Mutayeva și Ismailova împotriva Rusiei

Reclamanții s-au născut în 1980 și, respectiv, în 1971 și trăiesc în Zubutli-Miatli, districtul Kizilyurt, Dagestan, Rusia. Sunt soția și sora dlui Kamil Mutayev care s-a născut în 1976. Între 2010 și 2012, ruda reclamanților, dl Kamil Mutayev, a fost reținut în cel puțin trei ocazii de reprezentanți ai agențiilor de aplicare a legii cu suspiciune de activități ilegale și ulterior eliberat. În special, în 2010, el a fost reținut în așteptarea procesului timp de aproximativ șase luni pe suspectul de posesie ilegală de arme de foc și de agresiune a unui reprezentant al statului și a fost apoi condamnat la doi ani de închisoare. sentința a fost suspendată. La ora 1 p.m.

la 2 mai 2012 dl Kamil Mutayev și fiul său de 12 ani Muradis conduceau în automobilul lor VAZ-21099 în strada Shamil, în centrul orașului Kizilyurt, Dagestan, atunci când au fost blocate de două mașini cu culoare de argint VAZ Priora cu ferestre foarte colorate, una dintre ele a avut un număr oficial de înmatriculare care conține cifrele „78”. Opt oameni mascați în uniforme negre și înarmați cu pistoluri și mitraliere au ieșit din mașinile Priora, l-au bătut pe dl Kamil Mutayev de pe picioare și l-au forțat să intre într-una dintre vehiculele lor. Și-au amenințat fiul cu arme de foc și l-au ordonat să rămână în mașină. Răpirea a avut loc la aproximativ două sute de metri de secția de poliție de district (departamentul interiorului) și biroul procurorului public.

După răpirea, criminalii au plecat prin punctul de control al poliției locale. Reclamanții au prezentat Curții declarațiile martorilor dnei Ya.R. data de 7 februarie 2013 și a dnei As.I. din 25 februarie 2013. Potrivit ambelor femei, ei nu au văzut răpirea, dar ambele au văzut două mașini Priora care se îndepărtează de apropierea în care incidentul a avut loc în jurul timpului răpirii. Se pare că niciunul dintre martori nu a prezentat o declarație anchetei. Guvernul nu a contestat faptele prezentate de solicitanți. În același timp, ei au refuzat orice implicare a agenților de stat în răpire.

10. În răspuns la prima cerere a Curții de a primi o copie a conținutului dosarului de anchetă, Guvernul a furnizat documente din dosar, de 43 de pagini, care au arătat măsurile luate de către investigatori de la 14 mai până la 27 iunie 2012. 11. În răspunsul la cele de-a doua și a treia cereri ale Curții de o copie a conținutului dosarului de anchetă, Guvernul a prezentat copii ale conținutului său, cu o lungime de aproximativ 688 de pagini, care au arătat măsurile luate de către investigatori de la începutul procedurii până la 15 august 2015. Din documentele prezentate, ancheta poate fi rezumat după cum urmează. 12. Imediat după răpire, la 2 mai 2012, reclamanții s-au plâns la secția de poliție Kizilyurt (Отдел внутренним дел פо . δиилрт) (denumit în continuare „OVD”).

13. La 2 mai 2012, poliția a interogat al doilea reclamant care a furnizat un cont detaliat cu privire la evenimentele similare cu cele prezentate Curții și a declarat că a învățat răpirea dlui Kamil Mutayev de la nepotul ei Muradis. 14. La 2 mai 2012, poliția a examinat locul crimei. Nu s-au colectat dovezi. 15. La 2 și 10 mai 2012, poliția a interogat pe fiul dlui Kamil Mutayev Muradis, al cărui cont al evenimentelor este similar cu cel prezentat de reclamanți la Curte. În plus, martorul a afirmat că răpitorii l - au speriat amenințându - l să - l împuște dacă nu respectă ordinele lor de a nu se mișca. 16. La 2 sau 3 mai 2012, poliția a examinat mașina dlui Kamil Mutayev VAZ21099. Amprentele digitale luate de la vehicul la data respectivă au fost depuse la 18 mai 2012 pentru examinarea experților.

17. La 14 mai 2012, reclamanții au depus o plângere de răpire la biroul procurorului Kizilyurt. 18. La 14 mai 2012, departamentul de investigații al procurorului din orașul Kizilyurt a deschis cauza penală nr. 207127. Reclamanții au fost informați cu privire la aceasta la 24 mai 2012. 19. La 19 mai 2012, investigatorii au interogat pe fiul dlui Kamil Mutayev Muradis, care a reiterat declarațiile sale anterioare și au adăugat că nu va putea identifica niciunul dintre aducătorii pe măsură ce era speriat. 20. La 19 mai 2012, investigatorii au interogat primul reclamant al cărui declarație este similară cu contul reclamanților prezentat Curții. În special, reclamantul a subliniat că, atunci când a condus vehiculul abatetorilor, a trecut prin punctul de control al poliției de trafic.

21. La 21 mai 2012, primul reclamant a primit statutul de victimă în cazul penal și a fost interogat din nou. Ea a reiterat declarațiile sale anterioare. 22. La 23 mai 2012, Biroul de Examinare a Expertilor Forense din Dagestan a informat investigatorii că nu aveau meciuri în baza lor de date pentru amprentele găsite pe mașina dlui Kamil Mutayev. 23. La 24 mai 2012, anchetatorii au interogat din nou al doilea reclamant al cărui declarație este similară cu contul reclamanților prezentat Curții. 24. La 6 iunie 2012, anchetatorii au examinat din nou locul crimei. 25. La 7 iunie 2012, anchetatorii au întrebat din nou primul reclamant care a declarat că soțul ei, dl Kamil Mutayev, nu are datorii financiare sau dușmani.

În același timp, ea a declarat că, în mai multe ocazii, el a primit amenințări de la persoane neidentificate din cauza convingerilor sale religioase. Acele persoane au vizitat casa lor și au aruncat amenințări scrise manual în interior. Reclamantul nu a specificat dacă avea suspirații sau teorii referitoare la identitatea acestor persoane. 26. La 15 iunie 2012, poliția locală a informat investigatorii că dl Kamil Mutayev a fost membru al unui grup armat ilegal, a aparținut unei mișcări religioase extremiste și, prin urmare, cel mai probabil, a organizat propria sa răpire. 27. La 29 iunie 2012, investigatorii au interogat cinci rezidenți locali, care au declarat că nu au fost martori la răpire și au aflat despre asta de la alții.

28. La 6 august 2012, investigatorii au examinat jurnalul de înregistrare a deținuților din OVD. Nu s-au găsit înregistrări cu privire la dl Kamil Mutayev. 29. La 6, 7 și 12 august 2012 investigatorii au interogat ofițerii de poliție din OVD: dl M.M., dl Z.S., dl R.A., dl A.M. și dl D.D. Toți au declarat că, la data răpirii, erau în serviciu la secția de poliție și nici dl Kamil Mutayev, nici mașina lui nu fusese adusă. 30. În diferite date între iunie și noiembrie 2012, investigatorii au primit lista de apeluri efectuate de la și către telefonul mobil al dlui Kamil Mutayev, precum și răspunsurile la numeroasele cereri de informații referitoare la dl Kamil Mutayev din spitale, morgi, case de pensionare, moschee și centre de detenție din diferite regiuni ale Rusiei.

Nu s-au obținut informații care pertinuează locul său sau identitatea infractorilor. 31. La 14 septembrie 2012, ancheta a fost suspendată. Nu este clar dacă reclamanții au fost informați cu privire la aceasta. 32. La 9 noiembrie 2012, ancheta a fost reluată pentru a lua măsuri suplimentare. 33. La 30 noiembrie 2012, investigatorii au interogat șeful ofițerului OVD R.S. care a declarat că, potrivit informațiilor lor, dl Kamil Mutayev a fost un avid urmator al mișcării religioase extremiste Wahhabi și că el a înființat răpirea să se alăture unui grup armat ilegal. 34. La o dată neespecificată în 2013 ancheta a fost reluată. 35. Între martie 2013 și februarie 2014, investigatorii au interogat o serie de rude și vecini dlui Kamil Mutayev, ale căror declarații nu furnizează informații noi.

De asemenea, ei au întrebat din nou fiul său Muradis și primul reclamant care a reiterat declarațiile lor anterioare. 36. În urma documentelor prezentate, ancheta a fost suspendată și reluată în mai multe ocazii între noiembrie 2012 și august 2015. Ultima reluare a anchetei a avut loc la 10 septembrie 2015. Procedurile sunt încă în așteptare. 46. Reclamanții au susținut că agenții de stat au fost responsabili pentru dispariția dlui Kamil Mutayev. Ei au subliniat faptul că autoritățile l-au suspectat de a fi membru al grupurilor armate ilegale și, prin urmare, au avut motive pentru răpirea sa. Abducatorii au folosit mașinile Priora cu ferestre foarte colorate; numai agențiile de aplicare a legii ar putea folosi astfel de vehicule.

În plus, după răpirea, peregrinii au trecut printr-un punct de control permanent al poliției de trafic rutier. Reclamanții au făcut referire la declarațiile rezidenților locali care nu au fost martori de răpire, dar au văzut vehicule similare cu cele ale abatetorilor care conduceau la acea secție de poliție. În sfârșit, reclamanții au făcut referire la o serie de cazuri de răpire perpetrate în Dagestan în care unele dintre persoanele răpite au fost mai târziu găsite în custodia de stat. 47. Guvernul a susținut că rudă a reclamanților, dl Kamil Mutayev, a fost răpită de oameni neidentificați sau ar fi putut să-și înființeze propria răpire. Singurul martor al evenimentelor a fost fiul dlui Kamil Mutayev Muradis, minor, iar celelalte persoane, inclusiv reclamanții, au aflat de la el evenimentele.

În astfel de circumstanțe, acuzațiile reclamanților cu privire la implicarea agenților de stat în incident au fost nefondate. 48. Un rezumat al principiilor privind evaluarea dovezilor și stabilirea faptelor în cazurile de dispariție și natura vieții în pericol de astfel de incidente pot fi găsite în Sultygov și alții v. Rusia, nos. 42575/07, 53679/07, 311/08, 424/08, 3375/08, 4560/08, 35569/08, 62220/10, 3222/11, 22257/11, 24744/11 și 36897/11, §§ 393-96, 9 octombrie 2014). 49. Curtea constată că, în răspunsul la cererea sa de copie a dosarului de anchetă privind răpirea, guvernul a produs documentele relevante din dosar (a se vedea punctele 10 și 11 de mai sus).

50. Curtea a constatat deja că autoritățile ruse sunt responsabile pentru disparițiile civililor perpetrate la Dagestan (de exemplu, Umarovy v. Rusia, nr. 2546/08, 12 iunie 2012, și Alpatu Israileva v. Rusia, nr. 15438/05, 14 martie 2013). În acest sens, aceasta a luat în considerare durata de timp în care reclamanții nu au avut nici o veste despre rudele și declarațiile martorilor lipsă și alte documente care atestă prezența personalului de securitate sau de aplicare a legii în zona în cauză în momentul respectiv. Acesta s-a bazat pe conturile martorilor și alte informații privind operațiunile de securitate. 51. Cu toate acestea, în acest caz, circumstanțele în care s-au întâmplat evenimente nu pot justifica o concluzie neechilibrabilă că agenții de stat au fost responsabili pentru răpirea rudei reclamanților din următoarele motive.

În ceea ce privește contextul general, evenimentele reclamate au avut loc în mai 2012 și nu a existat nici o stare de asediu și nici nicio restricție privind conducerea vehiculelor civile. În plus, din documentele prezentate se pare că versiunea evenimentelor a reclamanților se bazează pe declarațiile singurului martor, fiul dlui Kamil Mutayev, care, în conformitate cu declarația sa, a fost speriată în timpul incidentului (a se vedea punctul 19 mai sus), și a persoanelor care nu au fost martori la răpirea efectivă și ale căror declarații nu au fost incluse în dosarul investigației (a se vedea punctul 8 mai sus). În plus, Curtea constată că prima reclamantă a declarat anchetei că dl Kamil Mutayev a primit amenințări, dar nu a specificat pe cine a suspectat sau natura amenințărilor primite (a se vedea punctul 25 de mai sus).

În astfel de situații, Curtea nu are dovezi suficiente pentru a trage concluzii, cum ar fi circumstanțele factuale ale incidentului prezentate de solicitanți, care nu includ nici o dovadă care coroborează contul lor într-o măsură decisivă. 52. În consecință, informațiile în posesia Curții nu sunt suficiente pentru a stabili că perpetratorii aparțin forțelor de securitate sau că a fost efectuată o operațiune de securitate în ceea ce privește dl Kamil Mutayev. 53. În concluzie, nu s-a stabilit standardul de probă necesar că agenții de stat au fost implicați în dispariția dlui Kamil Mutayev; nici Curtea nu consideră că sarcina de probă poate fi în întregime mutată către Guvern, având în vedere, în special, faptul că au prezentat o copie a documentelor relevante din dosarul de anchetă, astfel cum a solicitat Curtea.

5. The applicants were born in 1980 and 1971 respectively and live in Zubutli-Miatli, Kizilyurt district, Dagestan, Russia. They are the wife and the sister of Mr Kamil Mutayev who was born in 1976. 6. Between 2010 and 2012 the applicants’ relative Mr Kamil Mutayev had been detained on at least three occasions by representatives of lawenforcement agencies on suspicion of illegal activities and subsequently released. In particular, in 2010 he had been detained pending trial for about six months on suspicion of illegal possession of firearms and assault of a representative of the State and had then been subsequently sentenced to two years’ imprisonment. The sentence was suspended. 7. At about 1 p.m.

on 2 May 2012 Mr Kamil Mutayev and his twelveyear old son Muradis were driving in their VAZ-21099 car in Shamil Street in the centre of the town of Kizilyurt, Dagestan, when they were blocked by two silver-coloured VAZ Priora cars with heavily tinted windows, one of which had an official registration number containing the digits “78”. Eight masked men in black uniforms and armed with pistols and machine guns got out of the Priora cars, knocked Mr Kamil Mutayev off his feet and forced him into one of their vehicles. They threatened his son with firearms and ordered him to stay in the car. The abduction took place approximately two hundred metres from the district police station (the department of the interior) and the public prosecutor’s office.

After the abduction the perpetrators drove away through the local traffic police checkpoint. 8. The applicants submitted to the Court the witness statements of Ms Ya.R. dated 7 February 2013 and of Ms As.I. dated 25 February 2013. According to both women, they did not see the abduction but both saw two Priora cars speeding away from the vicinity of where the incident took place around the time of the abduction. It does not appear that either of the witnesses provided a statement to the investigation. 9. The Government did not dispute the facts as presented by the applicants. At the same time they denied any involvement of State agents in the abduction.

10. In reply to the Court’s first request for a copy of the contents of the investigation file, the Government provided documents from the file, amounting to 43 pages, which showed the steps taken by the investigators from 14 May to 27 June 2012. 11. In reply to the Court’s second and third requests for a copy of the contents of the investigation file, the Government submitted copies of its contents, some 688 pages long, which showed the steps taken by the investigators from the beginning of the proceedings to 15 August 2015. From the documents submitted, the investigation can be summarised as follows. 12. Immediately after the abduction, on 2 May 2012 the applicants complained to the Kizilyurt police station (Отдел внутренних дел по г .Кизилюрт) (hereinafter “the OVD”).

13. On 2 May 2012 the police questioned the second applicant who provided a detailed account of the events similar to the one submitted to the Court and stated that she had learnt of Mr Kamil Mutayev’s abduction from her nephew Muradis. 14. On 2 May 2012 the police examined the crime scene. No evidence was collected. 15. On 2 and then on 10 May 2012 the police questioned Mr Kamil Mutayev’s son Muradis, whose account of the events was similar to that submitted by the applicants to the Court. In addition, the witness stated that the abductors had scared him by threatening to shoot him if he disobeyed their orders not to move. 16. On 2 or 3 May 2012 the police examined Mr Kamil Mutayev’s VAZ21099 car.

Fingerprints taken from the vehicle on that date were submitted for expert examination on 18 May 2012. 17. On 14 May 2012 the applicants lodged an abduction complaint with the Kizilyurt town prosecutor’s office. 18. On 14 May 2012 the investigations department of the Kizilyurt town prosecutor’s office opened criminal case no. 207127. The applicants were informed thereof on 24 May 2012. 19. On 19 May 2012 the investigators questioned Mr Kamil Mutayev’s son Muradis who reiterated his previous statements and added that he would not be able to identify any of the abductors as he had been scared. 20. On 19 May 2012 the investigators questioned the first applicant whose statement was similar to the applicants’ account submitted to the Court.

In particular, the applicant pointed out that when driving away the abductors’ vehicle had gone through the traffic police checkpoint. 21. On 21 May 2012 the first applicant was granted victim status in the criminal case and questioned again. She reiterated her previous statements. 22. On 23 May 2012 the Dagestan Forensic Expert Examinations Bureau informed the investigators that they did not have matches in their database for the fingerprints found on Mr Kamil Mutayev’s car. 23. On 24 May 2012 the investigators again questioned the second applicant whose statement was similar to the applicants’ account submitted to the Court. 24. On 6 June 2012 the investigators again examined the crime scene.

25. On 7 June 2012 the investigators again questioned the first applicant who stated that her husband Mr Kamil Mutayev did not have financial debts or enemies. At the same time she stated that on several occasions he had received threats from unidentified persons on account of his religious beliefs. Those persons had visited their house and had thrown hand-written threats inside. The applicant did not specify whether she had had any suspisions or theories concerning the identities of those persons. 26. On 15 June 2012 the local police informed the investigators that Mr Kamil Mutayev was a member of an illegal armed group, belonged to an extremist religious movement and had, therefore, most probably, staged his own abduction.

27. On 29 June 2012 the investigators questioned five local residents, all of whom stated that they had not witnessed the abduction and found out about it from others. 28. On 6 August 2012 the investigators examined the registration log of detainees of the OVD. No records concerning Mr Kamil Mutayev were found therein. 29. On 6, 7 and 12 August 2012 the investigators questioned police officers from the OVD: Mr M.M., Mr Z.S., Mr R.A., Mr A.M. and Mr D.D. All of them stated that on the date of the abduction they had been on duty at the police station and neither Mr Kamil Mutayev nor his car had been brought in. 30. On various dates between June and November 2012 the investigators received the list of calls made from and to Mr Kamil Mutayev’s mobile telephone as well as replies to their numerous information requests concerning Mr Kamil Mutayev from hospitals, morgues, retirement homes, mosques and detention centres in various regions of Russia.

No information pertatining to his whereabouts or the perpetrators’ identities was obtained. 31. On 14 September 2012 the investigation was suspended. It is unclear whether the applicants were informed thereof. 32. On 9 November 2012 the investigation was resumed in order to take further steps. 33. On 30 November 2012 the investigators questioned the head of the OVD officer R.S. who stated that according to their information Mr Kamil Mutayev was an avid follower of the extremist religious movement Wahhabi and that he had staged his abduction to join an illegal armed group. 34. On an unspecified date in 2013 the investigation was resumed. 35. Between March 2013 and February 2014 the investigators questioned a number of Mr Kamil Mutayev’s relatives and neighbours, whose statements did not provide new information.

They also questioned again his son Muradis and the first applicant who reiterated their earlier statements. 36. From the documents submitted it follows that between November 2012 and August 2015 the investigation was suspended and resumed on several occasions. The last resumption of the investigation took place on 10 September 2015. The proceedings are still pending. 46. The applicants alleged that State agents were responsible for Mr Kamil Mutayev’s disappearance. They stressed that the authorities had suspected him of membership of illegal armed groups and, therefore, had motives for his abduction. The abductors had used Priora cars with heavily tinted windows; only law-enforcement agencies could use such vehicles.

Moreover, after the abduction the perperators had passed through a permanent road traffic police checkpoint. The applicants referred to statements of local residents who had not witnessed the abduction but had seen vehicles similar to those of the abductors driving to that police station. Lastly, the applicants referred to a number of cases of abduction perpetrated in Dagestan in which some of the abducted persons had been later found in State custody. 47. The Government submitted that the applicants’ relative Mr Kamil Mutayev had been abducted by unidentified men or could have staged his own abduction. The only witness to the events was Mr Kamil Mutayev’s son Muradis, who was a minor, and the other persons, including the applicants, learnt of the events from him.

In such circumstances the applicants’ allegations concerning involvement of State agents in the incident were groundless. 48. A summary of the principles concerning the assessment of evidence and establishment of facts in disappearance cases and the life-threatening nature of such incidents may be found in Sultygov and Others v. Russia, nos. 42575/07, 53679/07, 311/08, 424/08, 3375/08, 4560/08, 35569/08, 62220/10, 3222/11, 22257/11, 24744/11 and 36897/11, §§ 393-96, 9 October 2014). 49. The Court notes that in reply to its request for a copy of the investigation file into the abduction the Government produced the relevant documents from the file (see paragraphs 10 and 11 above).

50. The Court has already found the Russian authorities responsible for disappearances of civilians perpetrated in Dagestan (see, for example, Umarovy v. Russia, no. 2546/08, 12 June 2012, and Alpatu Israilova v. Russia, no. 15438/05, 14 March 2013). In doing so, it has taken into account the length of time during which the applicants had not had any news of their missing relatives and witness statements and other documents attesting to the presence of security or law-enforcement personnel in the area concerned at the relevant time. It has relied on witness accounts and other information on security operations. 51. However, in the present case the circumstances in which the events occurred cannot warrant an unequivocal conclusion that State agents were responsible for the abduction of the applicants’ relative for the following reasons.

As regards the general background, the events complained of took place in May 2012 and there was neither a curfew in place nor any restrictions on driving in civilian vehicles. Furthermore, from the documents submitted it appears that the applicants’ version of the events was based on the statements of the only witness, Mr Kamil Mutayev’s son, who according to his own statement had been scared during the incident (see paragraph 19 above), and of persons who had not witnessed the actual abduction and whose statements were not included in the investigation file (see paragraph 8 above). In addition, the Court notes that the first applicant stated to the investigation that Mr Kamil Mutayev had received threats but did not specify whom she had suspected or the nature of the threats received (see paragraph 25 above).

In such a situation the Court has little evidence on which to draw such conclusions as the factual circumstances of the incident as presented by the applicants do not include any evidence corroborating their account to a decisive extent. 52. Accordingly, the information in the Court’s possession does not suffice to establish that the perpetrators belonged to the security forces or that a security operation was carried out in respect of Mr Kamil Mutayev. 53. To sum up, it has not been established to the required standard of proof that State agents were implicated in the disappearance of Mr Kamil Mutayev; nor does the Court consider that the burden of proof can be entirely shifted to the Government, having regard, in particular, to the fact that they submitted a copy of the relevant documents from the investigation file as requested by the Court.