- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 31 mai 2016
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Voinea împotriva României
Traducere în română Auto
Ștefan VOINEA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 31 mai 2016 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Iulia Motoc, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 noiembrie 2008, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Andreea Voinea și dl Ștefan Voinea, sunt resortisanți români, care s-au născut în 1998 și respectiv în 1999 și trăiesc în Constanța. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către mama lor, dna Adriana Cioroianu.
Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 octombrie 2002, Curtea de District Constanța a obligat tatăl reclamantului, L.V., să le plătească sprijinul pentru copii în valoare de 33% din salariul său lunar. Această hotărâre a devenit finală la 28 martie 2003, când apelul lui L.V. asupra punctelor de drept (recursuri ) a fost respins de Curtea de Constanța County. La 23 martie 2007 L.V. a solicitat instanțelor să clarifice dispozițiile operaționale ale hotărârii din 7 octombrie 2002. La 1 octombrie 2007, Curtea de district Constanța a permis cererea și a hotărât că orice venit neregulat suplimentar la salariul de bază lunar (cum ar fi per diem primit de L.V.
În timpul călătoriei sale în calitate de marinar) nu trebuia să fie inclus în salariul lunar în scopul calculului sprijinului pentru copii. Mama reclamanților, acționând ca reprezentant juridic, a depus mai multe plângeri penale împotriva L.V. acuzând-l de a-și părăsi copiii prin nu plătirea corectă a sprijinului pentru copii. Ea a susținut că toate veniturile suplimentare ale L.V. Ar fi trebuit să fie luată în considerare pentru calcularea sprijinului pentru copii. De asemenea, ea a afirmat că suma de 130 euro (EUR) că L.V. a plătit pentru fiecare copil este prea scăzută în comparație cu venitul său lunar real. La 25 septembrie 2007, biroul procurorului a atașat Curtea Constanța a hotărât să nu impune acuzații împotriva L.V.
Decizia a fost bazată pe rapoarte de experți și dovada plății sprijinului pentru copii pentru ambii copii. În urma unor plângeri penale similare depuse de mama reclamanților au fost respinse cu efect final de Curtea de District Constanța la 8 aprilie 2010 și 31 ianuarie 2012. Curtea a considerat de fiecare dată că L.V.
își îndeplinea obligația de a plăti sprijinul pentru copii, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea din 7 octombrie 2002 și a clarificat în continuare la 1 octombrie 2007. Legea internă relevantă privind executarea hotărârilor finale, și anume fragmentele Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 188/2000 privind competențele și funcțiile judecătorilor, în vigoare la momentul evenimentelor din cauza actuală, este rezumat în hotărârea Curții în cazul Topciov c. România (dec.), nr. 17369/02, 15 iunie 2006). Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și în principiu în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că hotărârea din 7 octombrie 2002 nu a fost pe deplin aplicată.
Reclamanții au susținut că hotărârea în favoarea lor nu a fost pe deplin pusă în aplicare, care se bazează pe art. 6 din Convenție și, în principiu, pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care a citit după cum urmează în părțile relevante: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” 12. Guvernul a contestat aceste acuzații și a susținut că hotărârea din 7 octombrie 2002 a fost pe deplin executată. 13. În evaluarea circumstanțelor prezentului caz, Curtea constată că afirmația reclamanților privind neexecuția hotărârii emise la 7 octombrie 2002 de Curtea de District Constanța a fost deja analizată de procurori și de instanțe interne. În special, în hotărârile sale finale din 8 aprilie 2010 și 31 ianuarie 2012, Curtea de District Constanța a considerat că L.V.
a executat pe deplin hotărârea în cauză, deoarece a fost clarificată la 1 octombrie 2007. Având în vedere tot materialul dinaintea acesteia, Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de concluziile instanței interne în acest caz (a se vedea Ghița v. România , nr. 41304/04, § 15, 31 mai 2011). 14. Rezultă că reclamațiile reclamanților sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 23 iunie 2016. Fatoș Aracı Krzysztof Wojtyczek Președintele de secretar adjunct
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 55882/08 Andreea and Ștefan VOINEA against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 31 May 2016 as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek, President, Iulia Motoc, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 8 November 2008, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicants, Ms Andreea Voinea and Mr Ștefan Voinea, are Romanian nationals, who were born in 1998 and 1999 respectively and live in Constanța. They were represented before the Court by their mother, Ms Adriana Cioroianu.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 7 October 2002 the Constanța District Court obliged the applicants’ father, L.V., to pay them child support in the amount of 33% of his monthly salary. This judgment became final on 28 March 2003 when L.V.’s appeal on points of law ( recurs ) had been rejected by the Constanța County Court.
On 23 March 2007 L.V. requested the courts to clarify the operative provisions of the judgment of 7 October 2002. On 1 October 2007 the Constanța District Court allowed the request and decided that any irregular income additional to the monthly basic salary (such as the per diem received by L.V. during his travel as a sailor) was not to be included in the monthly salary for the purposes of the calculation of the child support.
The applicants’ mother, acting as their legal representative, lodged several criminal complaints against L.V. accusing him of having abandoned his children by not paying them the correct amount of child support. She claimed that all additional income made by L.V. should have been taken into consideration for the calculation of the child support. She also alleged that the amount of 130 euros (EUR) that L.V. had been paying for each child was too low in comparison with his real monthly income.
On 25 September 2007 the prosecutor’s office attached to the Constanța County Court decided not to press charges against L.V. The decision was based on expert reports and proof of payment of child support for both children.
Subsequent similar criminal complaints lodged by the applicants’ mother had been rejected with final effect by the Constanța District Court on 8 April 2010 and 31 January 2012. The court considered each time that L.V. had fulfilled his obligation to pay child support as it had been set by the judgment of 7 October 2002 and further clarified on 1 October 2007. B. Relevant domestic law
The relevant domestic law concerning the execution of final judgments, namely excerpts of the Civil Procedure Code and of Law no. 188/2000 on the powers and functions of bailiffs, in force at the time of the events in the current case, is summed up in the Court’s judgment in the case of Topciov v. Romania ((dec.), no. 17369/02, 15 June 2006). COMPLAINTS
The applicants complained under Article 6 of the Convention and in substance under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the judgment of 7 October 2002 had not been fully enforced. THE LAW
The applicants alleged that the judgment in their favour had not been fully enforced. They relied on Article 6 of the Convention and in substance on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention which read as follows in their relevant parts: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
The Government contested these allegations and submitted that the judgment of 7 October 2002 had been fully enforced.
In the assessment of the circumstances of the present case the Court notes that the applicants’ allegation concerning the non-enforcement of the judgment issued on 7 October 2002 by the Constanța District Court has already been analysed by the domestic prosecutors and courts. In particular, in its final judgments of 8 April 2010 and 31 January 2012 the Constanța District Court considered that L.V. had fully executed the judgment in question as it had been clarified on 1 October 2007. In the light of all the material before it, the Court sees no reason to depart from the domestic court’s findings in the present case (see Ghiță v. Romania , no. 41304/04, § 15, 31 May 2011).
It follows that the applicants’ complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 23 June 2016. Fatoș Aracı Krzysztof Wojtyczek Deputy Registrar President