IELCEAN v. ROMANIA

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Nr. 76048/11 Valeriu Marius IELCEAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 7 octombrie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 noiembrie 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 12 august 2013 cere Curtea să ia parte din cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Valeriu Marius Ielcean, este un național român, născut în 1968 și locuiește în Cluj-Napoca. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna A. Avram, avocat practicant la București. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 noiembrie 2006, reclamantul a depus cereri civile în cursul procedurii penale deschise împotriva unei terțe părți după un accident de mașină în care a fost implicat. El a solicitat 856 897 lei (RON) (aproximativ 245 800 euro (EUR) pentru prejudiciu material și RON 340.000 EUR (aproximativ 97.500 EUR) în prejudiciu moral. El a solicitat, de asemenea, ca sumele atribuite lui ca prejudiciu material și moral să fie crescute în conformitate cu inflația. Prin hotărârea din 27 martie 2009 Curtea de district Cluj-Napoca a condamnat terțul la o condamnare suspendată de doi ani de închisoare. În plus, luând în considerare prejudiciile materiale deja plătite de terțul reclamantului, suferința reclamantului și incapacitatea sa de a lucra, acesta a ordonat terțului să-l plătească RON 851.897 (aproximativ 244.800 EUR) în prejudiciu material și RON 100.000 (28.700 EUR) în prejudiciu moral. În sfârșit, aceasta a respins cererea reclamantului de a avea ca valoarea prejudiciilor materiale și morale atribuite acestuia să crească în conformitate cu inflația din cauza faptului că nu a solicitat-o în cererea sa depunere a cererilor civile depuse în fața instanței. A susținut că instanța de primă instanță a comis o eroare de calcul în ceea ce privește suma de bază acordată lui ca prejudiciu material. În plus, aceasta și-a respins cererea de a primi prejudiciu material și moral care i-au fost acordate, în conformitate cu inflația pe motivul că nu a depus o astfel de cerere, deși în conformitate cu dovezile disponibile în dosarul pe care l-a solicitat în mod expres. Prin hotărârea din 14 martie 2011, Curtea județului Cluj a respins recursul depus de reclamant. ) împotriva hotărârii și a reiterat punctele susținute în fața instanței din a doua instanță. În plus, el susține că Curtea județului nu a examinat cel de-al doilea punct al recursului său. Prin o hotărâre finală din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins apelul reclamantului pe punctele de drept. În plus, reclamantul nu a solicitat ca aceste sume să fie crescute în conformitate cu inflația. COMPLAINTS Respectând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu a avut o audiere corectă în fața instanțelor interne, în măsura în care i-au respins cererea de a avea sumele pecuniare și neîntregire prejudiciu material acordate lui au crescut în conformitate cu inflația, bazandu-se pe concluziile incorecte că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor. În plus, el se plângea că instanța internă nu a evaluat corect cuantumul prejudiciilor materiale pe care le-a acordat pe baza cărora trebuie calculată creșterea conformității cu inflația și că procedura pe care a fost parte a fost excesiv de lungă. Reclamantul s-a plâns că instanța internă și-a respins cererea de a primi prejudiciu material și moral care i-au fost acordate au crescut în conformitate cu inflația, bazandu-se pe concluziile incorecte că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor. El s-a bazat pe art. 6 din Convenția care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligației sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” 10. Această plângere a fost comunicată guvernului. 11. După eșecul unei încercări de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 august 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii. Declarația prezentată după cum urmează: „Guvernul declară – prin intermediul acestei declarații unilaterale – recunoașterea unei încălcări a articolului 6 § 1 din Convenție. Guvernul este dispus să plătească reclamantului, Ielcean Valeriu Marius, ca doar satisfăcătoare a sumei de 2.160 EUR (2 mii șase sute de euro), care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului, în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul menționat, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită cu respect Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. 13. Prin scrisoarea din 8 octombrie 2013 reclamantul a contestat dezbaterea din această parte a cererii. El a susținut că suma propusă nu i-a oferit suficientă satisfacție, deoarece este disproporționată față de consecințele grave ale încălcării care se desfășoară. 14. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.” 15. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat – chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 16. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 17. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, din cauza incapacității instanțelor interne de a îndeplini datoria de a efectua o examinare adecvată a argumentelor, argumentelor și dovezilor aducute de părți (a se vedea, de exemplu, Buzescu v. România, nr. 61302/00, § 63, 24 mai 2005, și Feișan c. România (dec.), nr. 32339/05, § 34, 11 martie 2014). 18. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). Hotărârea Curții nu aduce atingere capacității reclamantului de a urmări alte măsuri de remediere (a se vedea art. 37 § 1 litera (c)). Žarskis c. Letonia (dec.), nr. 33695/03, 17 martie 2009). 19. În plus, având în vedere considerentele de mai sus, în special având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolul respectiv, nu solicită continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 din amenda 20. În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, această parte a cererii la lista sa de cazuri, în cazul în care guvernul nu respectă condițiile declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, și Aleksantseva și 28 altele c. Rusia c. (dec.), nr. 750025/01 și al., 23 martie 2006). 21. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul în ceea ce privește partea plângerilor reclamantului privind concedierea de către instanțele interne ale cererii sale de a avea ca valoarea prejudiciilor materiale și morale atribuite acestuia să crească în conformitate cu inflația, bazando-se pe concluzia incorectă că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor. În ceea ce privește încălcările reclamantelor în temeiul articolului 6 din Convenție (a se vedea punctul 8 de mai sus), Curtea consideră că nu există nimic în dosar care să sugereze că dispoziția invocată de reclamant a fost încălcată. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă, în unanimitate, în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește partea plângerilor în temeiul articolului 6 din Convenție privind concedierea de către instanțele interne ale solicitării reclamantului de a avea ca valoarea prejudiciilor materiale și morale atribuite acestuia să crească în conformitate cu inflația, bazandu-se pe concluzia incorectă că nu a depus o astfel de cerere în fața instanțelor; Decide să elimine această parte a cererii din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

i

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 76048/11

Valeriu Marius IELCEAN

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 7

October 2014 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 25 November 2011,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 12 August 2013 requesting the Court to strike part of the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Mr Valeriu Marius Ielcean, is a Romanian national, who was born in 1968 and lives in Cluj-Napoca. He was represented before the Court by Ms A. Avram, a lawyer practising in Bucharest.

2.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

On 23 November 2006 the applicant lodged civil claims within the course of criminal proceedings opened against a third party after a car accident he had been involved in. He had claimed 856,897 lei (RON) (approximately 245,800 euros (EUR)) for pecuniary damage and RON

340,000 (approximately EUR 97,500) in non-pecuniary damage. He had also requested that the amounts awarded to him as pecuniary and non

‑

pecuniary damage be increased in line with inflation.

5.

By a judgment of 27 March 2009 the Cluj-Napoca District Court sentenced the third party to a suspended two years prison sentence. In addition, by taking into account the pecuniary damage already paid by the third party to the applicant, the applicant’s suffering and his inability to work, it ordered the third party to pay him RON 851,897 (approximately EUR 244,800) in pecuniary damage and RON 100,000 (EUR 28,700) in non-pecuniary damage. Lastly, it dismissed the applicant’s request to have the amounts of pecuniary and non-pecuniary damage awarded to him increased in line with inflation on the ground that he had not requested it in his application for civil claims lodged before the court. The applicant appealed against the judgment. He argued that the first-instance court had made a calculation error in respect of the base amount awarded to him as pecuniary damage. In addition, it had dismissed his request to have the amounts of pecuniary and non-pecuniary damage awarded to him increased in line with inflation on the ground that he had failed to lodge such a request, although according to the evidence available to the file he had expressly requested it.

6.

By a judgment of 14 March 2011 the Cluj County Court dismissed the appeal lodged by the applicant. It held that the base amount for pecuniary damage awarded to the applicant had been correctly calculated by the first instance-court. The court of appeal failed to examine the second appeal point raised by the applicant. The applicant appealed on points of law (

recurs

) against the judgment and reiterated the points raised before the second instance court. In addition he argued that the County Court had failed to examine the second point of his appeal.

7.

By a final judgment of 7 June 2011 the Cluj Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal on points of law. It held that the lower courts had correctly determined the base amounts of pecuniary and non

‑

pecuniary damage awarded to the applicant. In addition, the applicant had failed to request for the said amounts to be increased in line with inflation.

COMPLAINTS

8.

Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complained that he had not had a fair hearing before the domestic courts inasmuch as they had dismissed his request to have the amounts of pecuniary and non

‑

pecuniary damage awarded to him increased in line with inflation by relying on the incorrect finding that he had not lodged such a request before the courts. In addition, he complained that the domestic courts had failed to correctly assess the amount of pecuniary damage awarded to him based upon which the increase in line with inflation had to be calculated and that the proceedings he had been a party to had been excessively lengthy.

THE LAW

A.

Complaint under Article 6 of the Convention

9.

The applicant complained that the domestic courts had dismissed his request to have the amounts of pecuniary and non-pecuniary damage awarded to him increased in line with inflation by relying on the incorrect finding that he had not lodged such a request before the courts. He relied on Article 6 of the Convention which, in so far as relevant, reads as follows:

“In the determination of his civil rights and obligation or of any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law.”

10.

This complaint was communicated to the Government.

11.

After the failure of an attempt to reach a friendly settlement, by letter of 12 August 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further asked the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

12.

The declaration provided as follows:

“The Government declare – by way of this unilateral declaration – their acknowledgement of a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

The Government is prepared to pay to the applicant, Ielcean Valeriu Marius, as just satisfaction the sum of EUR 2,160 (two thousand one hundred and sixty euros), which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable on the date of payment to the personal account of the applicant, within three months from the date of notification of the decision pursuant to Article 37

Therefore, the Government respectfully invites the Court to rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of

its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.

”

13.

By letter of 8 October 2013 the applicant objected to the striking out of this part of the application. He argued that the amount proposed did not offer him sufficient just satisfaction because it was disproportionate to the serious consequences of the breach which were ongoing.

14.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

15.

The Court also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government – even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

16.

To this end, the Court will carefully examine the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (see

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03, 18

September

2007).

17.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the failure of the domestic courts to fulfil their duty to conduct a proper examination of the submissions, arguments and evidence adduced by the parties (see, for example,

Buzescu v. Romania,

no. 61302/00, § 63, 24

May

2005, and

Feișan v. Romania

(dec.), no. 32339/05, § 34, 11 March 2014).

18.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). The Court’s decision is without prejudice to the applicant’s ability to pursue other remedies in order to obtain redress (see

Žarskis v. Latvia

(dec.), no. 33695/03, 17 March 2009).

19.

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

).

20.

In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, this part of the application to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008, and

Aleksentseva and 28 Others v. Russia

(dec.), nos. 75025/01 et al., 23 March 2006).

21.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in respect of the part of the applicant’s complaints concerning the dismissal by the domestic courts of his request to have the amounts of pecuniary and non-pecuniary damage awarded to him increased in line with inflation by relying on the incorrect finding that he had not lodged such a request before the courts.

B.

Remaining complaints

22.

Insofar as the applicant’s remaining complaints under Article 6 of the Convention are concerned (see paragraph 8, above), the Court considers that there is nothing in the file to suggest that the provision invoked by the applicant have been violated. Accordingly, this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the part of the complaints under Article 6 of the Convention concerning the dismissal by the domestic courts of the applicant’s request to have the amounts of pecuniary and non-pecuniary damage awarded to him increased in line with inflation by relying on the incorrect finding that he had not lodged such a request before the courts;

Decides

to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37

§

1

(c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible

.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President