AFFAIRE BALAUCA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

13.01.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété;Violation de l'article 14+P1-1 - Interdiction de la discrimination (article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BALAUCA c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr 23887/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 ianuarie 2009 DEFINITIVF 13/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bălăucă c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele; Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 9 decembrie 2008, se pronunță la hotărâre că, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere (n 23887/03) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ion Bălăcău ( La 3 iulie 2003, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( În special, reclamantul a invocat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adoptat în mod individual și combinat cu art. 14 din convenție, ca urmare a impunerii alocației primite pentru pensionarea sa. La 20 martie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Până în 2000, reclamantul era subofițer de administrație a statului. La 1 august 2000, la cererea sa, acesta a fost repartizat armatei de rezervă și retras anticipat. La alocarea sa în rezervație, reclamantului i s-a acordat o alocație calculată în funcție de soldul lunar brut, în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale militarilor. Potrivit acestui articol, alocația nu a fost impozabilă. În momentul în care a avut loc retribuția. În momentul în care Ministerul del' la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acest caz, reclamantul sesizează Tribunalul în primă instanță din Iași cu privire la o acțiune împotriva Ministerului de Interne, prin rambursarea impozitului perceput, indiferent dacă a fost reținut în mod eronat, în măsura în care legea nr. 138/1999 a exonerat de plata impozitului pe profit. De asemenea, a solicitat majorarea acestei sume pentru a ține cont de inflație. 10. Prin hotărârea din 1 iulie 2002, instanța de primă instanță din Iași a respins acțiunea reclamantului. El este mai mult decât data la care reclamantul a fost retras, ordonanța nr. 73/99 era, de asemenea, în vigoare și întrucât, chiar dacă alocarea în litigiu era calculată în funcție de soldul lunar brut, suma trebuia să fie supusă impozitului, întrucât ordonanța nr. 73/99 menționa soldul net. 11. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 8 ianuarie 2003 a tribunalului județean din Iași, care a respins acțiunea reclamantului. II. Dispozițiile legale și practica internă relevantă sunt descrise în hotărârea Driha c. România 29556/02, § 10-17, 21 februarie 2008). Reclamantul susține că alocația primită pentru pensionarea sa a fost supusă în mod ilegal impozitului, necunoaștend art. 1 din Protocolul nr. 1, ale cărui dispoziții se citesc astfel: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. Kopecky c. Slovacia ([GC], nr 44912/98, CEDH 2004-IX), guvernul consideră că reclamantul nu dispune de un bun actual, nici de o creanță sau de o speranță legitimă, astfel încât art. 1 din Protocolul nr 1 nu găsește să se aplice în speță, în măsura în care reclamantul nu poate nici să se prevaleze de o decizie definitivă în favoarea sa, nici de o jurisprudență bine stabilită în Curtea consideră că, având în vedere natura obiecțiunilor și elementele dosarului, această excepție ar trebui să fie inclusă în fond. Pe de altă parte, Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 18. Guvernul consideră că nu există divergențe majore între jurisprudența națională în acest domeniu, nici lipsa unui mecanism care să permită eliminarea acestor divergențe, în măsura în care, prin intermediul acțiunii în anulare, jurisprudența Curții Supreme de Justiție a devenit constantă în sensul impunerii alocațiilor în cauză. 19. Curtea amintește că, în cauza Driha c. România 29556/02, 21 februarie 2008), aceasta a abordat aceleași aspecte ca și cele ridicate în prezenta cauză și a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, luată în mod direct și combinată cu art. 14 din convenție. 20. Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză. Curtea constată în speță că, în speță, că, în ceea ce privește cauza Driha menționată anterior, reclamantul deținea un bun protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în măsura în care se poate acorda un ajutor ad-hoc, sub forma unei alocații, care constituia o creanță față de ministerul de la Õ (hotărârea Driha menționată anterior, §§ 22-25). Curtea consideră, de asemenea, că ingerința denunțată de reclamant era în mod evident ilegală din punctul de vedere al dreptului intern și, prin urmare, incompatibilă cu dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale. O astfel de concluzie scutește Curtea de a verifica dacă a fost menținut un echilibru corect între cerințele de interes general și imperativele de apărarea drepturilor individuale ale reclamantului (hotărârea Driha citată anterior, §§25-33). 22. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepia de incompatibilitate raională a statului și concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului din Protocolul nr. II. privind VIOLAȚia ALA DE LA ARTICOLUL 14 DIN CONVENȚIA ÎN FAVOAREA ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 LA CONVENȚIA 23. Reclamantul consideră că a fost victima unei discriminări, în măsura în care alte persoane care se află într-o situație similară cu a sa și-au primit alocația fără ca aceasta să fie supusă impozitului. Acesta se referă în esență la art. 14 din Convenția care prevede Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 24. Guvernul contestă această teză, susținând că reclamantul nu a indicat care ar fi temeiul discriminării invocate și că, în orice caz, autonomia de care dispun instanțele interne în interpretarea dispozițiilor legale relevante nu poate fi calificată drept discriminare. 25. Curtea subliniază că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. 26. Curtea nu vede niciun motiv de sine stătătoare față de concluzia la care a ajuns în cauza Driha menționată anterior (a se vedea punctele 34-39). Curtea reamintește că, în ceea ce privește Convenția, discriminarea constă în a trata în mod diferit, cu excepția cazului în care există o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane plasate în situații comparabile ( Willis c. Regatul Unit, nr. 36042/97, § 48, CEDH 2002-IV). În plus, lista pe care o cuprinde art. 14 din Convenție are un caracter indicativ și nu limitativ (a se vedea În acest caz, Curtea constată că, spre deosebire de solicitant, alți militari repartizați rezervei au beneficiat de această alocare fără a fi supuși unei impozitări. Or, Curtea nu găsește în speță niciun motiv de natură să justifice această discriminare. 28. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 29. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge în sfârșit de caracterul presupus inechitabil al procedurii, având în vedere jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale. 30. Curtea amintește că litigiul fiscal nu intră sub incidența drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, în pofida efectelor patrimoniale pe care le are în mod necesar în ceea ce privește situația contribuabililor ( Ferrazzini c. Italia [GC], n 44775/98, §§ 21-30, CEDH 2001-VII). 31. Prin urmare, această cauză este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Rău 33. În formularul de cerere, reclamantul solicită 139 432 924 lei românești (ROL), adică aproximativ 3 700 EUR (EUR), reprezentând valoarea actualizată în funcție de rata inflației de 30 001 080 ROL reținute cu titlu de impozit și dobânda legală datorată pentru prejudiciul material; reclamantul solicită, de asemenea, 10 000 de lei românești noi (RON), adică aproximativ 3 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 34. În cazul în care o constatare a unei încălcări este făcută, el reiterează că suma reținută cu titlu de impozit era de 30 001 080 ROL (și anume 3 000,10 RON) și că suma actualizată având în vedere indicele inflației ar fi de 8 820,61 RON, adică 2 636 EUR. În ceea ce privește cererea de prejudiciu moral, el consideră că o posibilă hotărâre de condamnare a Curții ar putea constitui, prin ea însăși, o despăgubire satisfăcătoare în această privință. 35. Având în vedere încălcările constatate la art. 1 din protocol, 1, adoptat în mod individual și combinat cu art. 14 din Convenție, Curtea consideră că, hotărând în echitate în conformitate cu prevederile articolului 41 din Convenție, este necesar să se aloce reclamantului 2 700 EUR pentru prejudiciul material. Pe de altă parte, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la o stare de incertitudine și de suferință pe care o constatare a încălcării nu este suficientă pentru a o repara; Curtea consideră că suma de 1 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit de solicitant. Cu toate acestea, nu oferă nicio justificare în sprijinul cererii sale. 37. Guvernul ia notă de faptul că reclamantul nu a furnizat nicio justificare pentru a dovedi realitatea cheltuielilor și cheltuielilor solicitate și consideră că, prin urmare, nu ar trebui să i se acorde nicio sumă în acest sens. 38. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se găsesc stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, în absența oricărei justificări, Curtea decide să nu aloce nici o sumă reclamantului în această calitate. Interese moratoriu 39. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L mai puțin de trei puncte procentuale , excepția preliminară a guvernului privind inaplicabilitatea rațională a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și respingerea acesteia Declare , cererea admisibilă în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1 luat în mod individual și combinat cu art. 14 din convenție și inadmisibil pentru surplusul Spune , că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenția așa-numită , că a avut loc o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenția Așa-numită în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a lalui restant la rata aplicabilă la data regulamentului i. 2 700 EUR (două mii șapte sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudicii materiale (ii. 1 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a aduce atingere moralității decât de la expirarea termenului menționat și până la data la care a fost acordat, aceste sume vor fi majorate de la un interes simplu la o rată egală cu cea a Facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 ianuarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Josep Casadevall Președinte adjunct