- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 iulie 2016
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Korovina și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
A treia secțiune CAUZĂ DE COROVINA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 36775/05, 35376/06 și 30165/08) JUDGMENT STRASBOURG 12 iulie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Korovina și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători, și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 21 iunie 2016, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat în trei cereri (nus. 36775/05, 35376/06 și 30165/08) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți ruși.
Denumirea reclamanților și data cererilor acestora la Curte apar în apendice. Guvernul Rus („Guvernul”) au fost reprezentate de dna Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții s-au plâns, printre altele, de anularea hotărârilor finale prin revizuire de supraveghere între 2003 și 2008. La 19 ianuarie 2007, 27 august 2009 și 19 iunie 2012 cererile au fost comunicate guvernului. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZEI Toate reclamanții au fost părți la proceduri civile în care prima instanțe de recurs și instanțe de recurs constatate în favoarea lor. Aceste hotărâri au devenit finale, dar au fost ulterior anulate de instanțele de supraveghere pentru motive de aplicare incorectă a dreptului material sau de evaluare incorectă a probelor de către instanțele mai mici (pentru mai multe detalii, a se vedea apendicele).
II. Legea internă relevantă de reglementare a procedurii de control în vigoare între 1 februarie 2003 și 7 ianuarie 2008 se rezumă în Kot c. Rusia (n. 20887/03, § 17, 18 ianuarie 2007). Având în vedere că aceste trei cereri se referă la fapte și plângeri similare și pun probleme aproape identice în temeiul Convenției, Curtea le va examina într-o hotărâre unică (a se vedea Kazakevich și 9 alte cazuri „Army Pensioners” c. Rusia , nos 14290/03, 19089/04, 42059/04, 27800/04, 43505/04, 43538/04, 3614/05, 30906/05, 39901/05 și 524/06, § 15, 14 ianuarie 2010). II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIUNII ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIUNEA CU CONTAJULUI CU QUALITĂRILOR ÎN FAVURUL APLICAMENTULUI Toți reclamanții se plângeau de încălcarea art. 6 din Convenție din cauza anulării prin revizuirea de către supraveghere a hotărârilor finale în favoarea lor.
1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în ceea ce privește aceleași fapte. Curtea va lua în considerare toate aceste cazuri în funcție de ambele dispoziții, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: art. 6 § „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional ...” Admisibilitate Curtea constată că aceste plângeri nu sunt manifestamente nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție.
De asemenea, menționează că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie să fie declarate admisibile. Merits 10. Guvernul a susținut că procedurile de control care rezultă în anularea hotărârilor în cauză au fost legale: au fost inițiate de autoritățile inculpate în termenele prevăzute de dreptul intern. Instanțele de supraveghere au anulat hotărârile instanțelor de jos care se bazau pe o aplicare necorespunzătoare a legii de fond, corectând astfel nedreptățile flagrante și eliminând precedentele periculoase. 11. Reclamanții au reiterat plângerile lor. 12. Curtea observă că a constatat deja numeroase încălcări ale Convenției din cauza anulării hotărârilor finale prin intermediul procedurii de revizuire a supravegherii, ca fiind în vigoare la momentul material (a se vedea Kot , citat mai sus, § 29). Nu există niciun motiv să se îndepărteze de această constatare în acest caz.
13. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. III. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 14. În sfârșit, reclamanții din cazurile Korovina și Solovyeva, în plus, se plângeau în conformitate cu articolele 6, 13, 14, 17, 18 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind alte încălcări, cum ar fi durata procedurilor, lipsa unui remediu intern eficace împotriva anulării prin revizuirea hotărârilor interne finale în favoarea reclamanților, imparțialitatea instanțelor și rezultatul procedurii. 15. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale.
În consecință, acestea sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înăltății Parte contractantă în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție pur și simplu părții vătămate.” Daune 17. Toți reclamanții au reclamat numai prejudiciu moral. Dna Solovyeva și dl Zaychuk au reclamat 2.000 de euro (EUR) și, respectiv, 3.000 EUR. Dna Korovina a părăsit decizia cantității de compensare la discreția Curții. 18. Guvernul a considerat că pretinderile lor sunt excesive și irezonabile.
19. Curtea constată că toate reclamanții au suferit prejudiciu moral, care nu pot fi compensate de simplesa constatare a unei încălcări. În aceste circumstanțe și având în vedere principiile elaborate în jurisprudența sa privind determinarea compensației în cazuri similare și efectuarea evaluării sale pe bază echitabilă, în conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea atribuie fiecăruia dintre solicitanți suma de 2.000 EUR în ceea ce privește damagе moral (a se vedea Goncharova și altele și 68 de alte cazuri „Pensionari privilegiați” v. Russi a, nr. 23113/08 și 68 altele, §§ 24, 15 octombrie 2009). Costuri și cheltuieli 20. Reclamanții nu au prezentat cereri pentru costuri și cheltuieli. În consecință, Curtea nu le acordă nici o sumă sub acest cap. Dobânzile implicite 21. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara, în ceea ce privește toate cererile, plângerile în temeiul articolului 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind anularea prin revizuire a hotărârilor interne finale în favoarea reclamanților admisibile și a restului cererilor inadmisibile; deține, în ceea ce privește toate reclamanții, că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenția și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, având în vedere anularea procedurilor de revizuire a hotărârilor în favoarea reclamanților; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească fiecare doamnei Korovina, dnei Solovyeva și dlui Zaychuk, în termen de trei luni, EUR 2 000 (doi mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare, plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii dlui Zaychuk pentru satisfacție echitabilă.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 iulie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Helena Jäderblom Președintele adjunct al greffierului Apendice nr. de cerere și data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Locul de reședință Naționalitate Hotărâre internă finală a) data livrării b) data devenind finală Quashing 36775/05 08/08/2005 Antonina Sergeyevna KOROVINA 26/02/1930 Syzran Russian Syzran Tribunalul municipal 29/12/2003 01/03/2004 Presidium of the Samara Regional Court 21/04/2005 35376/06 31/07/2006 Natalya Nikolayevna SOLOVYEVA 21/04/1979 St Petersburg Russian Sovetskiy Court of Bryansk 23/04/2004 17/06/2004 Presidium of the Bryansk Regional Court 01/03/2006 30165/08 17/05/2008 Aleksandr Anatolyevich ZAYCHUK 31/08/1977 Cavkazskiy Rus Cherkessk Tribunalul Orașului 10/09/2007 10/09/2007 (în apel) Presidiu al Curții Supreme a Republicii Karachaevo-Cherkessiya 19/12/2007
THIRD SECTION
CASE OF KOROVINA AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 36775/05, 35376/06 and 30165/08) JUDGMENT STRASBOURG 12 July 2016 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Korovina and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Helena Jäderblom, President, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 21 June 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in three applications (nos. 36775/05, 35376/06 and 30165/08) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by three Russian nationals. The applicants’ names and the dates of their applications to the Court appear in the Appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Ms V. Milinchuk, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.
The applicants complained, inter alia , of the quashing of final judgments by way of supervisory review between 2003 and 2008.
On 19 January 2007, 27 August 2009 and 19 June 2012 the applications were communicated to the Government. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
5. All the applicants were parties to civil proceedings in which the first ‑ instance and appeal courts found in their favour. These judgments became final but were subsequently quashed by the supervisory review courts on the grounds of incorrect application of substantive law or incorrect assessment of evidence by lower courts (for more details see the Appendix). II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
6. The relevant domestic law governing the supervisory review procedure in force between 1 February 2003 and 7 January 2008 is summarised in Kot v. Russia (no. 20887/03, § 17, 18 January 2007). THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
7. Given that these three applications concern similar facts and complaints and raise almost identical issues under the Convention, the Court will consider them in a single judgment (see Kazakevich and 9 other “Army Pensioners” cases v. Russia , nos. 14290/03, 19089/04, 42059/04, 27800/04, 43505/04, 43538/04, 3614/05, 30906/05, 39901/05 and 524/06, § 15, 14 January 2010). II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE
1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE QUASHING OF THE JUDGMENTS IN THE APPLICANTS’ FAVOUR
All the applicants complained of a violation of Article 6 of the Convention on account of the quashing by way of supervisory review of the final judgments in their favour. They further complained of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in relation to the same facts. The Court will consider all these cases in the light of both provisions, which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law ...” A. Admissibility
The Court notes that those complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. B. Merits
The Government argued that the supervisory review proceedings resulting in the quashing of the judgments at issue had been lawful: they had been initiated by the defendant authorities within the time-limits provided by domestic law. The supervisory review courts had quashed lower courts’ judgments that had been based on an incorrect application of the substantive law, thus correcting flagrant injustices and eliminating dangerous precedents.
The applicants reiterated their complaints.
The Court observes that it has already found numerous violations of the Convention on account of the quashing of final judgments by way of supervisory review procedure, as in force at the material time (see Kot , cited above, § 29). There is no reason to depart from that finding in the present case.
There has, accordingly, been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. III.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION
14. Lastly, the applicants in the Korovina and Solovyeva cases, in addition complained under Articles 6, 13, 14, 17, 18 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention of other violations, such as the length of proceedings, lack of an effective domestic remedy against the quashing by way of supervisory review of final domestic judgments in the applicants’ favour, the impartiality of the courts and the outcome of the proceedings.
In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that they are manifestly ill-founded and must be rejected, in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. IV.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
16. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
All the applicants claimed only non-pecuniary damage. Ms Solovyeva and Mr Zaychuk claimed 2,000 euros (EUR) and EUR 3,000, respectively. Ms Korovina left the determination of the amount of compensation to the Court’s discretion.
The Government considered their claims as being excessive and unreasonable.
The Court finds that all the applicants have suffered non-pecuniary damage which cannot be compensated by the mere finding of a violation. In these circumstances and having regard to the principles developed in its case-law on determination of compensation in similar cases and making its assessment on an equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, the Court awards each of the applicants the sum of EUR 2,000 in respect of non-pecuniary damagе (see Goncharova and Others and 68 other “Privileged Pensioners” cases v. Russi a, nos. 23113/08 and 68 others, §§ 22 ‑ 24, 15 October 2009). B. Costs and expenses
The applicants did not submit claims for costs and expenses. Accordingly, the Court does not award them any sum under that head. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares, in respect of all the applications, the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the quashing by way of supervisory review of final domestic judgments in the applicants’ favour admissible and the remainder of the applications inadmissible; 3. Holds, in respect of all the applicants, that there has been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the quashing by way of supervisory review proceedings of the judgments in the applicants’ favour; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay each to Ms Korovina, Ms Solovyeva and Mr Zaychuk, within three months, EUR 2,000 (two thousand euros) in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of Mr Zaychuk’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 12 July 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Fatoș Aracı Helena Jäderblom Deputy Registrar President APPENDIX No. Application no. and date of introduction Applicant name Date of birth Place of residence Nationality Final domestic judgment a) date of delivery b) date of becoming final Quashing 36775/05 08/08/2005 Antonina Sergeyevna KOROVINA 26/02/1930 Syzran Russian Syzran Town Court 29/12/2003 01/03/2004 Presidium of the Samara Regional Court 21/04/2005 35376/06 31/07/2006 Natalya Nikolayevna SOLOVYEVA 21/04/1979 St Petersburg Russian Sovetskiy District Court of Bryansk 23/04/2004 17/06/2004 Presidium of the Bryansk Regional Court 01/03/2006 30165/08 17/05/2008 Aleksandr Anatolyevich ZAYCHUK 31/08/1977 Kavkazskiy Russian Cherkessk Town Court 10/09/2007 10/09/2007 (on appeal) Presidium of the Supreme Court of the Republic of Karachaevo-Cherkessiya 19/12/2007