who was at liberty. All the applicants were represented by lawyers.

27.

The Court considers that Ms Lysyakova was duly informed of the time of the hearing but arrived too late, after the hearing. The other applicants did not ask the authorities to transfer them to the hearings. They can thus be said to have implicitly, through their conduct, waived their right to appear before the appeal court. As to the adversarial character of the proceedings, the Court notes that the applicants were represented by lawyers. Moreover, they did not explain what specific statements or evidence, in addition to those made by the lawyers, they wished to lay before the appeal court. Accordingly, there is no indication that the adversarial character of the proceedings was compromised (see

Borisov v.

Russia

, no. 12543/09, §§ 39-40, 13 March 2012).

28.

In the light of the foregoing considerations, the Court concludes that there has been no violation of Article 6 § 1 of the Convention taken in conjunction with Article 6 § 3 (c) of the Convention as regards the applicants’ absence from their appeal hearings.

2.

Applications nos. 47017/06 and 24617/09

29.

The Court notes that the applicants in these cases were not present at their appeal hearings and lacked representation.

30.

The Court further notes that the appeal courts were called upon to make a full assessment of the applicants’ guilt or innocence. It also cannot disregard the fact that the prosecutor was present at the appeal hearings and made submissions to the court. Moreover, the appeal courts failed to consider whether it was lawful to proceed with the hearings in the absence of defence counsel. There is no indication that the applicants waived, explicitly or implicitly, their right to be represented by counsel on appeal. In those circumstances the judicial authorities were responsible for taking the necessary steps to provide for an effective defence for the applicants (see

Sabirov v. Russia

, no. 13465/04, §§ 37-48, 11 February 2010).

31.

The Court therefore finds that there has been a violation of Article

6

32.

In view of this finding, the Court does not consider it necessary to address Mr Marov’s other complaints under Article 6 of the Convention.

3.

Application no. 10723/08

33.

The Court notes that in this case the Government have acknowledged, and the Court agrees, that the supervisory review proceedings of 25 July 2007 fell short of the guarantees of a fair trial because neither the applicant, Mr Ryzhenkov, nor his counsel attended the hearing. However, the Government contended that the judgment of 25 July 2007 had been quashed and that the applicant had been given an opportunity to apply to take part in the hearing in the new proceedings, which he had not used.

34.

In order to assess whether the supervisory review indeed remedied the defects of the original proceedings, as argued by the Government, the Court has to verify whether the guarantees of a fair trial were present in the ensuing appeal proceedings and whether the applicant lost the opportunity to be present at the hearing by failing to submit a special request (see

Sibgatullin

, cited above, § 44).

35.

The Court notes that the authorities informed the applicant of the new hearing. However, the applicant asked for the case to be reviewed in his absence and stated that he did not need counsel. In those circumstances, the Court considers that the applicant waived his right to take part in the hearing in an unequivocal manner (see

Sejdovic v. Italy

[GC], no. 56581/00, § 86, ECHR 2006

‑

II).

36.

Having regard to the above findings, the Court considers that the measures taken by the authorities provided appropriate redress for the violation of the applicant’s right to take part in the earlier hearing. The Court therefore accepts the Government’s objection under this head and finds that there has been no violation of Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention.

4.

Application no. 28490/09

37.

The Court notes that the applicant, Mr Prasalov, filed a request for leave to attend his hearing but the court rejected it and he was represented at the appeal hearing by a lawyer.

38.

The Court observes that the appeal court was called on to make a full assessment of the applicant’s guilt or innocence, and that the proceedings at issue were of the utmost importance for the applicant, who had been sentenced by the first-instance court to ten years’ imprisonment. In the circumstances, it was essential for the fairness of the proceedings that the applicant be present at the appeal hearing.

39.

It further observes that the applicant unequivocally stated his intent to take part in the appeal hearing. The appeal court, however, refused to grant the applicant’s request, noting that it had been submitted belatedly.

40.

The Court has already found that the procedure requiring a defendant to lodge a request for participation in an appeal hearing is not clearly set out in the domestic law (see

Sayd-Akhmed Zubayrayev v. Russia

, no. 34653/04, §

31, 26 June 2012). Accordingly, it accepts that the applicant had duly notified the domestic judicial authorities of his intent to participate in the appeal proceedings. It is also prepared to accept that notification of three months does not appear unreasonable and would have allowed the appeal court sufficient time to take the necessary steps to provide for such participation.

41.

In view of the above, the Court concludes that the applicant’s absence from the appeal hearing rendered the criminal proceedings against him unfair. The fact that the applicant’s lawyer was present at the hearing and made submissions to the court did not remedy that situation. Accordingly, there has been a violation of Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention.

42.

In view of that finding, the Court does not consider it necessary to address the rest of Mr Prasalov’s complaints under Article 6 of the Convention.

III.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

43.

The applicants submitted other complaints, in particular about conditions of detention, unlawful detention, of the unfairness and the outcome of the criminal proceedings against them.

44.

However, having regard to all the material in its possession, and in so far as those complaints fall within its competence, the Court finds that there is no appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention. It follows that this part of the application must be rejected as manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

45.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

46.

Mr Marov claimed 176,000 euros (EUR) and EUR 150,000 in respect of pecuniary and non-pecuniary damage respectively. Mr Rakovskiy and Mr Prasalov claimed EUR 10,000 and EUR 20,000 in respect of non

‑

pecuniary damage.

47.

The Government contested the claims as unsubstantiated and excessive.

48.

The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged and it therefore rejects that claim. On the other hand, it awards each applicant EUR 4,000 in respect of non

‑

pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.

B.

Costs and expenses

49.

Mr Marov also claimed EUR 5,147 for costs and expenses.

50.

The Government stated that those expenses had not been actually and necessarily incurred and were not reasonable as to quantum.

51.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR 26 covering postal costs.

C.

Default interest

52.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Joins to the merits

the Government’s objection concerning the victim status of Mr Ryzhenkov and rejects it;

3.

Declares

the complaints concerning the applicants’ absence from the appeal hearings, Mr Marov’s complaint about the use of findings made in separate proceedings in his trial, Mr Prasalov’s complaints about the impossibility to question witnesses and unlawful evidence admissible and the remainder of the applications inadmissible;

4.

Holds

that there has been a violation of Article 6 of the Convention on account of Mr Marov, Mr Rakovskiy and Mr Prasalov’s absence from the appeal hearings in their cases;

5.

Holds

that there is no need to examine Mr Marov’s complaint about the use of findings made in separate proceedings for his conviction and Mr

Prasalov’s complaints about the attendance of witnesses and the use of unlawful evidence for his conviction under Article 6 of the Convention;

6.

Holds

that there has been no violation of Article 6 of the Convention on account of Mr Bondarenko, Mr Ryzhenkov, Mr Gabadze, Mr

Afanasyev, Mr Vakhterov, Ms Lysyakova and Mr Ponikarov’s absence from the hearings;

7.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

to each of the applicants Mr Marov, Mr Rakovskiy and Mr

Prasalov EUR

4,000 (four thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

to Mr Marov EUR 26 (twenty-six euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

8.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 7 February 2017, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Fatoș Aracı

Helena Jäderblom

Deputy Registrar

President

APPENDIX I

No.

Application No.

Lodged on

Applicant

Date of birth

Place of residence

Represented by

47017/06

23/10/2006

Oleg Viktorovich MAROV

16/10/1964

Abakan

Yuriy Arkadyevich LYAKH

23797/07

15/01/2007

Gennadiy Petrovich BONDARENKO

13/06/1960

Rostov-Na-Donu

Yekaterina Viktorovna YEFREMOVA

10723/08

23/12/2007

Aleksandr Mikhaylovich RYZHENKOV

16/04/1972

Bryansk

24617/09

16/04/2009

Andrey Aleksandrovich RAKOVSKIY

23/06/1978

Rostov-On-Don

28490/09

13/04/2009

Sergey Sergeyevich PRASALOV

13/01/1983

Glazov, Udmurtia Republic

Pavel Alekseyevich FINOGENOV

30762/09

06/05/2009

Giorgi Leriyevich GABADZE

07/10/1961

Belgorod

58626/09

30/07/2009

Yuriy Nikolayevich AFANASYEV

24/01/1971

Murmansk

65993/10

28/10/2010

Nikolay Yuryevich VAKHTEROV

15/08/1987

Vadino, Smolensk Region

Oksana Vladimirovna PREOBRAZHENSKAYA

45047/11

08/07/2011

Irina Alekseyevna LYSYAKOVA

20/02/1951

Astrakhan

Svetlana Igorevna CHISTYAKOVA

40844/12

23/04/2012

Igor Gennadyevich PONIKAROV

25/01/1966

Azino, Udmurtia Republic

Eduard Valentynovych MARKOV

APPENDIX II

No.

Application number and applicant’s name

First appeal (supervisory review) hearing,

attendance

Quashing

New appeal (supervisory review) hearing, attendance

Present

Represented

Present

Represented

47017/06, Marov Oleg Viktorovich

22/03/2007, Krasnoyarsk Regional Court

No

No

No; the applicant was at liberty

No

23797/07, Bondarenko Gennadiy Petrovich

26/09/2006, Rostov Regional Court

No

No

No; leave to attend: No; informed of leave to attend and hearing

Yes

10723/08, Ryzhenkov Aleksandr Mikhaylovich

25 July 2007, Presidium of the Supreme Court of Russia

16/01/2013, Supreme Court of Russia

16/01/2013, Presidium of the Supreme Court of Russia

No; leave to attend: Yes, but delivered after hearing

No

No, but he was released before January 2013, asked to consider the case in his absence and waived counsel

No

24617/09, Rakovskiy Andrey Aleksandrovich

20/01/2009, Rostov Regional Court

No

No

No;

leave to attend: No; informed of leave to attend; not informed of hearing

No

28490/09, Prasalov Sergey Sergeyevich

13/11/2008, Supreme Court of Udmurtia

No

No

No; Leave to attend: Yes but untimely;

informed of hearing

Yes

30762/09, Gabadze Giorgi Leriyevich

12/11/2008, Rostov Regional Court

No

No

No; leave to attend: No; informed of leave to attend and hearing

Yes

58626/09, Afanasyev Yuriy Nikolayevich

04/06/2009, Moscow Regional Court

No

No

No; leave to attend: No; informed of leave to attend and hearing

Yes

65993/10, Vakhterov Nikolay Yuryevich

01/07/2010, Smolensk Regional Court

No

No

No; leave to attend: No; informed of leave to attend and hearing

Yes

45047/11, Lysyakova Irina Alekseyevna

13/01/2011, Astrakhan Regional Court

No

No

No; conditional sentence; informed of hearing

Yes; state-appointed lawyer; the applicant’s lawyer informed of hearing but did not attend

40844/12, Ponikarov Igor Gennadyevich

31/01/2012, Moscow Regional Court

No

No

No; leave to attend: No; informed of leave to attend and hearing

Yes