CASE OF KUZMIN AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF KUZMIN AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2016)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE KUZMIN ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 12100/05, 5744/07 și 28425/07) JUDGMENT STRASBOURG 14 iunie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kuzmin și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători, și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având deliberat în particular la 24 mai 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în trei cereri (nus. 12100/05, 5744/07 și 28425/07) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de patru resortisanți ruși. Denumirea reclamanților și data cererilor acestora la Curte apar în apendice. Guvernul Rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele , de anularea hotărârilor finale prin revizuire de supraveghere între 2003 și 2008. La 18 martie 2008, 4 iulie 2012 și, respectiv, 17 martie 2008, aceste plângeri au fost comunicate guvernului contestat. Toate reclamanții au fost părți la proceduri civile în care prima instanță și instanța de recurs au constatat în favoarea lor. Aceste hotărâri au devenit obligatorii și executoare, dar au fost ulterior anulate de instanțele de supraveghere în temeiul unei aplicări necorespunzătoare a dreptului material sau al unei evaluări incorecte a probelor de către instanțe mai mici (pentru mai multe detalii, a se vedea apendicele). II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea internă relevantă de reglementare a procedurii de control în vigoare între 1 februarie 2003 și 7 ianuarie 2008 este rezumat în Kot c. Rusia (nr. 20887/03, § 17, 18 ianuarie 2007). Având în vedere că aceste trei cereri se referă la fapte și plângeri similare și pun probleme aproape identice în temeiul Convenției, Curtea le va examina într-o hotărâre unică (a se vedea Kazakevich și 9 alte cazuri „Army Pensioners” c. Rusia , nos 14290/03, 19089/04, 42059/04, 27800/04, 43505/04, 43538/04, 3614/05, 30906/05, 39901/05 și 524/06, § 15, 14 ianuarie 2010). II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 A CONVENȚII PRIVIND CONTUL CUBLICAREA JUSTICILOR ÎN FAVORUL APLICATORILOR Toți reclamanții se plângeau în legătură cu anularea prin revizuirea de către supraveghere a hotărârilor finale în favoarea lor. Ei au invocat art. 6 din Convenție, partea relevantă care citește după cum urmează: art. 6 § „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Admisibilitate Curtea remarcă că aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, menționează că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie să fie declarate admisibile. Merits 10. Guvernul a susținut că procedurile de control care rezultă în anularea hotărârilor în cauză au fost legale: au fost inițiate de autoritățile inculpate în termenele prevăzute de dreptul intern. Instanțele de supraveghere au anulat hotărârile instanțelor de jos care se bazau pe o aplicare necorespunzătoare a legii de fond, corectând astfel nedreptățile flagrante și eliminând precedentele periculoase. 11. Reclamanții au reiterat plângerile lor. 12. Curtea observă că a constatat deja numeroase încălcări ale Convenției din cauza anulării hotărârilor finale prin intermediul procedurii de revizuire a supravegherii, ca fiind în vigoare în momentul material (a se vedea Kot , citat mai sus, § 29). Nu există niciun motiv să se îndepărteze de această constatare în acest caz. 13. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția III. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 AL CONVENȚIEII ÎN RESPECTUL ACCESUL CU TRIBUNAL 14. În cazul Kuzmin, reclamantul s-a încălcat în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la o presupusă încălcare a dreptului său la o instanță din cauza refuzului instanțelor interne de a examina cererea sa. 15. Guvernul a susținut că cererea reclamantului a fost acordată la 27 În acest sens, reclamația sa ar trebui să fie declarată inadmisibilă. 16. Curtea observă că, la 27 martie 2007, afirmația reclamantului a fost în cele din urmă examinată și în parte acordată. Acesta este de acord cu argumentele guvernului (a se vedea Kharitonov c. Rusia , nr. 39898/03, § 19, 16 iulie 2009, și, prin contrast, Bezymyannaya c. Rusia , nr. 21851/03, § 33, 22 decembrie 2009). 17. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. IV. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 18. În cele din urmă, toate reclamanții, în plus, se plângeau în conformitate cu art. 1, 6, 13, 14 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind alte încălcări, cum ar fi lungimea procedurii, lipsa unui remediu intern eficace împotriva anulării prin revizuirea hotărârilor interne finale în favoarea lor și a rezultatului procedurii. 19. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, acestea sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înălții Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar pentru partea vătămată.” Daune 21. Toți reclamanții au solicitat prejudiciu material cuprinse între 6.987 euro (EUR) și 150.000 EUR. Dl Prokopyev a solicitat în continuare 22 020 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 22. Guvernul a considerat afirmațiile lor excesive și irezonabile. 23. În ceea ce privește prejudiciile materiale, Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea articolului 6 din Convenție constatată în cazurile reclamanților și cererile lor de prejudiciu material (a se vedea Chernitsyn Russia , nr. 5964/02, § 39, 6 aprilie 2006). În consecință, aceasta le respinge. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea observă că nu au fost depuse reclamații sub acest cap de dl Kuzmin, dl Kostenko și dl. Casimul este diferit în cazul dlui Prokopyev în care reclamantul a prezentat o astfel de cerere. Având în vedere principiile elaborate în jurisprudența sa privind determinarea compensației în cazuri similare și evaluarea sa echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea îi acordă EUR În ceea ce privește prejudiciile morale (a se vedea, în ultimul rând, Gruzda c. Rusia [Comitetul], nr. 63833/09, § 23, 5 aprilie 2016). Costuri și cheltuieli 24. În cazul Kuzmin și Prokopyev, reclamanții au solicitat 5.000 EUR și, respectiv, 3.000 EUR pentru costuri și cheltuieli. 25. Guvernul a contestat sumele susținute ca fiind excesive și/sau nesubstanțiate. 26. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea, în cazul Kuzmin și Prokopyev , a fiecărui reclamant 300 EUR (a se vedea, pentru o abordare similară, Ryabov și 151 alte cazuri de „pensionari privilegiați” c. Rusia , nr. 4563/07 și 151 altele §§§ 20-23, 17 decembrie 2009) Interesul implicit 27. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Declarații, în ceea ce privește toate cererile, plângerile prevăzute la art. 6 din Convenția privind anularea prin revizuirea hotărârilor interne finale în favoarea reclamanților admisibile și a restului cererilor inadmisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție în toate cazurile din cauza anulării prin revizuirea supravegherii hotărârilor în favoarea reclamanților; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil: (i) către dl Prokopyev 1,500 EUR (1 mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) la fiecare reclamant în cazurile Kuzmin și Prokopyev EUR 300 (trei sute de euro), în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire, plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii pentru satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 iunie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Helena Jäderblom Președintele grefierului APPENDIX nr. de cerere și data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Locul de reședință Naționalitate Reprezentat prin hotărârea finală internă a) data livrării b) data devenind finală Apărător Quashing 12100/05 16/03/2005 Aleksandr Vladimirovich KUZMIN 22/12/1953 Johvi Rusia Dmitrov Tribunalul Orașului 09/04/2004 20/04/2004 Partidul privat Presidium al Curții Regionale de la Moscova 27/10/2004 5744/07 11/11/2006 Valeriy Georgiyevich KOSTENKO 30/12/1954 Tuapse Rusă Sergey Vladimirovich KASMYLIN 12/07/1960 Tuapse Rusia Tuapsinskiy Tribunalul Orașului 16/09/2005 17/11/2005 Partidul privat Prezidiu al Curții Regionale Krasnodar 11/05/2006 28425/07 01/06/2007 Pavel Stanislavovich PROKOPYEV 07/03/1976 Novosibirsk rus Vladimir Viktorovich PORUCHAYEV Curtea de District Oktyabrskiy din Novosibirsk 14/06/2006 24/06/2006 Filialitatea locală a Poliției de Trafic Presidium a Curții Regionale Novosibirsk 02/03/2007

THIRD SECTION

CASE OF

KUZMIN AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 12100/05,

5744/07 and 28425/07)

JUDGMENT

STRASBOURG

14 June 2016

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kuzmin and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Helena Jäderblom,

President,

Dmitry Dedov,

Branko Lubarda,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having deliberated in private on 24 May 2016,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in three applications (nos.

12100/05, 5744/07 and 28425/07) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by four Russian nationals. The applicants’ names and the dates of their applications to the Court appear in the Appendix.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.

3.

The applicants complained,

inter alia

, of the quashing of final judgments by way of supervisory review between 2003 and 2008.

4.

On 18

March 2008, 4

July 2012 and 17

March 2008 respectively, these complaints were communicated to the respondent Government.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

All the applicants were parties to civil proceedings in which the first

‑

instance and appeal courts found in their favour. These judgments became binding and enforceable but were subsequently quashed by the supervisory review courts on the grounds of incorrect application of substantive law or incorrect assessment of evidence by lower courts (for more details see the Appendix).

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

6.

The relevant domestic law governing the supervisory review procedure in force between 1

February 2003 and 7

January 2008 is summarised in

Kot v.

Russia

(no.

20887/03, §

17, 18

January 2007).

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

7.

Given that these three applications concern similar facts and complaints and raise almost identical issues under the Convention, the Court will consider them in a single judgment (see

Kazakevich and 9 other “Army Pensioners” cases v. Russia

, nos. 14290/03, 19089/04, 42059/04, 27800/04, 43505/04, 43538/04, 3614/05, 30906/05, 39901/05 and 524/06, § 15, 14

January 2010).

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE QUASHING OF THE JUDGMENTS IN THE APPLICANTS’ FAVOUR

8.

All the applicants complained about the quashing by way of supervisory review of final judgments in their favour. They invoked Article

6 of the Convention, which relevant part reads as follows:

Article

6 §

1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

A.

Admissibility

9.

The Court notes that those complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 §

3 of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

B.

Merits

10.

The Government argued that the supervisory review proceedings resulting in the quashing of the judgments at issue had been lawful: they had been initiated by the defendant authorities within the time-limits provided by domestic law. The supervisory review courts had quashed lower courts’ judgments that had been based on an incorrect application of the substantive law, thus correcting flagrant injustices and eliminating dangerous precedents.

11.

The applicants reiterated their complaints.

12.

The Court observes that it has already found numerous violations of the Convention on account of the quashing of final judgments by way of supervisory review procedure, as in force at the material time (see

Kot

, cited above, §

29). There is no reason to depart from that finding in the present case.

13.

There has, accordingly, been a violation of Article 6 § 1 of the Convention

.

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 OF THE CONVENTION IN RESPECT OF THE ACCESS TO COURT

14.

In the case of

Kuzmin

the applicant further complained under Article

6 of the Convention about an alleged violation of his right to a court on account of the domestic courts’ refusals to examine his claim.

15.

The Government submitted that the applicant’s claim had been granted on 27

March 2007. His complaint thus should be declared inadmissible.

16.

The Court observes that on 27 March 2007 the applicant’s claim had eventually been examined and partially granted. It thus agrees with the Government’s submissions (see

Kharitonov v. Russia

, no.

39898/03, §

19, 16

July 2009, and, by way of contrast,

Bezymyannaya v.

Russia

, no.

21851/03, §

33, 22

December 2009).

17.

It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§

3 and 4 of the Convention.

IV.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

18.

Lastly, all the applicants in addition complained under Articles 1, 6, 13, 14 of the Convention and Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention of other violations, such as length of proceedings, lack of an effective domestic remedy against the quashing by way of supervisory review of final domestic judgments in their favour and the outcome of the proceedings.

19.

In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that they are manifestly ill-founded and must be rejected, in accordance with Article 35 §§

3 and 4 of the Convention.

V.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

20.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

21.

All the applicants claimed pecuniary damage ranging from 6,987

euros (EUR) to EUR

150,000. Mr

Prokopyev further claimed EUR

22,020 in respect of non-pecuniary damage.

22.

The Government considered their claims as being excessive and unreasonable.

23.

As regards pecuniary damage, the Court discerns no causal link between the violation of Article 6 of the Convention found in the applicants’ cases and their claims for pecuniary damage (see

Chernitsyn

v.

Russia

, no.

5964/02, §

39, 6

April 2006). It consequently rejects them. As regards non-pecuniary damage, the Court notes that no claims under this head were lodged by Mr Kuzmin, Mr Kostenko and Mr

Kasmylin. No awards should thus be made in their respect. The situation is different in Mr Prokopyev’s case in which the applicant submitted such claim. Having regard to the principles developed in its case-law on the determination of compensation in similar cases and making its assessment on equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, the Court awards him EUR

1,500 in respect of non-pecuniary damage (see lastly

Gruzda v. Russia

[Committee], no. 63833/09, § 23, 5 April 2016).

B.

Costs and expenses

24.

In the cases of

Kuzmin

and

Prokopyev

the applicants claimed EUR

5,000 and EUR

3,000 respectively for costs and expenses.

25.

The Government contested the amounts claimed as being excessive and/or unsubstantiated.

26.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award, in the cases of

Kuzmin,

and

Prokopyev

, each applicant EUR

300 (see, for a similar approach,

Ryabov and 151 other “Privileged pensioners” cases v. Russia

, nos.

4563/07 and 151 others, §§

20-23, 17

December 2009)

.

C.

Default interest

27.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares,

in respect of all the applications, the complaints under Article

6 of the Convention concerning the quashing by way of supervisory review of final domestic judgments in the applicants’ favour admissible and the remainder of the applications inadmissible;

3.

Holds

that there has been a violation of Article

6 of the Convention in all cases on account of the quashing by way of supervisory review of the judgments in the applicants’ favour;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable:

(i)

to Mr

Prokopyev EUR

1,500 (one thousand five hundred euros) in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

to each applicant in the

Kuzmin

and

Prokopyev

cases EUR

300 (three hundred euros), in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points;

5.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 14 June 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Stephen Phillips

Helena Jäderblom

Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no. and date of introduction

Applicant name

Date of birth

Place of residence

Nationality

Represented by

Final domestic judgment

a) date of delivery

b) date of becoming final

Defendant

Quashing

12100/05

16/03/2005

Aleksandr Vladimirovich KUZMIN

22/12/1953

Johvi

Russian

Dmitrov Town Court

09/04/2004

20/04/2004

Private party

Presidium of the Moscow Regional Court

27/10/2004

5744/07

11/11/2006

Valeriy Georgiyevich KOSTENKO

30/12/1954

Tuapse

Russian

Sergey Vladimirovich KASMYLIN

12/07/1960

Tuapse

Russian

Tuapsinskiy Town Court

16/09/2005

17/11/2005

Private party

Presidium of the Krasnodar Regional Court

11/05/2006

28425/07

01/06/2007

Pavel Stanislavovich PROKOPYEV

07/03/1976

Novosibirsk

Russian

Vladimir Viktorovich PORUCHAYEV

Oktyabrskiy District Court of Novosibirsk

14/06/2006

24/06/2006

Local branch of the Traffic Police

Presidium of the Novosibirsk Regional Court

02/03/2007