Sari la conținut
CtEDO 07.10.2008 Auto

AFFAIRE MARCEL ROSCA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.10.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Articole
Articolul 1 din Protocolul 1
Concluzie
  • Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Citează această cauză
AFFAIRE MARCEL ROSCA c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MARCEL ROȘCA c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 1266/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 octombrie 2008 DEFINITIVF 06/04/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Marcel Roșca c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Bošjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 16 septembrie 2008, încuviințarea hotărârii a fost adoptată la această dată a procedurii A la data inițială a cauzei (n 1266/03) îndreptată împotriva României, printre care și un resortisant al acestui stat, Marcel Roșca ( La 19 septembrie 2001, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului).

Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 29 iunie 2007, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, în același timp, să se examineze admisibilitatea și fondul cauzei. prima instanță din Craiova a dat dreptul la acțiune în custodia unei clădiri pe care statul membru era în mod abuziv adecvat în 1949. Tribunalul a dispus autorităților administrative competente să o submineze reclamantului și surorii sale.

Acțiunile ulterioare de expulzare a ocupanților de proprietate, introduse de reclamant, au fost respinse, din cauza faptului că reclamantul a respectat în scrisorile sale trimise ocupanților de proprietate, procedura de încheiere a contractelor de închiriere, prevăzută în art. 11 din ordonanța de urgență a guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea valorii chiriei pentru spațiile de locuit (hotărârile definitive din 3 februarie 2000 și din 4 aprilie 2002 ale țărții de recurs din Craiova). Prin urmare, chiriașii au rămas în proprietate fără a plăti chirie reclamantului. Conform informațiilor furnizate de acesta din urmă, doi dintre chiriași au fost expulzați din imobilul din aprilie 2008, iar ceilalți trei rămân încă în proprietate.

II. LEGĂTURA INTERNE PERTINENT LA esențial de dreptul intern relevant este descrisă în Hotărârile Radovici și Stănescu c. România 8479/01, 71351/01 și 71352/01, 2 noiembrie 2006, §§ 53-59) și Burzo c. România 75240/01, § 26-34, martie 2008). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALIMENTARĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 LA CONVENȚIE Reclamantul susține în esență că dreptul său la respectarea bunurilor sale a fost încălcat în cadrul procedurilor de expulzare, care l-ar fi privat în mod arbitrar de dreptul său la dreptul de a folosi bunul imobil, în timp ce ocupanții clădirii, foști chiriași ai statului, au refuzat în mod constant să încheie contracte de închiriere cu el și să-i plătească chirie. Dreptul invocat de reclamant este prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale.

Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 10. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Pe de altă parte, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă.

Pe fond 11. Guvernul face o prezentare detaliată a ordonanței nr. 40 și mecanisme pe care le instituie pentru a reglementa relațiile dintre proprietari și locatari. El consideră că reclamantul a suferit o interferență, dar că aceaceasta a fost prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim și a fost necesar pentru a reglementa utilizarea bunurilor, în conformitate cu interesul general. 12. De asemenea, el a subliniat faptul că, spre deosebire de cauza Radovici și Stanescu , menționată anterior, în care instanțele au sancționat nerespectarea condițiilor de formă impuse de legislația relevantă, prezenta cauză nu se bazează pe formalitățile impuse de ordonanță, ci mai degrabă pe faptul că reclamantul nu și-a exprimat nici o intenție de a încheia contracte de muncă cu chiriașii săi, singura sa preocupare fiind de a obține expulzarea lor, ceea ce contravine legislației în domeniu.

13.reclamantul contestă poziția guvernului. 14. Curtea a avut deja ocazia de a declara că … Cu toate acestea, aplicarea de către instanțele interne a articolelor 10-11 din ordonanță a privat, în speță, reclamantul de o posibilitate clară de a percepe chirie sau de a utiliza proprietatea sa din cauza dispozițiilor defectuoase și a lacunelor din legislația de urgență privind locuințele (a se vedea, mutatis mutandis, Radovici și Stanescu, citată anterior, §§ 74-76 și 82). Curtea consideră că situația în speță este similară cu cea descrisă în cauza Radovici și Stănescu menționată anterior și ia act de faptul că nu a putut dovedi refuzul pretins al reclamantului de a semna contracte de închiriere cu ocupanții clădirii sale.

Constatările instanțelor interne infirme, de altfel, afirmațiile guvernului. 16. Curtea consideră că nimic nu permite ca jurisprudența astfel stabilită să se înlăture și consideră că sancționarea proprietarului care a omis, prin necunoaștere sau neglijență, să se conformeze condițiilor de formă prevăzute de ordonanță, impunându-i o obligație atât de grea ca aceea de a păstra chiriașii în clădirea sa timp de mai mulți ani, fără nicio posibilitate concretă și reală de a percepe o chirie, l-a împovărat cu o sarcină specială și exorbitantă de natură să rupă echilibrul corect între interesele implicate (a se vedea, mutatis mutandis, Radovici și St. nescu, menționate anterior, §§ 76 În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă.

Cu toate acestea, printr-o scrisoare din 5 aprilie 2008, reclamantul revine asupra poziției sale și solicită 10 000 000 EUR pentru daune morale 19. Guvernul arguue din cauza faptului că reclamantul nu a solicitat în fața instanțelor interne chiriile nepermise. Acesta subliniază că reclamantul nu este singurul proprietar al imobilului în cauză, acțiunea în cauză având drept rezultat câștigul de cauză al credinței atât reclamantului, cât și surorii sale. De asemenea, solicită Curții să nu speculeze cu privire la posibilitatea și randamentul închirierii potențiale a apartamentelor în cauză și consideră că în orice caz suma solicitată de reclamant este exagerată.

El trimite un calcul detaliat al chiriei pe care reclamantul ar fi putut să o obțină pentru imobil, ținând cont de reglementările în vigoare, care ajung la o sumă globală de 2 313 lei românești (ROL) pe lună pentru perioada cuprinsă între 15 iunie 1998 și 8 aprilie 1999 și suma globală de 615 398 ROL pentru perioada cuprinsă între 8 aprilie 1999 și 8 aprilie 2004. Guvernul consideră că reclamantul nu poate pretinde rambursarea chiriei după 8 aprilie 2004, deoarece ordinul nr. 40 nu mai este în vigoare după această dată. 20. Guvernul susține, în sfârșit, că prejudiciul moral ar fi compensat suficient printr-o eventuală constatare a încălcării. 21. În ceea ce privește cererea privind prejudiciul material, Curtea a constatat, în speță, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza restricțiilor impuse de reclamant timp de mai mulți ani în ceea ce privește utilizarea propriei sale clădiri.

Prin urmare, acordarea unei sume pentru privarea de í este în legătură directă cu încălcarea constatată. În plus, Curtea remarcă că, în speță, terții terți au continuat să ocupe imobilul reclamantului până în 2008 fără a plăti nici o chirie (a se vedea, de asemenea, Popescu și Toader Cu toate că admite că reclamantul a suferit, fără îndoială, un prejudiciu material ca urmare a încălcării constatate, Curtea consideră că elementele dosarului nu permit stabilirea cu precizie a amplorii prejudiciului suportat efectiv. De asemenea, Comisia constată, împreună cu guvernul, că reclamantul nu este singurul proprietar al imobilului în cauză, ci că prezenta hotărâre nu a fost introdusă decât de către acesta.

23. În ceea ce privește cererea de despăgubire morală, Curtea consideră că frustrarea care rezultă din restricțiile impuse timp de mai mulți ani în ceea ce privește utilizarea clădirii sale nu poate fi remediată prin simpla constatare a încălcării prevăzute în prezenta hotărâre. 24. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele de care dispune și care acționează în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din Convenție, Curtea alocă reclamantului 8 000 EUR, toate cauzele de prejudiciu confundate. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 25. Reclamantul nu solicită nici o sumă pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată angajate. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (opt mii EUR), să convertească în moneda statului pârât orice cauză de prejudiciu, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 7 octombrie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-11-25
0,95
AFFAIRE TRIFU c. ROUMANIE
CEA DE-A TREIA SECȚIE CAUZA TRIFU c. ROMÂNIA (Cererea nr. 1242/02) HOTĂRÂRE STRASBOURG 25 noiembrie 2008 DEFINITIVĂ 25/02/2009 Această hotărâre poate fi retocată în formă. În cauza Trifu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (ce
CtEDO 2009-01-08
0,95
AFFAIRE SERSESCU c. ROUMANIE
SECȚIUNEA A TREIA PENTRU SESESCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 10230/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 ianuarie 2009 DEFINIF 08/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Sersescu c. România, Curtea Europeană a Dreptu
CtEDO 2009-01-08
0,95
AFFAIRE RUSEN c. ROUMANIE
A TREIA SECȚIUNE CAUZA RUSEN c. ROMÂNIA (Cererea n° 38151/05) HOTĂRÂRE STRASBOURG 8 ianuarie 2009 DEFINITIVĂ 08/04/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor corectări de formă. În cauza Rusen c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omul
CtEDO 2010-01-12
0,95
AFFAIRE DUMITRU GEORGESCU ET ION GEORGESCU c. ROUMANIE
ROMÂNIA (solicitările nr. 3095/03 și 31003/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 12 ianuarie 2010 DEFINIF 12/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În
CtEDO 2011-05-03
0,94
AFFAIRE ANDREI IULIAN ROSCA c. ROUMANIE
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ANDREI IULIAN ROȘCA c. ROMÂNIA (Cererea nr. o 37433/03) HOTĂRÂRE STRASBOURG 3 mai 2011 DEFINITIVĂ 28/11/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 § 2 c) din Convenție. Ea poate fi supusă un
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă