CASE OF KUZMINA v. UKRAINE

CAUZUL CU QUIZMINA v. UKRAINE (Declarația nr. 11984/06) JUDGMENT STRASBOURG 16 iunie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kuzmina v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Faris Vehabović, Carlo Ranzoni, judecători și Milan Blaško, Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 24 mai 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 11984/06) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național ucrainean, dna Tatyana Igorevna Kuzmina („reclamantul”), la 11 martie 2006. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat, cel mai recent, de agentul lor interimar, dna O. Davydchuk. La 13 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Kyiv. La 30 iunie 2004, Curtea de district Darnytskyy a constatat că reclamantul a comis următoarele crime: apropierea proprietății private prin fraudă sau abuz de încredere, furtul de proprietăți și furtul de documente oficiale. Curtea a condamnat-o la cinci ani de închisoare suspendată timp de trei ani cu garanție. La 23 decembrie 2004, condamnarea reclamantului a fost susținută de Curtea de Apel din Kyiv. Ea a interpus apel asupra punctelor de drept în fața Curții Supreme. La 31 mai 2005, un comitet de trei judecători al Curții Supreme a examinat apelul reclamantului asupra punctelor de drept în conformitate cu art. 394 § 2 din Codul de Procedură Penală (în virtutea căreia ar putea fie respinge recursul, fie atribuirea cauzei în vederea unei analize suplimentare cu participarea tuturor părților). Curtea Supremă nu a notificat reclamantul sau avocatul ei de această audiție. Procurorul a fost prezent și a făcut declarații orale în cursul audierii. Având în vedere avizul său și materialul din dosarul de procedură, comitetul a respins recursul ca fiind nefondat. Într-o scrisoare din 12 septembrie 2005, Curtea Supremă a notificat reclamantului, prin care a închis o copie a deciziei sale. A primit scrisoarea la 16 septembrie 2005. II. Dispozițiile relevante ale dreptului intern, aplicabile la momentul material, pot fi găsite în hotărârea în cazul Zhuk v. Ucraina (nr. 45783/05, §§ 18-20, 21 octombrie 2010). Reclamantul s-a plâns că Curtea Supremă și-a examinat recursul asupra punctelor de drept în absența sa, în încălcarea principiului egalității armelor. Ea se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune după cum urmează: „În decizia de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Admisibilitate 11. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție. Reclamantul a insistat că procurorul a beneficiat de participarea personală la audierea în fața Curții Supreme, unde a făcut declarații orale. Cu toate acestea, ea a fost privată de o astfel de oportunitate, în încălcarea principiului egalității armelor. 13. Guvernul a susținut că nu a existat nicio încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. Ei au susținut că prezența procurorului la ședința dinaintea Curții Supreme nu și-a influențat decizia și că reclamantul a primit oportunitățile adecvate de a-și prezenta argumentele în cadrul procedurii. 14. Curtea a constatat anterior încălcări în cazuri similare împotriva Ucrainei (a se vedea Zhuk, §§ 29-35, citat mai sus, și Korobov v. Ucrainei, nr. 39598/03, § 92, 21 iulie 2011), declarând că, în temeiul legii interne aplicabile în acel moment, procurorul a avut avantajul de a fi prezent la acest tip de audiere în fața Curții Supreme și, spre deosebire de acuzat, ar putea face apeluri orale la comitetul de trei judecători, astfel de argumente fiind destinate să influențeze opinia acesteia. Curtea a concluzionat că echitatea procesuală impune că reclamanții ar fi avut, de asemenea, ocazia de a face observații orale în răspuns. 15. Având în vedere circumstanțele prezentului caz, Curtea respectă această linie de raționament și constată că principiul egalității de arme nu a fost respectat în acest caz. 16. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. II. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 17. Reclamantul s-a mai plângut de alte încălcări ale drepturilor sale în temeiul articolelor 5 1 și 6 din Convenție. 18. Curtea a examinat aceste plângeri și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, Curtea le respinge vădit nefondat, în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și cu art. 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 20. Reclamantul a solicitat 500.000 de hryvnie ucrainene în ceea ce privește prejudiciile morale. 21. 22. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit anxietate și suferit din cauza faptelor care dau naștere la constatarea unei încălcări în acest caz. Curtea pronunță în mod echitabil, în ceea ce privește prejudiciile morale 900 euro (EUR). Costurile și cheltuielile 23. În consecință, Curtea nu depune nicio acțiune în temeiul acestui capitol. Dobânzile implicite 24. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară plângerea în temeiul articolului 6 1 din Convenția privind egalitatea de arme în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă admisibile și restul cererii inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 900 EUR (nouă sute de euro) plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 16 iunie 2016, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Milan Blaško Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF

KUZMINA v. UKRAINE

(Application no. 11984/06)

JUDGMENT

STRASBOURG

16 June 2016

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kuzmina v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Faris Vehabović,

Carlo Ranzoni,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 24 May 2016,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 11984/06) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Ukrainian national, Ms Tatyana Igorevna Kuzmina (“the applicant”), on 11

March 2006.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented, most recently, by their Acting Agent, Ms O. Davydchuk.

3.

On 13 January 2011 the application was communicated to the Government.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1961 and lives in Kyiv.

5.

On 30 June 2004 the Darnytskyy District Court of Kyiv found that the applicant had committed the following crimes: appropriation of private property by means of fraud or abuse of trust, theft of property and theft of official documents. The court sentenced her to five years’ imprisonment suspended for three years with probation.

6.

On 23 December 2004 the applicant’s conviction was upheld by the Kyiv Court of Appeal. She appealed on points of law to the Supreme Court.

7.

On 31 May 2005 a three-judge panel of the Supreme Court considered the applicant’s appeal on points of law in accordance with Article 394 §

2 of the Code of Criminal Procedure (by virtue of which it could either dismiss the appeal or assign the case for further consideration with the participation of all the parties). The Supreme Court did not notify the applicant or her lawyer of that hearing. The prosecutor was present and made oral representations during the hearing. Having regard to his opinion and the material in the case file, the panel dismissed the appeal as unsubstantiated.

8.

In a letter dated 12 September 2005 the Supreme Court notified the applicant, enclosing a copy of its decision. She received the letter on 16

September 2005.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

9.

The relevant provisions of the domestic law, applicable at the material time, can be found in the judgment in the case of

Zhuk v. Ukraine

(no.

45783/05, §§ 18-20, 21 October 2010).

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

10.

The applicant complained that the Supreme Court had examined her appeal on points of law in her absence, in breach of the principle of equality of arms. She relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

A.

Admissibility

11.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

12.

The applicant insisted that the prosecutor had benefited from personally participating in the hearing before the Supreme Court, where he had made oral statements. She, however, had been deprived of such an opportunity, in breach of the principle of equality of arms.

13.

The Government submitted that there had been no violation of Article 6 §

1 of the Convention. They maintained that the prosecutor’s presence at the hearing before the Supreme Court had not influenced its decision and that the applicant had been given appropriate opportunities to present her arguments in the proceedings.

14.

The Court has previously found violations in similar cases against Ukraine (see

Zhuk

, §§ 29-35, cited above, and

Korobov v. Ukraine

, no.

39598/03, §

92, 21 July 2011), stating that by virtue of the domestic law applicable at that time, the prosecutor had the advantage of being present at that type of hearing before the Supreme Court and, unlike the defendant, could make oral submissions to the three-judge panel, such submissions being intended to influence the latter’s opinion. The Court concluded that procedural fairness required that the applicants should also have been given an opportunity to make oral submissions in reply.

15.

Having regard to the circumstances of the present case, the Court follows this line of reasoning and finds that the principle of equality of arms has not been respected in the present case.

16.

Accordingly, there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

II.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

17.

The applicant further complained of other violations of her rights under Articles 5

§

1 and 6 the Convention.

18.

The Court has examined these complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. Accordingly, the Court rejects them as manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

19.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

20.

The applicant claimed 500,000 Ukrainian hryvnias in respect of non-pecuniary damage.

21.

The Government submitted that the claim was unfounded.

22.

The Court considers that the applicant must have suffered anguish and distress on account of the facts giving rise to the finding of a violation in the present case. Ruling on an equitable basis, the Court awards the applicant

900 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

23.

The applicant did not submit any claims under this head. The Court therefore makes no award.

C.

Default interest

24.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Declares

the complaint under Article 6

§

1 of the Convention concerning equality of arms in the proceedings before the Supreme Court admissible and the remainder of the application inadmissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6

§

1 of the Convention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 900 (nine hundred euros) plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 16 June 2016, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Milan Blaško

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President