CtEDO 07.10.2014 Auto

IELCEAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.10.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
IELCEAN v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 76048/11 Valeriu Marius IELCEAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 7 octombrie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 noiembrie 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 august 2013 cere Curtea să ia parte din cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Valeriu Marius Ielcean, este un național român, născut în 1968 și locuiește în Cluj-Napoca. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna A. Avram, avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 noiembrie 2006, reclamantul a depus cereri civile în cursul procedurii penale deschise împotriva unei terțe părți după un accident de mașină în care a fost implicat. El a solicitat 856 897 lei (RON) (aproximativ 245 800 euro (EUR) pentru prejudiciu material și RON 340.000 EUR (aproximativ 97.500 EUR) în prejudiciu moral. El a solicitat, de asemenea, ca sumele atribuite lui ca prejudiciu material și moral să fie crescute în conformitate cu inflația. Prin hotărârea din 27 martie 2009 Curtea de district Cluj-Napoca a condamnat terțul la o condamnare suspendată de doi ani de închisoare. În plus, luând în considerare prejudiciile materiale deja plătite de terțul reclamantului, suferința reclamantului și incapacitatea sa de a lucra, acesta a ordonat terțului să-l plătească RON 851.897 (aproximativ 244.800 EUR) în prejudiciu material și RON 100.000 (28.700 EUR) în prejudiciu moral. În sfârșit, aceasta a respins cererea reclamantului de a avea ca valoarea prejudiciilor materiale și morale atribuite acestuia să crească în conformitate cu inflația din cauza faptului că nu a solicitat-o în cererea sa depunere a cererilor civile depuse în fața instanței. A susținut că instanța de primă instanță a comis o eroare de calcul în ceea ce privește suma de bază acordată lui ca prejudiciu material. În plus, aceasta și-a respins cererea de a primi prejudiciu material și moral care i-au fost acordate, în conformitate cu inflația pe motivul că nu a depus o astfel de cerere, deși în conformitate cu dovezile disponibile în dosarul pe care l-a solicitat în mod expres. Prin hotărârea din 14 martie 2011, Curtea județului Cluj a respins recursul depus de reclamant. ) împotriva hotărârii și a reiterat punctele susținute în fața instanței din a doua instanță. În plus, el susține că Curtea județului nu a examinat cel de-al doilea punct al recursului său. Prin o hotărâre finală din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins apelul reclamantului pe punctele de drept. În plus, reclamantul nu a solicitat ca aceste sume să fie crescute în conformitate cu inflația. COMPLAINTS Respectând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu a avut o audiere corectă în fața instanțelor interne, în măsura în care i-au respins cererea de a avea sumele pecuniare și neîntregire prejudiciu material acordate lui au crescut în conformitate cu inflația, bazandu-se pe concluziile incorecte că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor. În plus, el se plângea că instanța internă nu a evaluat corect cuantumul prejudiciilor materiale pe care le-a acordat pe baza cărora trebuie calculată creșterea conformității cu inflația și că procedura pe care a fost parte a fost excesiv de lungă. Reclamantul s-a plâns că instanța internă și-a respins cererea de a primi prejudiciu material și moral care i-au fost acordate au crescut în conformitate cu inflația, bazandu-se pe concluziile incorecte că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor. El s-a bazat pe art. 6 din Convenția care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligației sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” 10. Această plângere a fost comunicată guvernului. 11. După eșecul unei încercări de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 august 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii. Declarația prezentată după cum urmează: „Guvernul declară – prin intermediul acestei declarații unilaterale – recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție. Guvernul este dispus să plătească reclamantului, Ielcean Valeriu Marius, ca doar satisfăcătoare a sumei de 2.160 EUR (2 mii șase sute de euro), care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului, în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul menționat, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită cu respect Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. 13. Prin scrisoarea din 8 octombrie 2013 reclamantul a contestat dezbaterea din această parte a cererii. El a susținut că suma propusă nu i-a oferit suficientă satisfacție, deoarece este disproporționată față de consecințele grave ale încălcării care se desfășoară. 14. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.” 15. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat – chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 16. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 17. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, din cauza incapacității instanțelor interne de a îndeplini datoria de a efectua o examinare adecvată a argumentelor, argumentelor și dovezilor aducute de părți (a se vedea, de exemplu, Buzescu v. România, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005, și Feișan c. România (dec.), nr. 32339/05, § 34, 11 martie 2014). 18. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). Hotărârea Curții nu aduce atingere capacității reclamantului de a urmări alte măsuri de remediere (a se vedea art. 37 § 1 litera (c)). Žarskis c. Letonia (dec.), nr. 33695/03, 17 martie 2009). 19. În plus, având în vedere considerentele de mai sus, în special având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolul respectiv, nu solicită continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 din amenda 20. În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, această parte a cererii la lista sa de cazuri, în cazul în care guvernul nu respectă condițiile declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, și Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 și al., 23 martie 2006). 21. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul în ceea ce privește partea plângerilor reclamantului privind concedierea de către instanțele interne ale cererii sale de a avea ca valoarea prejudiciilor materiale și morale atribuite acestuia să crească în conformitate cu inflația, bazando-se pe concluzia incorectă că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor. În ceea ce privește încălcările reclamantelor în temeiul articolului 6 din Convenție (a se vedea punctul 8 de mai sus), Curtea consideră că nu există nimic în dosar care să sugereze că dispoziția invocată de reclamant a fost încălcată. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă, în unanimitate, în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește partea plângerilor în temeiul articolului 6 din Convenție privind concedierea de către instanțele interne ale solicitării reclamantului de a avea ca valoarea prejudiciilor materiale și morale atribuite acestuia să crească în conformitate cu inflația, bazandu-se pe concluzia incorectă că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor; Decide să elimine această parte a cererii din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă