CASE OF ORLOV AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE ORLOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 36907/12 și 6 altele - a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 6 aprilie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Orlov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, Președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Karen Reid, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 16 martie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau că le-a fost refuzată ocazia de a se prezenta în fața instanței în cadrul procedurii civile la care erau părți. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. DECIZIA GOVERNULUI DE A FĂRȚI ÎN ARTICOLUL 37 § 1 AL CONVENȚIEII Guvernul a prezentat declarații unilaterale în toate cererile, care nu au oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curtea să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă). Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina aceste cereri și va continua, în consecință, examinarea fondurilor lor (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDH 2003 VI și Rozhin c. Rusia , nr. 50098/07, §§ 23-25, 6 decembrie 2011). III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚII Reclamanții se plângea că dreptul lor la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza refuzului instanțelor interne a cererilor lor de a apărea în instanță. Se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care scrie după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că reclamanții, deținuți la momentul evenimentelor, nu au avut posibilitatea de a participa la audieri în cadrul procedurilor civile la care erau părți. Detaliile acestor proceduri interne sunt indicate în tabelul apendice. Curtea remarcă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Steel și Morris c. Regatul Unit, nr. 68416/01, §§ 59-60, CEDH 2005-II). Analiza Curții privind o presupusă încălcare a dreptului la un proces echitabil în ceea ce privește cazurile în care reclamanții încarcerați se plâng de absența lor de audieri în cadrul procedurilor civile include următoarele elemente: examinarea modului în care instanțele interne au evaluat problema dacă natura litigiului necesită prezența personală a reclamanților și determinarea dacă instanțele interne au pus în aplicare orice modalitate procedurală care vizează garantarea participării efective la proceduri (a se vedea Yevdokimov și alții v. Rusia , nr. 27236/05 și alții , § 48, 16 februarie 2016). În cazul principal al lui Yevdokimov și alții v. Rusia , citat mai sus, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește probleme similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în caz instant, instanța internă a privat reclamanții posibilitatea de a-și prezenta în mod eficient cazurile și nu și-a îndeplinit obligația de a asigura respectarea principiului unui proces echitabil.11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. În ceea ce privește documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 14. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Decide să se alăture cererilor; respinge cererea guvernului de a elimina cererile din listă; declară cererile admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind absența reclamantului de la procedura civilă; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 aprilie 2017, în conformitate cu art. 77 2 și 3 din Regulamentul Curții. Karen Reid Luis López Guerra Președintele grefierului APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența aplicantului la procedura civilă) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Natură a litigiului Decizia finală Data audierii în primă instanță Data audierii Curții de apel Data audierii Tribunalului Valoarea acordată pentru daune și cheltuieli morale și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 36907/12 10/12/2012 Sergey Aleksandrovich Orlov 17/06/1963 dispută de diferență de diferență 23/01/2012 Curtea de district Oktyabrskiy din Vladimir 30/08/2012 Curtea regională Vladimir 1.500 40782/12 22/03/2012 German Nikolayevich Vyushkin 31/01/1976 prejudiciu moral pentru condițiile proaste de detenție 14/11/2011 Curtea de district Omutninskiy din regiunea Kirov 26/01/2012 Curtea regională Kirov 1.500 42855/12 17/06/2012 Mihail Alekseyevich Lunev 04/06/1984 prejudiciu moral pentru urmărire penală ilegală 15/09/2011 Curtea de oraș Belebey din Republica Bashkortostan 26/01/2012 Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan 1.500 42940/12 24/06/2012 Aleksey Ivanovich Bolsunovskiy 08/10/1982 dispută privind ocuparea forței de muncă 29/02/2012 Curtea de district Kuybyshevskiy din Irkutsk 11/05/2012 Tribunalul Regional Irkutsk 1.500 43317/12 04/06/2012 Aleksandr Nikolayevich Tereshchenko 16/05/1976 prejudiciu moral pentru condiții proaste de detenție 29/12/2011 Tribunalul de District Shahunskiy din regiunea Nizhny Novgorod 17/04/2012 Nizhniy Novgorod Tribunalul Regional 1.500 68297/12 27/08/2012 Andrey Sergeyevich Matveyev 06/03/1978 prejudiciu moral pentru condiții proaste de detenție 02/11/2011 Curtea de district Kalininskiy din St Petersburg 14/06/2012 Curtea de orașul St Petersburg 1.500 72157/12 01/10/2012 Dmitriy Vasilievich Bazhan 08/01/1979 prejudiciu moral pentru condițiile proaste de detenție 12/04/2012 Curtea de oraș Syktyvkar din Republica Komi 19/07/2012 Curtea Supremă a Republicii Komi 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF ORLOV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 36907/12 and 6 others - see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

6 April 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Orlov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Branko Lubarda,

judges,

and Karen Reid,

Section Registrar,

Having deliberated in private on 16 March 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained that they had been denied an opportunity to appear in person before the court in the civil proceedings to which they were parties.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The Government submitted unilateral declarations in all applications, which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article 37 § 1 in fine). The Court rejects the Government’s request to strike these applications out and will accordingly pursue its examination of their merits (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC],

no. 26307/95, § 75, ECHR 2003

‑

VI and

Rozhin v. Russia

, no. 50098/07, §§ 23-25, 6 December 2011).

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

7.

The applicants complained that their right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ refusal of their requests to appear in court. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

8.

The Court reiterates that the applicants, detainees at the time of the events, were not afforded an opportunity to attend hearings in civil proceedings to which they were parties. The details of those domestic proceedings are indicated in the appended table. The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Steel and Morris v.

the United Kingdom

, no.

68416/01, §§

59-60, ECHR 2005-II). The Court’s analysis of an alleged violation of the right to a fair trial in respect of cases where incarcerated applicants complain about their absence from hearings in civil proceedings includes the following elements: examination of the manner in which domestic courts assessed the question whether the nature of the dispute required the applicants’ personal presence and determination whether domestic courts put in place any procedural arrangements aiming at guaranteeing their effective participation in the proceedings (see

Yevdokimov and Others v. Russia

, nos.

27236/05 and

10

others, §

48, 16

February 2016).

9.

In the leading case of

Yevdokimov and Others v. Russia,

cited above, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts deprived the applicants of the opportunity to present their cases effectively and failed to meet their obligation to ensure respect for the principle of a fair trial.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Rejects

the Government’s request to strike the applications out of the list;

3.

Declares

the applications admissible;

4.

Holds

that these applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention concerning the applicant’s absence from civil proceedings;

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 6 April 2017, pursuant to Rule 77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Karen Reid

Luis López Guerra

Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(applicant’s absence from civil proceedings)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Nature of the dispute

Final decision

First-instance hearing date Court

Appeal hearing date Court

Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[1]

36907/12

10/12/2012

Sergey Aleksandrovich Orlov

17/06/1963

defamation dispute

23/01/2012

Oktyabrskiy District Court of Vladimir

30/08/2012

Vladimir Regional Court

1,500

40782/12

22/03/2012

German Nikolayevich Vyushkin

31/01/1976

non-pecuniary damages for bad conditions of detention

14/11/2011

Omutninskiy District Court of the Kirov Region

26/01/2012

Kirov Regional Court

1,500

42855/12

17/06/2012

Mikhail Alekseyevich Lunev

04/06/1984

non-pecuniary damages for unlawful criminal prosecution

15/09/2011

Belebey Town Court of the Republic of Bashkortostan

26/01/2012

Supreme Court of the Republic of Bashkortostan

1,500

42940/12

24/06/2012

Aleksey Ivanovich Bolsunovskiy

08/10/1982

employment dispute

29/02/2012

Kuybyshevskiy District Court of Irkutsk

11/05/2012

Irkutsk Regional Court

1,500

43317/12

04/06/2012

Aleksandr Nikolayevich Tereshchenko

16/05/1976

non-pecuniary damages for bad conditions of detention

29/12/2011

Shahunskiy District Court of the Nizhny Novgorod Region

17/04/2012

Nizhniy Novgorod Regional Court

1,500

68297/12

27/08/2012

Andrey Sergeyevich Matveyev

06/03/1978

non-pecuniary damages for bad conditions of detention

02/11/2011

Kalininskiy District Court of St Petersburg

14/06/2012

St Petersburg City Court

1,500

72157/12

01/10/2012

Dmitriy Vasilyevich Bazhan

08/01/1979

non-pecuniary damages for bad conditions of detention

12/04/2012

Syktyvkar Town Court of the Komi Republic

19/07/2012

Supreme Court of the Komi Republic

1,500

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.