Comunicat la 18 martie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 9473/10 Nicolae NAZIRU împotriva României introdusă la 8 februarie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Nicolae Naziru, este un resortisant român născut în 1971 și rezident în Constanța. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Stan, avocată în Constanța. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1999, Hotărârea Regională a Vămilor din Constanta l-a suspendat pe reclamant din funcția sa de agent vamal în portul Constanța din cauza deschiderii urmărilor penale pentru presupusele abateri comise în cursul serviciului. La 18 aprilie 2006, reclamantul a fost reintegrat în Biroul Vamă al Portului Constanța și la 14 septembrie 2007, Parchetul a dat faliment. La 30 decembrie 2007, Hotărârea a plătit reclamantului salariul de care a fost privat în perioada de suspendare, și anume suma totală de 26 704 lei românești (RON), adică aproximativ 7 400 EUR. Prin intermediul unei acțiuni introduse în fața tribunalului departamental din Constanța, reclamantul a solicitat plata a 20 208 RON, adică aproximativ 5 600 EUR, pentru despăgubiri din cauza inflației măsurate de la începutul perioadei de suspendare. Prin hotărârea din 11 decembrie 2008, instanța a respins acțiunea pe motiv că, în cazul reintegrării, legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu prevedea majorarea sumelor datorate de administrație pentru a ține cont de inflație. Reclamantul a formulat un recurs care să nu țină cont de inflație, repararea prejudiciului suferit în timpul celor opt ani de suspendare a fost nici efectiv, nici integral. Prin hotărârea definitivă din 21 mai 2009, Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea. Aceasta a considerat că pârâtul nu putea fi condamnat la plata despăgubirilor decât dacă ar fi comis o abatere. Or, suspendarea a fost consecința dispozițiilor legale privind funcționarii acuzați penal. GRIEF Reclamantul susține necunoașterea dreptului său de a-și respecta bunurile prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție din cauza refuzului angajatorului său de a-i acorda despăgubiri pentru a compensa inflația care a redus semnificativ valoarea salariului plătit retroactiv. A fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție din cauza plății retroactive a salariului său, fără a ține seama de inflația măsurată între 1999 și 2007
Communiquée le 18 mars 2014
Requête n
o
9473/10
Nicolae NAZÎRU
contre la Roumanie
introduite le 8 février 2010
Le requérant, M. Nicolae Nazîru, est un ressortissant roumain né en 1971 et résidant à Constanța. Il est représenté devant la Cour par M
e
D.
Stan, avocate à Constanța.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En 1999, la Direction régionales des Douanes de Constata suspendit le requérant de ses fonctions de douanier au port de Constanța en raison de l’ouverture des poursuites pénales pour des fautes prétendument commises au cours du service.
Le 18 avril 2006, le requérant fut réintégré au Bureau des Douanes du port de Constanța et le 14 septembre 2007, le parquet rendit un non-lieu. Le 30
décembre 2007, la Direction versa au requérant le salaire dont il a été privé pendant la période de suspension, à savoir la somme totale de 26
704 lei roumains (RON), soit environ 7
400 euros (EUR).
Par une action introduite devant le tribunal départemental de Constanța, le requérant demanda le versement de 20
208 RON, soit environ 5
600
EUR, au titre des dommages et intérêts en raison de l’inflation mesurée depuis le début de la période de suspension.
Par un jugement du 11 décembre 2008, le tribunal rejeta l’action au motif qu’en cas de réintégration, la loi n
o
188/1999 concernant le statut des fonctionnaires publics ne prévoyait pas la majoration des sommes dues par l’administration pour tenir compte de l’inflation.
Le requérant forma un pourvoi exposant qu’à défaut de prise en compte de l’inflation, la réparation du préjudice qu’il avait subi pendant les huit ans de suspension n’était ni effective ni intégrale.
Par un arrêt définitif du 21 mai 2009, la cour d’appel de Constanța rejeta l’action. Elle estima que la partie défenderesse ne pouvait être condamnée au versement des dommages et intérêts que si elle avait commis une faute. Or, la suspension était la conséquence des dispositions légales concernant les fonctionnaires poursuivis pénalement.
GRIEF
Le requérant allègue la méconnaissance de son droit au respect de ses biens prévu par l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention en raison du refus de son employeur de lui octroyer des dommages et intérêts pour compenser l’inflation qui a fortement diminué la valeur du salaire versé rétroactivement.
Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
à la Convention en raison du versement rétroactif de son salaire sans tenir compte de l’inflation mesurée entre 1999 et 2007
?