- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 martie 2016
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Shapkin și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
CAUZA TERZĂ A SECȚIUNII DE SHAPKIN ȘI ALE ALTE CAUZE v. RUSIA (Aplicații nr. 34248/05, 46745/06 și 28424/07) JUSTIȚIA Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții într-o hotărâre din 18 decembrie 2018. STRASBOURG 15 martie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Shapkin și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 23 februarie 2016, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în trei cereri (nus.
34248/05, 46745/06 și 28424/07) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți ruși („reclamanții”). Detaliile reclamanților și data cererilor lor la Curtea figurează în apendice. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dna Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse, Tо Curtea Europeană a Drepturilor Omului. , cu privire la anularea hotărârilor obligatorii și executive prin revizuirea supravegherii între 2003 și 2008. În diferite date indicate în apendicele acestor plângeri au fost comunicate guvernului contestat.
FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Cazurile Shapkin și Ramazanov Între 2005 și 2006, reclamanții au depus în judecată autorităților pentru calcularea greșită a beneficiilor sociale. Hotărârile au devenit definitive. În diferite date, tribunalele de supraveghere au anulat hotărârile în favoarea reclamanților după cererile autorităților inculpate, având în vedere faptul că instanțele inferiore au aplicat în mod greșit legislația susținută sau procedural (pentru mai multe detalii, a se vedea Apendicele). Cazul Kulnev La 3 iulie 1986, reclamantul a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare. Februarie 1997 el a fost achitat. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere la Curtea de District Sovetskiy, declarând 3.973.578 ruble ruse (RUB) în compensare pentru prejudiciu material și moral din motive de urmărire ilegală.
La 24 mai 1999, Curtea de District Sovetskiy a permis în parte cererea reclamantului, atribuind-i RUB 43.568 în compensare pentru salariul nerambursat, confiscarea mașinii sale și costurile și cheltuielile judiciare. Hotărârea a fost pe deplin executată. 10. La o dată neespecificată, reclamantul a introdus un set similar de proceduri împotriva Ministerului Finanțelor, cerând compensare pentru acuzații nejustificate în 1997. 11. Iulie 2006 Curtea de District Leninskiy a acordat în totalitate cererea reclamantului și i-a acordat RUB 761 815 în compensare pentru salariul nerambursat; confiscarea mașinii sale și a altor bunuri; închirierea pentru apartamentul său; cheltuielile de călătorie; și costurile și cheltuielile judiciare.
Nu a fost depus niciun recurs împotriva hotărârii și a devenit final. 12. Februarie 2007 Presidium al Curții Regionale Rostov a anulat această hotărâre prin revizuire de supraveghere, având în vedere că aceeași chestiune a fost deja decisă prin hotărârea din 24 mai 1999 și că nu au existat motive de examinare a plângerii pentru a doua oară. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 13. Legea internă relevantă care reglementează procedura de revizuire de supraveghere în vigoare între 1 Februarie 2003 și 7 ianuarie 2008 se rezumă în hotărârea Curții din Kot c. Rusia (nr. 20887/03, § 17, 18 ianuarie 2007). HOTĂRÂREA DE APLICAȚII 14. Având în vedere că aceste trei cereri se referă la fapte și plângeri similare și ridică probleme aproape identice în temeiul Convenției, Curtea va lua în considerare aceste aspecte într-o hotărâre unică (a se vedea Kazakevich și 9 alte cauze „Pensionari Army” v. Rusia , nr. 14290/03 și al., § 15, 14 ianuarie 2010). II.
ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIE PRIVIND CONTA CUZIUNEA ÎN FAVORUL APLICATORILOR 15. Toți reclamanții se plângeau de o încălcare a articolului 6 din Convenție, având în vedere anularea controlului hotărârilor obligatorii și executive în favoarea lor, au plâns în continuare o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în ceea ce privește aceleași fapte. Curtea va lua în considerare toate aceste cazuri în funcție de ambele dispoziții, care, în măsura în care este relevant, au citit după cum urmează: art. 6 § „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional ...” Admisibilitate 16. Curtea constată că plângerile reclamanților nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, menționează că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul a susținut că procedurile de supraveghere care au dus la anularea hotărârilor pronunțate în favoarea reclamanților au fost legale: acestea au fost inițiate de autoritățile inculpate în termenele prevăzute de legislația internă. Instanțele de supraveghere au anulat hotărârile judecătoreștilor care se bazau pe o aplicare necorespunzătoare a legii de fond, corectând astfel nedreptățile flagrante și eliminând precedentele periculoase.
Revizuirea supravegherii a fost necesară pentru a remedia un defect fundamental în cadrul procedurii dinaintea instanțelor de judecată, și anume aplicarea incorectă a normelor de competență teritorială de către Tribunalul oraș Velikiye Luki. 18. Reclamanții au reiterat plângerile lor.
19. Curtea observă că a constatat deja numeroase încălcări ale Convenției din cauza anulării hotărârilor obligatorii și executoare prin revizuirea de supraveghere în temeiul Codului de procedură civilă în vigoare la momentul material (a se vedea Kot , citat mai sus § 29). Unele dintre aceste încălcări au fost constatate în circumstanțe similare și se referă la anularea hotărârilor interne finale de atribuire a diferitelor prestații sociale sau compensații care urmează să fie plătite de stat (a se vedea, printre multe alte autorități, Khotuleva c. Rusia , nr. 27114/04, 30 iulie 2009, și Senchenko și alții și 35 de cazuri de „pensionari Yakut” c. Rusia , nr. 32865/06 și al., 28 mai 2009). 20. În ceea ce privește Shapkin Cauza, în ceea ce privește care guvernul a menționat necesitatea de a corecta un defect de procedură care rezultă din încălcarea normelor de competență teritorială, Curtea reiterează că deja a constatat că acest defect nu constituie o circumstanță care este de un caracter atât de fundamental și convingător încât să justifice anularea unei hotărâri interne finale în favoarea reclamantului (a se vedea Zvezdin v. Rusia , nr. 25448/06, §§ 30 și 31 iunie 2007 … 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția.
III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIUNEA PRIVIND CONTA DE NUNA ENFORCARE 22. Respectând art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul în cazul Ramazanov se plâng în continuare în legătură cu nerespectul executarea unei hotărâri din 6 iunie 2005, menținute la 7 septembrie 2005, înainte de anularea sa. 23. Guvernul a susținut că hotărârea nu poate fi executată în funcție de anularea sa prin intermediul procedurii de revizuire a supravegherii. 24. Curtea reiterează că principiile pe care o hotărâre judiciară finală nu trebuie pusă la îndoială și că aceaceasta ar trebui pusă în aplicare reprezintă două aspecte ale acelașiui concept general, și anume dreptul la o instanță.
Având în vedere concluzia sa de încălcare a articolului 6 din Convenție din cauza încheierii prin revizuirea supravegherii hotărârii din 6 Iunie 2005, care a fost susținută la 7 septembrie 2005, Curtea, în timp ce declară această plângere admisibilă, nu consideră necesar să examineze separat problema neexecuției, deoarece hotărârea a fost anulată mai puțin de un an după ce a devenit obligatorie și executivă (a se vedea Kulkov și alții c. Rusia , nr. 25114/03 et al. § 35, 8 ianuarie 2009, cu alte referințe). IV.
În cele din urmă , în Shapkin și Ramazanov , reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și/sau al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu diferite deficiențe în ceea ce privește aceleași proceduri judiciare sau de aplicare . 26. Având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, acestea sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§§ 3 și 4 din Convenție.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înălții Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar pentru partea vătămată.” În primul rând, Curtea constată că, în cazurile Shapkin și Ramzanov, reclamanții nu au reușit să depună cereri de justă satisfacție în termenele prescrise. 29. În cazul Kulnev , reclamantul a solicitat 3.718.247 ruble ruse (RUB) și 8.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral, respectiv 30. Guvernul nu a fost de acord. 31. Curtea observă că suma atribuită de hotărârea din 27 iulie 2006 a fost mai mare decât cea acordată la 24 mai 1999. Curtea este, prin urmare, dispusă să accepte că reclamantul ar putea fi suferit unele prejudiciu material în legătură cu încălcările constatate.
Având în vedere principiile elaborate în jurisprudența sa privind determinarea compensației în cazuri similare (a se vedea cel mai recent, Kovalenko și alții c. Rusia, [Comitetul], nr. 36299/03, 8 decembrie 2015), Curtea consideră că este rezonabil și echitabil atribuirea dlui Kulnev o sumă forfetară de 5.000 EUR în ceea ce privește toate șefii de daune. Costurile și cheltuielile 32. Reclamanții nu au prezentat nicio creanță în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Declarații, în ceea ce privește toate cererile, plângerile în temeiul articolului 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind anularea prin revizuirea hotărârilor interne finale în favoarea reclamanților și neexecuția hotărârii din 6 iunie 2005, astfel cum s-a confirmat la 7 septembrie 2005, în favoarea reclamantului în cazul Ramazanov admisibil și în restul cererilor inadmisibile; , în ceea ce privește toate reclamanții , că s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție , având în vedere anularea procedurii de revizuire a hotărârilor în favoarea reclamanților . Deține , în ceea ce privește cazul Ramazanov , că nu este necesar să se examineze în mod separat plângerea reclamantului din cauza neapăratului . executarea hotărârii din 6 iunie 2005, astfel cum a fost susținută la 7 septembrie 2005, înainte de anularea sa; Holds (a) că Statul pârât trebuie să plătească domnului Konstantin Mikhaylovich Kulnev, în termen de trei luni, EUR 5.000 (cincă mii de euro) în ceea ce privește toate șefii de daune, care urmează să fie transformate în moneda statului răspuns la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil;
(b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii dlui Kulnev pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 15 martie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Marialena Tsirli Helena Jäderblom Președintele adjunct al greffierului APENSUL DECIZIE Nr. și data de introducere Data comunicării Numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință Naționalitate Hotărâre internă finală a) data livrării b) data devenind achiziționare finală a Achiziționării Statul de aplicare (prima de a câștiga) Lungimea de neexecuție a neexecuției înainte de anulare (punerea separată) 34248/05 29/07/2005 29/01/2009 Aleksandr Mikhaylovich SHAPKIN 09/12/1949 Velikiye Luki Rus Velikiye Luki Tribunalul orașului din regiunea Pskov 26/07/2005 05/08/2005 Biroul Regional de Securitate Socială Biroul Medical a fost ordonat să stabilească rata de invaliditate a reclamantului la 100% Un certificat de invaliditate a fost emis Presidium of Pskov Regional Court 14/10/2005 N/A 46745/06 18/10/2006 18/06/2007 Naib Surkhayevich RAMAZANOV 10/02/1954 Khasavyurt Russian Justice of the Pace of the 86th Court Circuit of the Khasavyurtovskiy District 06/06/2005 07/09/2005 Branchul Dagestan al Fondului de Pensiuni RUB 46.327 (arrayuri de pensie)+RUB 4.763 (pensiune lunară) rămas neforsată Prezidiu al Curții Supreme a Republicii Dagestan 15/06/2006 (declararea a fost respinsă) 8 luni 28424/07 17/05/2007 12/10/2009 Konstantin Mikhaylovich KULNEV 16/08/1937 Rostov-na-Donu Rus Leninskiy Curtea de district din Rostov na-Donu 27/07/2006 26/09/2006 Ministerul Finanțelor RUB 761.815
(suma redusă pentru daune) Prezidiu neforțat al Curții Regionale Rostov 01/02/2007 N/A
THIRD SECTION
CASE OF SHAPKIN AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 34248/05, 46745/06 and 28424/07) JUDGMENT This judgment was revised in accordance with Rule 80 of the Rules of Court in a judgment of 18 December 2018. STRASBOURG 15 March 2016 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Shapkin and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Helena Jäderblom, President, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 23 February 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in three applications (nos. 34248/05, 46745/06 and 28424/07) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by three Russian nationals (“the applicants”). The applicants’ details and the dates of their applications to the Court appear in the Appendix.
The Russian Government (“the Government”) were represented by Ms V. Milinchuk, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation tо the European Court of Human Rights.
The applicants complained, inter alia , of the quashing of binding and enforceable judgments by way of supervisory review between 2003 and 2008.
On various dates indicated in the Appendix these complaints were communicated to the respondent Government. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
A. The Shapkin and Ramazanov cases
Between 2005 and 2006 the applicants successfully sued the authorities for miscalculating social benefits. The judgments became final.
On various dates the supervisory review courts quashed the judgments delivered in the applicants’ favour after applications by the defendant authorities, considering that the lower courts had misapplied substantive or procedural law (for more details see the Appendix). B. The Kulnev case
On 3 July 1986 the applicant was sentenced to three and a half years’ imprisonment. On 25 February 1997 he was acquitted.
On an unspecified date the applicant lodged an application with the Sovetskiy District Court, claiming 3,973,578 Russian roubles (RUB) in compensation for pecuniary and non-pecuniary damage on the grounds of wrongful prosecution.
On 24 May 1999 the Sovetskiy District Court allowed the applicant’s claim in part, awarding him RUB 43,568 in compensation for unpaid salary, the confiscation of his car, and judicial costs and expenses. The judgment was fully enforced.
On an unspecified date the applicant brought a similar set of proceedings against the Ministry of Finance, claiming compensation for wrongful prosecution in 1997.
On 27 July 2006 the Leninskiy District Court granted the applicant’s claim in full and awarded him RUB 761,815 in compensation for unpaid salary; the confiscation of his car and other property; rent for his flat; travel expenses; and judicial costs and expenses. No appeal against the judgment was lodged and it became final.
On 1 February 2007 the Presidium of the Rostov Regional Court quashed that judgment by way of supervisory review on the grounds that the same issue had already been decided by the judgment of 24 May 1999 and that there had been no grounds to examine the complaint a second time. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW
13. The relevant domestic law governing the supervisory review procedure in force between 1 February 2003 and 7 January 2008 is summed up in the Court’s judgment in Kot v. Russia (no. 20887/03, § 17, 18 January 2007). THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
14. Given that these three applications concern similar facts and complaints and raise almost identical issues under the Convention, the Court will consider them in a single judgment (see Kazakevich and 9 other “Army Pensioners” cases v. Russia , nos. 14290/03 et al., § 15, 14 January 2010). II.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE
1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE QUASHING OF THE JUDGMENTS IN THE APPLICANTS’ FAVOUR
All the applicants complained of a violation of Article 6 of the Convention on account of the quashing by way of supervisory review of the binding and enforceable judgments in their favour. They further complained of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in relation to the same facts. The Court will consider all these cases in the light of both provisions, which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law ...” A. Admissibility
The Court notes that the applicants’ complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It also notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. B. Merits
The Government argued that the supervisory review proceedings resulting in the quashing of the judgments delivered in the applicants’ favour had been lawful: they had been initiated by the defendant authorities within the time-limits provided for by domestic law. The supervisory review courts had quashed lower court judgments that had been based on an incorrect application of the substantive law, thus correcting flagrant injustices and eliminating dangerous precedents. In the case of Shapkin , the supervisory review had been necessary to remedy a fundamental defect in the proceedings before the lower courts, namely the incorrect application of the rules of territorial jurisdiction by the Velikiye Luki Town Court.
The applicants reiterated their complaints.
The Court observes that it has already found numerous violations of the Convention on account of the quashing of binding and enforceable judgments by way of supervisory review under the Code of Civil Procedure as in force at the material time (see Kot , cited above, § 29). Some of these violations were found in similar circumstances and similarly concerned the quashing of final domestic judgments awarding various social benefits or compensation to be paid by the State (see, among many other authorities, Khotuleva v. Russia , no. 27114/04, 30 July 2009, and Senchenko and Others and 35 other “Yakut pensioners” cases v. Russia , nos. 32865/06 et al., 28 May 2009).
As regards the Shapkin case, in relation to which the Government referred to the need to correct a procedural defect resulting from a breach of the rules of territorial jurisdiction, the Court reiterates that it has already found that such a defect does not constitute a circumstance that is of such a fundamental and compelling character as to justify the quashing of a final domestic judgment in the applicant’s favour (see Zvezdin v. Russia , no. 25448/06, §§ 30 and 31, 14 June 2007). It does not see any reason to reach a different conclusion in the present case.
The Court accordingly concludes that in all the cases the quashing of the binding and enforceable judgments in the applicants’ favour by way of supervisory review amounts to a breach of the principle of legal certainty, in violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. III.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE
1 OF PROTOCOL No.
1 TO THE CONVENTION ON ACCOUNT OF NON
‑ ENFORCEMENT
Relying on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicant in the Ramazanov case further complained about the non ‑ enforcement of a judgment of 6 June 2005, which had been upheld on 7 September 2005, prior to its quashing.
The Government argued that the judgment could not be enforced on account of its quashing by way of the supervisory review procedure.
The Court reiterates that the principles that a final judicial decision must not be called into question and that it should be enforced represent two aspects of the same general concept, namely the right to a court. Having regard to its finding of a violation of Article 6 of the Convention on account of the quashing by way of supervisory review of the judgment of 6 June 2005, which had been upheld on 7 September 2005, the Court, while declaring this complaint admissible, does not consider it necessary to examine separately the issue of non-enforcement since the judgment was quashed less than a year after it had become binding and enforceable (see Kulkov and Others v. Russia , nos. 25114/03 et al., § 35, 8 January 2009, with further references). IV.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION
25. Lastly, in the Shapkin and Ramazanov , cases the applicants complained under Article 6 of the Convention and/or Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention of various shortcomings in relation to the same, and other, sets of judicial or enforcement proceedings.
In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that they are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. V.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
27. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The Court notes at the outset that in the cases of Shapkin and Ramzanov the applicants failed to submit claims for just satisfaction within the prescribed time-limits.
In the case of Kulnev , the applicant claimed 3,718,247 Russian roubles (RUB) and 8,000 euros (EUR) in respect of pecuniary and non ‑ pecuniary damage, respectively.
The Government disagreed.
The Court observes that the sum awarded by the judgment of 27 July 2006 was higher than that awarded on 24 May 1999. The Court is thus ready to accept that the applicant might have suffered some pecuniary damage in relation to the violations found. Having regard to the principles developed in its case-law on the determination of compensation in similar cases (see, most recently, Kovalenko and Others v. Russia, [Committee], no. 36299/03, 8 December 2015), the Court considers it reasonable and equitable to award Mr Kulnev a lump sum of EUR 5,000 in respect of all heads of damage. B. Costs and expenses
The applicants submitted no claims in respect of costs and expenses. The Court thus makes no award in this regard. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares , in respect of all the applications, the complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention concerning the quashing by way of supervisory review of final domestic judgments in the applicants’ favour, and the non ‑ enforcement of the judgment of 6 June 2005, as upheld on 7 September 2005, in the applicant’s favour in the case of Ramazanov admissible and the remainder of the applications inadmissible; 3. Holds , in respect of all the applicants, that there has been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the quashing by way of supervisory review proceedings of the judgments in the applicants’ favour; 4. Holds , in respect of the case of Ramazanov , that there is no need to examine separately the applicant’s complaint on account of the non ‑ enforcement of the judgment of 6 June 2005, as upheld on 7 September 2005, prior to its quashing; 5. Holds (a) that the respondent State is to pay Mr Konstantin Mikhaylovich Kulnev, within three months, EUR 5,000 (five thousand euros) in respect of all heads of damage, to be converted into the currency of the responded State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 6. Dismisses the remainder of Mr Kulnev’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 15 March 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Deputy Registrar President APPENDIX No Application no. and date of introduction Date of communication Applicant’s name Date of birth Place of residence Nationality Final domestic judgment a) date of delivery b) date of becoming final Defendant Award(s) Enforcement status (prior to quashing) Quashing Length of non-enforcement prior to quashing (separate complaint) 34248/05 29/07/2005 29/01/2009 Aleksandr Mikhaylovich SHAPKIN 09/12/1949 Velikiye Luki Russian Velikiye Luki Town Court of the Pskov Region 26/07/2005 05/08/2005 The Regional Social Security Office The medical office was ordered to set the applicant’s disability rate at 100% A certificate of disability was issued Presidium of the Pskov Regional Court 14/10/2005 N/A 46745/06 18/10/2006 18/06/2007 Naib Surkhayevich RAMAZANOV 10/02/1954 Khasavyurt Russian Justice of the Peace of the 86th Court Circuit of the Khasavyurtovskiy District 06/06/2005 07/09/2005 The Dagestan Branch of the Pension Fund RUB 46,327 (pension arrears)+RUB 4,763 (monthly pension) Remained unenforced Presidium of the Supreme Court of the Republic of Dagestan 15/06/2006 (the claim was dismissed) 8 months 8 days 28424/07 17/05/2007 12/10/2009 Konstantin Mikhaylovich KULNEV 16/08/1937 Rostov-na-Donu Russian Leninskiy District Court of Rostov ‑ na-Donu 27/07/2006 26/09/2006 The Ministry of Finance RUB 761,815 (lump sum for damages) Remained unenforced Presidium of the Rostov Regional Court 01/02/2007 N/A