SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 9473/10 Nicolae NAZIRU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 aprilie 2015 într-un comitet compus din Luis López Guerra, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițeco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 8 februarie 2010 Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 7 noiembrie 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Nicolae Naziru, este un resortisant român născut în 1971 și rezident în Constanța. D. Stan, avocat în Constanța. Guvernul român ( 1 la Convenție, reclamantul a susținut necunoașterea dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza refuzului administrației de a-i acorda daune-interese pentru a compensa inflația care a redus valoarea salariului său, plătită retroactiv, după reintegrarea sa în funcția publică. După ce încercările de soluționare pe cale amiabilă au eșuat, printr-o scrisoare din 7 noiembrie 2014, guvernul a informat Curtea că intenționa să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. De asemenea, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul declară - prin prezenta declarație unilaterală - că recunoaște necunoașterea articolului 1 din Primul Protocol Addițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din cauza plății retroactive [reclamanților] a salariului său, fără a ține seama de inflația măsurată între 1999 și 2007. Guvernul declară că este pregătit să plătească domnului Nicolae Naziru, cu titlu de satisfacție echitabilă suma de 3 000 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptat de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Prin scrisoarea din 4 februarie 2015, recurenta a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă de guvern era insuficientă pentru a compensa consecințele încălcării dreptului său la respectarea bunurilor sale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea și-a stabilit într-o serie de cauze practica în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului la respectarea bunurilor din cauza deprecierii, din cauza inflației, a sumelor datorate reclamanților de către administrație. În această privință, Comisia a declarat în repetate rânduri că caracterul adecvat al unei despăgubiri se reduce dacă plata sa este efectuată din mai multe motive care ar putea reduce valoarea acesteia (a se vedea Eko-Elda AVEE c. Grecia, nr 10662/02, § 29, CEDH 2006 IV; Ünal Akpinar maiat Sanayi Ve Ticaret S.A. și Akpinar Yapi Sanayi S.A. c. Turcia, n 41446/98, § 82, 26 mai 2009 și, mutatis mutandis, Dan Cristian Ionescu c. România , n 17782/02, § 53, 14 aprilie 2009). Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma de land propusă, care este conformă cu rata inflației observată între 1999 și 2007, Curtea consideră că În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu prevede că: aceasta din urmă trebuie să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine] [art. 37 alineatul (1) ] În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred act termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 21 mai 2015. Marialena Tsirli Luis López Guerra Grefiere Președintele adjunct
Requête n
o
9473/10
Nicolae NAZÎRU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 21 avril 2015 en un comité composé de
:
Luis López Guerra,
président,
Johannes Silvis,
Valeriu Grițco,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 8 février 2010
;
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 7 novembre 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Nicolae Nazîru, est un ressortissant roumain né en 1971 et résidant à Constanta. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, le requérant alléguait la méconnaissance de son droit au respect de ses biens en raison du refus de l’administration de lui octroyer des dommages et intérêts pour compenser l’inflation qui a diminué la valeur de son salaire, versé rétroactivement, après sa réintégration dans la fonction publique.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 7
novembre 2014, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare - au moyen de la présente déclaration unilatérale - qu’il reconnaît la méconnaissance de l’article 1 du Premier Protocole Additionnel à la Convention pour la sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, en raison du versement rétroactif [au requérant] de son salaire sans tenir compte de l’inflation mesurée entre 1999 et 2007.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à M. Nicolae Nazîru, à titre de satisfaction équitable la somme de 3
000 EUR, montant qu’il considère raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour.
Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Par une lettre du 4 février 2015, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
au motif que la somme proposée par le Gouvernement était insuffisante pour compenser les conséquences de la violation de son droit au respect de ses biens.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit au respect des biens en raison de la dépréciation, à cause de l’inflation, des sommes qui étaient dues aux requérants par l’administration. A cet égard, elle a déclaré à plusieurs reprises que le caractère adéquat d’un dédommagement se trouve diminué si son paiement fait abstraction d’éléments susceptibles d’en réduire la valeur (voir,
Eko-Elda AVEE c. Grèce
, n
o
‑
IV;
Ünal Akpinar İnșaat İmalat Sanayi Ve Ticaret S.A. et Akpinar Yapi Sanayi S.A. c.
Turquie
, n
o
41246/98, § 82, 26 mai 2009 et,
mutatis mutandis, Dan
Cristian Ionescu
c. Roumanie
, n
o
17782/02, § 53, 14 avril 2009).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, qui est conforme au taux d’inflation observé entre 1999 et 2007, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 21 mai 2015.
Marialena Tsirli
Luis López Guerra
Greffière adjointe
Président