Comunicat la 15 aprilie 2015 Secțiunea a treia Cerere nr. 55882/08 Andreea și Aghafan VOINEA împotriva României, introdusă la 8 noiembrie 2008 EXPOSAT DEFĂRȚII Reclamanții, dle Andreea Voinea și M. Ștefan Voinea, sunt resortisanți români născuți în 1998 și, respectiv, 1999,. Soră și frate, ei nu au atins vârsta legală a majorității. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către mama lor, M. Adriana Cioroianu. Ei locuiesc în Constanța. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Pensia alimentară acordată reclamanților prin hotărârea din 7 octombrie 2002 a Tribunalului de Primă Instanță din Constanța, confirmată prin decizia din 28 martie 2003 a Tribunalului departamentului Constanța, tatăl reclamanților, L.V., a fost condamnată să plătească o pensie alimentară cu 33% din venitul său lunar net, adică 17% din acest venit în favoarea recurentei și 16% în favoarea reclamantului. L.V., care era salariat, era angajat la momentul respectiv de către o societate străină de transport maritim. Valoarea veniturilor sale a fost comunicată autorităților judiciare din Constanța în urma unei comisii de recurs la Tribunalul din Trieste. Între iunie 2002 și martie 2006, aceaceasta a fost în mod voluntar de aproximativ un sfert din valoarea pensiei alimentare, și anume 16 373 de noi lei românești (RON), din suma totală de 62 825 RON. Prin urmare, la 12 mai 2006, instanța de primă instanță a autorizat executarea forțată a debitorului pentru restul sumei de plătit. Această sumă, actualizată în funcție de indicele inflației, a fost întocmită printr-un raport de expertiză contabilă din 9 iunie 2006. Printr-un proces-verbal din 14 iulie 2006, executorul judiciar însărcinat cu această executare forțată a numit un expert imobiliar pentru a evalua apartamentul debitorului, pentru a-l urmări în cadrul acestei proceduri. Executarea forțată a fost ulterior întreruptă din cauza a două proceduri succesive de contestare a executării de către debitor. În același timp, mama reclamanților a depus plângere împotriva L.V. pentru abandonarea familiei ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată a pensiei alimentare stabilite de instanță. (aa) anularea actelor executorului de justiție menționate mai sus și suspendarea executării forțate pe motiv că valoarea datoriei sale a fost calculată în mod eronat, în opinia sa. El a considerat că această sumă nu ar fi trebuit să includă veniturile suplimentare, și anume veniturile zilnice suplimentare colectate în timpul perioadelor de navigație efectivă, adică atunci când a fost efectiv la bordul unei nave. 11. În urma unei hotărâri din 27 iulie 2006 a Tribunalului de Primă Instanță din Constanța, care i-a fost în favoarea sa, prin Hotărârea din 21 martie 2007, tribunalul departamental din Tulcea Într-o a doua contestație privind executarea din 23 martie 2007, L.V. a solicitat clarificarea sensului și a domeniului de aplicare al sistemului (lemurirea ințelesului și intinderii disponibili) al hotărârii judecătorești care îi impunea plata pensiei alimentare. Prin această contestație, el a solicitat instanței să precizeze ce tipuri de venituri erau incluse în venitul lunar net. 13 printr-o hotărâre din 1 octombrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță din Constanța a acceptat cererea L.V. și a făcut o clarificare a sensului și a amplorii sistemului hotărârii judecătorești care urmează să fie executată. Instanța a indicat că venitul lunar net includea toate veniturile obișnuite cu caracter permanent și nu includea eventualele venituri cu caracter excepțional, cum ar fi venitul pentru orele suplimentare, dreptul la muncă în condiții de risc sau dreptul la concediere. 14. Această hotărâre a precizat, de asemenea, că, pentru a stabili caracterul obișnuit al unui venit salarial, trebuie să se țină seama de tipul de activitate profesională desfășurată de debitor. Prin urmare, Tribunalul a considerat că veniturile zilnice aveau, în cazul special al marinarilor, un caracter obișnuit și se distingeau de veniturile zilnice percepute pentru activitățile profesionale cu caracter sporadic. 15. Această hotărâre a fost confirmată prin decizia Tribunalului departamentului Constanța din 19 iunie 2008. La 15 octombrie 2007, mama reclamanților a depus plângere împotriva L.V. în principal pentru abandonarea familiei, din cauza neîndeplinirii obligației de plată a pensiei alimentare stabilite de instanță 17. La 25 septembrie 2007 a fost pronunțat un refuz de către Parchet la Tribunalul de Primă Instanță din Constanța, în principal din cauza faptului că plângerea a fost depusă cu întârziere. Parchetul nota că la 1 septembrie 2006, L.V. și-a schimbat locul de muncă, fiind angajat de o întreprindere locală și că, de la acea dată, plătise în mod regulat pensia alimentară datorată reclamanților. 18. Acest refuz a fost infirmat la 23 noiembrie 2007 de procurorul general al acestui Parchet, care a trimis cazul poliției judiciare pentru a completa investigația. Procurorul general a constatat, printre altele, că L.V. nu și-a îndeplinit obligația în perioade cuprinse între decembrie 2004 și aprilie 2005 și septembrie 2005 și ianuarie 2006. Această decizie a fost confirmată de tribunalul departamental din Ialomița la 27 mai 2008. 20. Curtea nu a fost informată cu privire la continuarea anchetei. GRIEF 21. Invocând în mod explicit art. 6 din Convenție și, în esență, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de faptul că hotărârea definitivă de justiție din 7 octombrie 2002, care le-a acordat o pensie alimentară, nu a fost executată integral. Întrebări cu privire la părți A existat vreo încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță, garantată prin art. 61 din Convenție; din cauza neexecutării integrale a deciziei definitive din 7 octombrie 2002 a Tribunalului de Primă Instanță din Constanța, confirmată prin decizia din 28 martie 2003 a Tribunalului departamental din Constanța, s-a încălcat dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție, din cauza refuzului executarea integrală a deciziei menționate la punctul (n)
Communiquée le 15 avril 2015
Requête n
o
55882/08
Andreea et Ștefan VOINEA
contre la Roumanie
introduite le 8 novembre 2008
1.
Les requérants, M
lle
Andreea Voinea et M.
Ștefan Voinea, sont des ressortissants roumains nés en 1998 et 1999, respectivement. Sœur et frère, ils n’ont pas atteint l’âge légal de la majorité. Ils sont représentés devant la Cour par leur mère, M
me
Adriana Cioroianu. Ils résident à Constanța.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
1.
La pension alimentaire allouée aux requérants
3.
Par jugement du 7 octobre 2002 du tribunal de première instance de Constanța, confirmé par décision du 28 mars 2003 du tribunal départemental de Constanța, le père des requérants, L.V., fut condamné à payer une pension alimentaire à hauteur de 33% de son revenu mensuel net, soit 17% de ce revenu en faveur de la requérante et 16% en faveur du requérant.
4.
L.V., qui était salarié, était employé à l’époque par une compagnie étrangère de transport maritime. Le montant de ses revenus fut communiqué aux autorités judiciaires de Constanța à la suite d’une commission rogatoire auprès du tribunal de Trieste.
5.
Entre juin 2002 et mars 2006, il s’acquitta volontairement d’environ un quart du montant de cette pension alimentaire, à savoir 16
373 nouveau lei roumains (RON), sur un montant total de 62
6.
Par conséquent, le 12 mai 2006, le tribunal de première instance autorisa l’exécution forcée à l’égard du débiteur pour le restant du montant à payer. Ce montant, actualisé selon l’indice de l’inflation, fut établi par un rapport d’expertise comptable du 9 juin 2006.
7.
Par un procès-verbal du 14 juillet 2006, l’huissier de justice chargé de cette exécution forcée nomma un expert immobilier pour évaluer l’appartement appartenant au débiteur, afin de le poursuivre dans le cadre de cette procédure.
8.
L’exécution forcée fut interrompue, par la suite, en raison de deux procédures successives de contestation à l’exécution entamées par le débiteur.
9.
En parallèle, la mère des requérants porta plainte contre L.V. pour abandon de famille du fait du non
‑
accomplissement de l’obligation de payer la pension alimentaire fixée par le tribunal.
2.
Les contestations à l’exécution
10.
Dans une première contestation à l’exécution, L.V. demanda l’annulation des actes de l’huissier de justice mentionnés ci-dessus et le sursis à l’exécution forcée au motif que le montant de sa dette était calculé de façon erronée, selon lui. Il estimait que ce montant n’aurait pas dû inclure ses revenus supplémentaires, à savoir les revenus journaliers supplémentaires perçus pendant les périodes de navigation effective, c’est-à-dire lorsqu’il se trouvait effectivement à bord d’un navire.
11.
Après un jugement du 27 juillet 2006 du tribunal de première instance de Constanța, qui lui était favorable, par arrêt du 21 mars 2007, le tribunal départemental de Tulcea – devant lequel l’affaire avait été renvoyée à la demande des requérants pour des raisons liées à la bonne administration de la justice – débouta L.V. de ses prétentions.
12.
Dans une deuxième contestation à l’exécution datée du 23
mars 2007, L.V. demanda la clarification du sens et de l’étendue du dispositif (
lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului
) de la décision de justice lui imposant le payement de la pension alimentaire. Par cette contestation, il demandait au tribunal de préciser quels types de revenus étaient inclus dans «
le revenu mensuel net
» auquel le titre exécutoire faisait référence.
13.
Par un jugement du 1
er
octobre 2007, le tribunal de première instance de Constanța accueillit la demande de L.V. et opéra une clarification du sens et de l’étendue du dispositif de la décision de justice à exécuter. Le tribunal indiqua que le revenu mensuel net incluait tous les revenus ordinaires à caractère permanent et n’incluait pas les éventuels revenus à caractère exceptionnel, comme le revenu pour les heures supplémentaires, l’indemnité pour travail dans des conditions à risque ou l’indemnité de licenciement.
14.
Ce jugement précisait, en outre, que pour établir le caractère ordinaire d’un revenu salarial il fallait tenir compte du type d’activité professionnelle exercée par le débiteur. De ce fait, le tribunal considéra que les revenus journaliers avaient, dans le cas précis des marins, un caractère ordinaire et se distinguaient des revenus journaliers perçus pour les activités professionnelles à caractère sporadique.
15.
Ce jugement fut confirmé par décision du tribunal départemental de Constanța du 19 juin 2008.
3.
Plainte pénale
16.
Le 15 octobre 2007, la mère des requérants porta plainte contre L.V. principalement pour abandon de famille, du fait du non
‑
accomplissement de l’obligation de payer la pension alimentaire fixée par le tribunal.
17.
Un non-lieu fut rendu le 25 septembre 2007 par le parquet près le tribunal de première instance de Constanța, principalement au motif que la plainte avait été introduite tardivement. Le parquet nota que le 1
er
septembre 2006, L.V. avait changé de travail, étant embauché par une entreprise locale et que, depuis cette date, il avait régulièrement payé la pension alimentaire due aux requérants.
18.
Ce non-lieu fut infirmé le 23 novembre 2007 par le procureur
‑
en
‑
chef de ce parquet, qui renvoya l’affaire à la police judiciaire afin de compléter l’enquête. Le procureur-en-chef constata, entre autres, que L.V. ne s’était pas acquitté de son obligation pendant des périodes allant de décembre 2004 à avril 2005 et de septembre 2005 à janvier 2006.
19.
Cette décision fut confirmée par le tribunal départemental de Ialomița le 27 mai 2008.
20.
La Cour n’a pas été informée de la suite de l’enquête.
21.
Invoquant explicitement l’article 6 de la Convention et, en substance, l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, les requérants se plaignent du fait que la décision de justice définitive du 7 octobre 2002, qui leur allouait une pension alimentaire, n’a pas été intégralement exécutée.
1.
Y a-t-il eu violation du droit d’accès des requérants
à un tribunal, garanti par l’article 6
§
1 de la Convention,
du fait de la non-exécution intégrale de la décision définitive du 7 octobre 2002 du tribunal de première instance de Constanța, confirmée par décision du 28 mars 2003
du tribunal départemental de
Constanța
?
2.
Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention,
en raison de la non
‑
exécution intégrale de la décision mentionnée
au point n
o
1
?