AFFAIRE BOZIAN c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

13.01.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété;Violation de l'article 14+P1-1 - Interdiction de la discrimination (article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BOZIAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BOZIAN c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 8027/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 ianuarie 2009 DEFINIF 13/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bozian c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera consiliului la 9 decembrie 2008, se pronunță la hotărâre că, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere (n 8027/03) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Gheorghe Bozian ( La 17 februarie 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale) și guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul a susținut în special o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adoptat în mod individual și combinat cu art. 14 din Convenție, ca urmare a impunerii alocației primite la pensionare. La 20 martie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în Iași. Până în 2000, reclamantul era subofițer al administrației competente și avea statutul de militar. La 1 august 2000, acesta a fost repartizat armatei de rezervă și pensionat anticipat. În momentul atribuirii rezervei, reclamantului i s-a acordat o alocație corespunzătoare celor 28 de solduri brute, în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și celelalte drepturi ale militarilor. În conformitate cu acest articol, alocația nu era impozabilă. În momentul plății alocației respective, Ministerul Justiției deduce suma impozitului pe venit, calculată în conformitate cu dispozițiile din Ordonanța nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit ( Reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Iași cu privire la o acțiune împotriva Ministerului Justiției și a Direcției Generale a Instituțiilor Penitenciare, prin rambursarea impozitului pe care l-a impozitat pe care l-a considerat reținut în mod eronat, în măsura în care Legea nr. 138/99 ar exonera de plata impozitului pe profit. De asemenea, a solicitat majorarea acestei sume pentru a ține seama de inflație. 10. Prin hotărârea din 27 februarie 2002, Tribunalul de Primă Instanță din Iași a respins acțiunea reclamantului. Se consideră că, în momentul în care reclamantul fusese pensionat, ordonanța nr. 73/99 era în vigoare și că, chiar dacă alocația în cauză era calculată în funcție de soldul lunar brut, suma trebuia să fie supusă impozitului, întrucât ordonanța nr. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 19 septembrie 2002 a tribunalului departamental din Iași, care a respins acțiunea reclamantului. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12. Dispozițiile legale și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Driha c. România 29556/02, §§ 10-17, 21 februarie 2008). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 CONVENȚIA 13. Reclamantul a afirmat că alocația primită pentru pensionarea sa a fost supusă în mod ilegal impozitului, în lipsa cunoașterii articolului 1 din Protocolul nr. 1, ale cărui dispoziții se citesc astfel. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. Kopecky c. Slovacia ([GC], nr 44912/98, CEDH 2004-IX), guvernul consideră că reclamantul nu dispune de un bun actual, nici de o creanță sau de o speranță legitimă, astfel încât art. 1 din Protocolul nr 1 nu găsește să se aplice în speță, în măsura în care reclamantul nu poate nici să se prevaleze de o decizie definitivă în favoarea sa, nici de o jurisprudență bine stabilită în Curtea consideră că, având în vedere natura obiecțiunilor și elementele dosarului, această excepție ar trebui să fie inclusă în fond. 17. Pe de altă parte, Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 18. Guvernul consideră că nu există divergențe majore între jurisprudența națională în acest domeniu, nici lipsa unui mecanism care să permită eliminarea acestor divergențe, în măsura în care, prin intermediul acțiunii în anulare, jurisprudența Curții Supreme de Justiție a devenit constantă în sensul impunerii alocațiilor în cauză. 19. Curtea amintește că, în cauza Driha c. România 29556/02, 21 februarie 2008), aceasta a abordat aceleași aspecte ca și cele ridicate în prezenta cauză și a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, luată în mod direct și combinată cu art. 14 din convenție. 20. Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în prezenta cauză. Curtea constată în speță că, în speță, că, în ceea ce privește cauza Driha menționată anterior, reclamantul deținea un bun protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în măsura în care se poate acorda un ajutor ad-hoc, sub forma unei alocații, care constituia o creanță față de ministerul de la Õ (hotărârea Driha menționată anterior, §§ 22-25). Curtea consideră, de asemenea, că ingerința denunțată de reclamant era în mod evident ilegală din punctul de vedere al dreptului intern și, prin urmare, incompatibilă cu dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale. O astfel de concluzie scutește Curtea de a verifica dacă a fost menținut un echilibru corect între cerințele de interes general și imperativele de apărarea drepturilor individuale ale reclamantului (hotărârea Driha citată anterior, §§25-33). 22. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se respingă excepia de incompatibilitate raională invocată de guvern și concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DIN ARTICOLUL 14 DIN CONVENȚIA CU ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 LA CONVENȚIA 23. Reclamantul consideră că a fost victima unei discriminări, în măsura în care alte persoane care se află într-o situație similară cu a sa și-au primit alocația fără ca aceasta să fie supusă impozitului. Acesta se referă în esență la art. 14 din Convenția care prevede Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. 24. Guvernul contestă această teză, susținând că reclamantul nu a indicat care ar fi temeiul discriminării invocate și că, în orice caz, autonomia de care dispun instanțele interne în interpretarea dispozițiilor legale relevante nu poate fi calificată drept discriminare. 25. Curtea subliniază că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. 26. Curtea nu vede niciun motiv de sine stătătoare față de concluzia la care a ajuns în cauza Driha menționată anterior (a se vedea punctele 34-39). Curtea reamintește că, în ceea ce privește Convenția, discriminarea constă în a trata în mod diferit, cu excepția cazului în care există o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane plasate în situații comparabile ( Willis c. Regatul Unit, nr. 36042/97, § 48, CEDH 2002-IV). În plus, lista pe care o cuprinde articolul Convenției are un caracter indicativ și nu limitativ (a se vedea În acest caz, Curtea constată că, spre deosebire de solicitant, alți militari repartizați rezervei au beneficiat de această alocare fără a fi supuși unei impozitări. Or, Curtea nu găsește în speță niciun motiv de natură să justifice această discriminare. 28. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 29. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge în sfârșit de caracterul presupus inechitabil al procedurii, având în vedere jurisprudența contradictorie a instanțelor naționale. 30. Curtea amintește că litigiul fiscal nu intră sub incidența drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, în pofida efectelor patrimoniale pe care le are în mod necesar în ceea ce privește situația contribuabililor ( Ferrazzini c. Italia [GC], n 44775/98, §§ 21-30, CEDH 2001-VII). 31. Prin urmare, această cauză este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Plictisitor 33. Reclamantul solicită 5 735,34 de noi lei românești (RON), adică aproximativ 1 780 EUR (EUR), reprezentând valoarea actualizată în funcție de rata inflației de 23 171 103 lei românești (ROL) reținute cu titlu de impozit și dobânda legală datorată pentru prejudiciul material. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 000 RON, adică aproximativ 930 EUR, pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 34. În ceea ce privește cererea din cauza prejudiciului moral, acesta consideră că nu există nicio legătură cauzală între presupusul prejudiciu și presupusele încălcări ale convenției și, în subsidiar, că o eventuală constatare a încălcării ar constitui, în sine, o despăgubire satisfăcătoare în această privință. 35. Având în vedere încălcările constatate ale articolului 1 din Protocolul 1, luate în mod individual și combinate cu art. 14 din Convenție, Curtea consideră, hotărând în echitate în conformitate cu prevederile articolului 41 din Convenție, că este necesar să se aloce reclamantului 1 400 EUR pentru prejudiciul material. Pe de altă parte, Curtea consideră că evenimentele în cauză au dus la o stare de incertitudine și la o suferință pe care o constatare a încălcării nu este suficientă pentru a o remedia. Prin urmare, este necesar să i se acorde reclamantului suma de 930 EUR pentru prejudiciul moral suferit. Reclamantul solicită, de asemenea, rambursarea a 800 RON, adică aproximativ 248 EUR, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate pentru procedura în fața Curții, din care 500 RON (aproximativ 155 EUR) pentru onorariile de avocat și 300 RON (aproximativ 93 EUR) pentru costurile de traducere și de corespondență. Cu toate acestea, acesta nu furnizează nicio justificare în sprijinul cererii sale. 37. Guvernul ia notă de faptul că reclamantul nu a furnizat nicio justificare pentru a dovedi realitatea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată solicitate și consideră că, prin urmare, nu ar trebui să i se aloce nicio sumă în acest sens. 38. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată numai în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul în care nu există nicio justificare, Curtea decide să nu acorde nicio sumă reclamantului în acest sens. Interese moratoriu 39. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN Lprecum UNANIMITATE, cu fond , excepția preliminară a guvernului referitor la inaplicabilitatea rațională a articolului 1 din Protocolul 1 și o respinge Declare , cererea admisibilă în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 1 luat în mod individual și combinat cu art. 14 din convenție și inadmisibil pentru surplusul Dicționat, pe care a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenția S-a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenția Sintet că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în moneda națională a lalui restant la rata aplicabilă la data regulamentului i. 1 400 EUR (mii de mii patru sute de euro), plus orice sume care pot fi datorate cu titlu de impozit, pentru prejudicii materiale ii. 930 EUR (9 100 30 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudicii morale. că, începând de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins , cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 13 ianuarie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Josep Casadevall modulier adjunct președinte