AFFAIRE BREZEANU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

21.07.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BREZEANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA Cerere nr. 10097/05 HOTĂRÂREA STRASBURG 21 iulie 2009 DEFINITIVF 21/10/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Brezeanu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemela, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 30 iunie 2009, Renunță la hotărâre aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 10097/05) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, M Mariana Brezeanu ( La 3 martie 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 30 august 2007, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 26 februarie 2004, recurenta a sesizat Tribunalul de Primă Instanță al Bac ui o acțiune civilă îndreptată împotriva a trei particulari care intenționau să recupereze o creanță de 300 000 000 ROL (aproximativ 7 400 EUR) reprezentând contravaloarea dreptului său de proprietate asupra unei clădiri. Prin hotărâri anterioare datei de 23 martie, 8 și 27 aprilie 2004, Tribunalul a amânat dezbaterile pentru ca reclamanta să plătească taxa de timbru a cărei valoare a fost stabilită la 17 835 În conformitate cu Legea nr. 146/1997, reclamanta a fost informată prin poștă că trebuia să plătească această sumă. Prin hotărârea din 18 mai 2004, acțiunea sa a fost anulată pentru neplata taxei de timbru, în conformitate cu Legea nr. 146/1997. 2719/15/A, instanța a prezentat reclamantei o copie a hotărârii, pentru ca aceasta să poată face apel la aceasta. Recurenta s-a ocupat de acțiunea împotriva acestei hotărâri invocând faptul că a avut dreptul de a percepe contravaloarea proprietății. În plus, aceasta a făcut să se afirme că ar plăti ulterior drepturile de timbru, după ce terții s-au achitat de creanța solicitată. Februarie 2005, tribunalul departamental din Bacău a decis să suspende procedura în temeiul articolului 242 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, din cauza absenței părților în instanță. Printr-o hotărâre definitivă din 27 mai 2005, tribunalul departamental din Bacău a respins ca nefondată acțiunea recurentei, pentru neplata dreptului de timbru al acțiunii introdus la 26 februarie 2004. Tribunalul apreciază că plata taxelor judiciare era o condiție obligatorie pentru ca o instanță să aibă dreptul legal de a cunoaște o acțiune. El a adăugat că, chiar și o plată ulterioară nu putea fi primită decât dacă a fost efectuată înainte de pronunțarea hotărârii în fond. La momentul în care recurenta introducese acțiunea de recuperare a creanței sale, aceasta era retrasă și, ca venit unic, avea o pensie cu o sumă de aproximativ 1 700 000 ROL (aproximativ 40 EUR). Legea nr. 146/1997 a fost modificată prin Legea nr. 195 din 26/1997, iar dispozițiile legale relevante sunt descrise în Hotărârile Weissman și alții c. România 63945/00, § 20-21, CEDO 2006 ... (extracturi) și Iorga c. România 4227/02, § 22-25, 25 ianuarie 2007). 10. mai 2004 intrat în vigoare la 29 mai 2004 care prevede că acordarea scutirilor, reducerilor sau reeșalonărilor pentru plata dreptului de timbru intră în competența instanțelor. Recurenta susține că a fost privată de dreptul de a avea acces la o instanță din cauza respingerii căii de atac pentru neplata dreptului de timbru. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță (...) care va decide, (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil cu privire la admisibilitate 12. Guvernul consideră că prezenta cauză este diferită de cauzele Weissman și altele c. România Iorga România, Având în vedere că, în speță, recurenta nu a solicitat să fie exonerată de valoarea taxei de timbru. După guvern, o astfel de cerere a fost făcută pentru prima dată în cadrul acțiunii formulate împotriva hotărârii de anulare a acțiunii sale pentru neplătirea dreptului de timbru. Acesta remarcă faptul că, în dreptul român, recursul la recurs este limitat la erorile de drept și că nu poate fi invocată nicio cerere nouă cu această ocazie. 13. Curtea ia notă de faptul că, în opinia sa, această excepție este strâns legată de substanța în cauză pe care recurentul o întemeiază pe mai exact art. 6 alineatul (1), astfel încât aceasta ar trebui să fie anexată la fondul a se vedea Iorga c. România În plus, Comisia constată că acest mai mult nu este în mod evident întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, pe fondul Argumentelor părților 14. Guvernul își reiterează argumentele prezentate în cauze similare anterioare (a se vedea, printre altele, § 28-29 și Iorga c. România citată anterior, § 31-32.15. Guvernul consideră, de asemenea, că prezenta cauză este diferită de cauzele menționate anterior, ținând seama în primul rând de faptul că, în speță, Ministerul Finanțelor nu a fost parte la procedură așa cum a fost el în cauzele menționate anterior. 16. În continuare, guvernul subliniază că, la momentul faptelor, chiar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004, în departamentul Bacău cererile de scutire erau reglementate de competența instanțelor. În plus, consideră că valoarea taxei de timbru de 440 EUR nu era excesivă în raport cu valoarea pretențiilor recurentei 17. Recurenta contestă această teză și consideră că suma a fost excesivă.Evaluarea Curții 18. Curtea constată că, în speță, acțiunea recurentei, formulată în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva particularilor care doresc să recupereze o creanță, a fost anulată pentru neplătirea dreptului de timbru a cărui valoare a fost calculată sub forma unui procent din valoarea în litigiu. În ceea ce privește scopul legitim urmărit, Curtea recunoaște că un astfel de sistem urmărește să limiteze cererile în justiție abuzive și să colecteze fonduri pentru bugetul justiției. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare caracterul proporțional al limitării dreptului de acces la un tribunal în prezenta cauză (a se vedea Larco și alții c. România, n 30200/03, § 58, 11 octombrie 2007, Iorga c. România, § 41. 19. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (Wissman și alte cauze c. România citată anterior, §§ 32-44 și Iorga c. România citată anterior, §§§ 52). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. . 20. Întradevăr, Curtea constată că, în speță, taxa datorată se ridică la 17 835 000 ROL (aproximativ 440 EUR). Această sumă era în mod evident foarte mare în raport cu situația concretă a recurentei care beneficia de o pensie de pensionare de aproximativ 40 EUR, care era singurul său venit. Prin urmare, Curtea consideră că valoarea taxei reprezenta o sarcină excesivă pentru reclamantă și că este dificil de imaginat cum ar fi putut să obțină prin mijloace proprii suma solicitată. 21. În ceea ce privește modalitățile procedurale prevăzute în dreptul intern privind impozitarea și scutirea de taxe judiciare, Curtea constată că, deși sistemul național a prevăzut pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente posibilitatea de a obține o scutire de la plata taxei de timbru, aceasta a considerat deja nesatisfăcută în raport cu cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție ( România (dec.), nr. 63945/00, 28 septembrie 2004 și Iorga c. România, citată anterior, §§ 47-49. Astfel, Curtea a constatat că, în temeiul Legii nr. 146/1997, valoarea taxei de timbru era determinată fără a lua în considerare situația specială a persoanei în cauză sau veniturile sale și că cererea de scutire de taxe era reglementată de competența autorităților administrative (ministeria Finanțelor sau a Consiliului Local), fără ca refuzul de a acorda scutire să poată face obiectul unei contestații la un tribunal. Or, această lege era aplicabilă și în momentul în care reclamanta și-a introdus acțiunea. 22. Pe de altă parte, Curtea a examinat argumentul guvernului cu privire la faptul că Ministerul Finanțelor nu era parte la procedură. Cu toate acestea, Comisia constată că, potrivit jurisprudenței menționate anterior, deficiențele constatate la nivelul sistemului național priveau eficacitatea căilor procedurale interne pentru a obține reducerea sau reeșalonarea dreptului de timbru, aspect independent de calitatea părților pârâte. 23. Curtea constată în cele din urmă că Legea nr. 146/1997 a fost modificată prin Legea nr. 195 din 25. mai 2004 care prevede că acordarea scutirilor, reducerilor sau reeșalonărilor pentru plata taxei de timbru intră în sfera de competență a instanțelor. În măsura în care guvernul afirmă că, chiar și înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, posibilitatea de a acorda scutiri intră sub incidența competenței instanțelor în departamentul Bacău, Curtea constată că nu a prezentat exemple de jurisprudență în această privință. În plus, legea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, presupunând chiar că reclamanta și-a depus cererea de scutire la Tribunalul de Primă Instană din Bacău și nu în cadrul recursului în recurs, Curtea consideră că o astfel de cauză nu ar fi putut să se refere la rezultatul acțiunii. Întradevăr, Guvernul nu a demonstrat că o astfel de cerere ar fi avut șanse de succes. Pe de altă parte, Comisia a concluzionat recent că introducerea unui recurs împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță prin care se închide acțiunea pentru neplățirea dreptului de timbru nu este o cale de atac eficientă în sensul articolului 35 1 din convenție (a se vedea Rusen c. România, nr 38151/05, § 23, 8 ianuarie 2009 25). În aceste condiții, Curtea nu are motive să se depărteze de jurisprudența sa menționată anterior. Comisia constată, de asemenea, că cadrul legislativ intern nu a oferit la momentul respectiv recurentei o cale de atac adecvată și efectivă pentru a obține scutirea sau reducerea taxei de timbru și, prin urmare, respinge excepția din partea guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac și constată că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 CONVENȚIA 26, recurenta denunță o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, susținând că nu i s-a putut recupera creanța. 27. Curtea subliniază că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. Cu toate acestea, având în vedere concluziile sale pe teren de la art. 6 alineatul (1) din Convenție, Curtea nu ar putea specula asupra acestui fapt că: ar fi fost la sfârșitul acțiunii în cazul în care cerințele dreptului de acces la o instanță ar fi fost respectate în fața instanțelor interne. 28. Prin urmare, Comisia consideră că nu este necesar să se ia o decizie cu privire la temeinicia spătarului întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Iorga, citată anterior, § 60, și Vlasia Grigore Vasilescu România, nr. 60868/00, § 50 și 51, 8 iunie 2006). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 29. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 200 de milioane de euro ca daune materiale și nu solicită nicio despăgubire ca prejudiciu moral. 31. Guvernul reiterează excepția referitoare la admisibilitatea cauzei și solicită Curții să respingă cererea recurentei având în vedere faptul că nici o instanță nu a stabilit cuantumul creanței în litigiu. Se referă la cauzele Iorga c. România (citată la punctul 64) și Glod c. România 41134/98, § 50, 16 septembrie 2003) și consideră că Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul procedurii interne. 32. Curtea observă că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamanta nu a beneficiat de un drept de acces la o instanță pentru a-și exercita creanța, încălcând art. 6 din Convenție. 33. Pe baza elementelor de care dispune, Comisia consideră că reclamanta nu a demonstrat că prejudiciul material pretins este într-adevăr rezultatul anulării acțiunilor pentru neplata taxei de timbru (a se vedea mutatis mutandis Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 164, EHR 2000-XI, Dactylidi c. Grecia 52903/99, § 57, 27 martie 2003 și Iorga, § 64. În orice caz, Curtea nu ar putea specula cu privire la rezultatul procedurii interne în cazul în care încălcarea dreptului de acces la instanță nu ar fi avut loc. În consecință, nu există nicio justificare că aceasta acordă reclamantei o indemnizație din partea acestui șef. 34. Curtea reamintește jurisprudența sa bine stabilită potrivit căreia, atunci când un solicitant suferă o încălcare a articolului 6 din Convenție, acesta trebuie plasat într-o situație echivalentă celei în care s-ar considera că s-ar afla sil n 55 și 56, 26 ianuarie 2006, Perlala Grecia , n 17721/04, § 35, 22 februarie 2007, Sfrijan c. România , n 20366/04, § 48, 22 noiembrie 2007). 35. În speță, Curtea amintește că la art. 322 § 9 din Codul de procedură civilă permite revărsarea unui proces intern în cazul în care Curtea a constatat încălcarea drepturilor unui solicitant (a se vedea Hotărârea Sfrijan citată anterior, § 48). 36. Având în vedere aceste circumstanțe, Curtea consideră că cea mai adecvată redresare pentru recurentă ar fi rejudecarea sau redeschiderea, la cererea sa, a procedurii în timp util și cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Sfrijan menționat anterior, punctul 48). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 37. Recurenta nu a formulat o cerere în acest sens. PRIN CESUL, CURTEA, LA L cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că nu este necesar să se ia în considerare mai exact art. 1 din Protocolul nr. A declarat că statul pârât trebuie să asigure, în termen de șase luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 2 din Convenție, la cererea recurentei pe lângă instanțele competente, revizuirea hotărârii din 18 mai 2004 a Tribunalului de Primă Instanță din Bacău în conformitate cu art. 322 9 din Codul de procedură civilă. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 21 iulie 2009, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevell Președinte