ISTRATE v. ROMANIA

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 1882/10 Viorel ISTRATE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 21 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 decembrie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 14 noiembrie 2016, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Viorel Istrate, este un național român, care s-a născut în 1956 și locuiește în Muntenii de Jos. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna I. Diaconu, avocat practicant la Vaslui. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe din România. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că compunerea judecătorilor care pronunțe hotărârea finală cu privire la fondul cazului său nu a fost „înființată prin lege”. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 14 noiembrie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 6 în ceea ce privește componența judecătorilor care pronunțe hotărârea. Guvernul este dispus să plătească domnului. Viorel Istrate ca o justă satisfacție, suma de 3,240 EUR (trei mii două sute patruzeci și patruzeci de euro), suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită cu respect Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 4 ianuarie 2017, reclamantul s-a opus solicitării, susținând că suma propusă nu i-a oferit suficientă satisfacție. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din lista sa un caz în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Curtea reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea și Hotărârea WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere echitabilă, deoarece componența judecătorilor care pronunțe hotărârea finală cu privire la fondul unei cauze nu a fost „înființată prin lege” (a se vedea, de exemplu, Jenița Mocanu v. România , nr. 11770/08, §§ 37-42, 17 decembrie 2013; Ignat v. România, nr. 58613/08, §§ 22-27, 21 iunie 2016; și Loghin v. România, nr. 1468/08, §§ 25-30, 21 iunie 2016). 12. având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. Hotărârea Curții nu aduce atingere nici unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererea la lista sa de cazuri, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 13 aprilie 2017. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 1882/10

Viorel ISTRATE

against Romania

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 21

March 2017 as a Committee composed of:

Paulo Pinto de Albuquerque,

President,

Iulia Motoc,

Marko Bošnjak,

judges,

and Andrea Tamietti,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 21 December 2009,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 14 November 2016 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Viorel Istrate, is a Romanian national, who was born in 1956 and lives in Muntenii de Jos. He was represented before the Court by Ms I. Diaconu, a lawyer practising in Vaslui.

2.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Romanian Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the composition of the bench of judges delivering the final judgment on the merits of his case was not “established by law”.

4.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

5.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 14 November 2016 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

6.

The declaration provided as follows:

“The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the violation of Article 6, as regards the composition of the bench of judges delivering the judgment.

The Government are prepared to pay Mr. Viorel Istrate as just satisfaction, the sum of EUR 3,240 (three thousand two hundred and forty euros), amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court to rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

7.

By a letter of 4 January 2017 the applicant objected to the striking out of the application. He argued that the amount proposed did not offer him sufficient just satisfaction.

8.

The Court reiterates that Article

37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

9.

The Court also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government – even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

10.

To this end, the Court will carefully examine the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin

Acar

judgment (see

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§

75-77, ECHR 2003-VI; see also

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no.

11602/02, 26

June

2007, and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03, 18

September 2007).

11.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a fair hearing because the composition of the bench of judges delivering the final judgment on the merits of a case was not “established by law” (see, for example,

Jenița Mocanu v.

Romania

, no.

11770/08, §§ 37-42, 17 December 2013;

Ignat v.

Romania,

no.

58613/08, §§

22-27, 21 June 2016; and

Loghin v. Romania,

no.

1468/08, §§ 25-30, 21 June 2016).

12.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

13.

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

14.

The Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the application to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see

Josipović

v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

15.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37

§

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 13 April 2017.

Andrea Tamietti

Paulo Pinto de Albuquerque

Deputy Registrar

President