CASE OF GROMOVOY AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GROMOVOY ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 59591/12 și altele – a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 9 noiembrie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Gromovoy și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 19 octombrie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângea că le-a fost refuzată ocazia de a apărea în persoană în instanța judecătorească în cadrul procedurii civile la care erau părți. În cererea nr. 59591/12, reclamantul a formulat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 3 din Convenție. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI Reclamanții se plâng în principal că dreptul la o audiere echitabilă a fost încălcat din cauza refuzului instanței interne a cererilor lor de a apărea în instanță. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: Articolul „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că reclamanții, deținuți la momentul evenimentelor, nu au avut posibilitatea de a participa la audieri în cadrul procedurii civile la care au fost părți. Detaliile acestor proceduri interne sunt indicate în tabelul adăugat. Curtea observă că principiile generale privind dreptul de a prezenta în mod eficient cazul în fața instanței și de a se bucura de egalitatea de arme cu partea opusă, astfel cum sunt garantate de art. 6 din Convenția, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Oțel și Morris v. Regatul Unit , nr. 68416/01 , §§ 59-60 , CEDH 2005-II . Analiza Curții privind o presupusă încălcare a dreptului la un proces echitabil în ceea ce privește cazurile în care reclamanții încarcerați se plâng de absența lor de audieri în cadrul procedurilor civile include următoarele elemente: examinarea modului în care instanțele interne au evaluat problema dacă natura litigiului necesită prezența personală a reclamanților și determinarea dacă instanțele interne au pus în aplicare orice modalitate procedurală care vizează garantarea participării efective la proceduri (a se vedea Yevdokimov și alții c. Rusia , nr. 27236/05 și alții , § 48, 16 februarie 2016 ). În cazul principal al lui Yevdokimov și alții c. Rusia , nr. 27236/05 și altele 10 , 16 februarie 2016, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în caz instant, instanța internă a privat reclamanții posibilitatea de a-și prezenta în mod eficient cazurile și nu și-a îndeplinit obligația de a asigura respectarea principiului unui proces echitabil.10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. III. În cererea nr. 59591/12, reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 3 din Convenția privind condițiile inadecvate de detenție în IVS în orașul Snezhinsk, regiunea Chelyabinsk, în mai multe ocazii în perioada între octombrie 2009 și iulie 2011. Guvernul a depus o declarație în vederea soluționării problemei formulate de această plângere. Ei au recunoscut condițiile de detenție inadecvate în ocaziile în care reclamantul a rămas în centrul de detenție menționat. Ei au oferit să plătească reclamantului 4.250 euro și au invitat Curtea să scoată cererea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție, suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. 13. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. 14. Reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației. 15. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. 16. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii în ceea ce privește plângerea cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului. 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă această parte a cererii nr. 59591/12. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 19. Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat pentru încălcarea articolului 6 din Convenție, constatată în aceste cazuri. 20. Curtea consideră că rata dobânzii nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile în măsura în care se referă la plângerile reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție; decide să ia partea cererii nr. 59591/12 din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție în ceea ce privește plângerea privind condițiile inadecvate de detenție; deține că cererile declară o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind absența reclamantului de la procedura civilă; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 noiembrie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (în absența aplicantului de la procedura civilă) nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Natură a litigiului Decizia finală Data audierii în primă instanță Data audierii Curții de apel Sumele acordate pentru daune și costuri și cheltuieli morale (în euro) [1] 59591/12 03/10/2011 Dmitriy Aleksandrovich Gromovoy 11/10/1983 Procedura de compensare 20/01/2011 Snezhinsk City Court 04/04/2011 Chelyabinsk Regional Court 1.500 33381/14 11/04/2014 Viktor Viktorovich Melnikov 23/07/1979 Prejudiciu moral pentru transferul tardiv de la închisoarea retrasă la colonia-selecție 14/12/2012 Curtea de district Tverskoy din Moscova 10/10/2013 Curtea de oraș Moscova 1.500 55621/16 29/08/2016 Andrey Igorevich Resin 29/07/1974 Folosire nefondată a cătușelor (apel final - Curtea Supremă a Rusiei - 30/05/2016 12/02/2015 Curtea de district Kirovskiy din Khabarovsk 23/09/2015 Curtea regională Khabarovsk Hotărârea finală a instanței din 30/05/2016 de către Curtea Supremă a Rusiei, respingând apelul de cassare al reclamantului Abramyan și alții c. Rusia (dec.), nr. 38951/13 și 59611/13, 12/05/2015) 1.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF GROMOVOY AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 59591/12 and 2 others –

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 November 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Gromovoy and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 19 October 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained that they had been denied an opportunity to appear in person before the court in the civil proceedings to which they were parties. In application no. 59591/12, the applicant also raised a complaint under the Article 3 of the Convention.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The applicants complained principally that their right to a fair hearing had been breached on account of the domestic courts’ refusal of their requests to appear in court. They relied on Article

6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

7.

The Court reiterates that the applicants, detainees at the time of the events, were not afforded an opportunity to attend hearings in civil proceedings to which they were parties. The details of those domestic proceedings are indicated in the appended table. The Court observes that the general principles regarding the right to present one’s case effectively before the court and to enjoy equality of arms with the opposing side, as guaranteed by Article 6 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities,

Steel and Morris v.

the United Kingdom

, no.

68416/01, §§

59-60, ECHR 2005-II). The Court’s analysis of an alleged violation of the right to a fair trial in respect of cases where incarcerated applicants complain about their absence from hearings in civil proceedings includes the following elements: examination of the manner in which domestic courts assessed the question whether the nature of the dispute required the applicants’ personal presence and determination whether domestic courts put in place any procedural arrangements aiming at guaranteeing their effective participation in the proceedings (see

Yevdokimov and Others v. Russia

, nos.

27236/05 and

10

others, §

48, 16

February 2016).

8.

In the leading case of

Yevdokimov and Others v. Russia,

nos.

27236/05 and 10 others, 16 February 2016, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts deprived the applicants of the opportunity to present their cases effectively and failed to meet their obligation to ensure respect for the principle of a fair trial.

10.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION IN APPLICATION NO. 59591/12

11.

In application no. 59591/12 the applicant also complained under Article

3 of the Convention concerning the inadequate conditions of his detention in IVS in the town of Snezhinsk, Chelyabinsk Region, on multiple occasions during the period between October 2009 and July 2011. The complaint was communicated to the Russian Government.

12.

The Government submitted a declaration with a view to resolving the issue raised by that complaint. They acknowledged the inadequate conditions of detention on the occasions when the applicant had stayed in the mentioned detention facility. They offered to pay the applicant 4,250

euros and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay that amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

13.

The payment will constitute the final resolution of the case.

14.

The applicant informed the Court that he agreed to the terms of the declaration.

15.

The Court finds that, following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government, the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

16.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto and finds no reasons to justify the continued examination of the application insofar as it concerns the complaint about the conditions of the applicant’s detention.

17.

In view of the above, it is appropriate to strike this part of the application no. 59591/12 out of the list.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

18.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

19.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table for the violation of Article 6 of the Convention which it has found in the present cases.

20.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the applications admissible insofar as they concern the applicants’ complaints under Article 6 of the Convention;

3.

Decides

to strike the part of application no. 59591/12 out of its list of cases in accordance with Article

39 of the Convention as regards the complaint concerning the inadequate conditions of detention;

4.

Holds

that the applications disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention concerning the applicant’s absence from civil proceedings;

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 9 November 2017, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Luis López Guerra

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(applicant’s absence from civil proceedings)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Nature of the dispute

Final decision

First-instance hearing date

Court

Appeal hearing date

Court

Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

59591/12

03/10/2011

Dmitriy Aleksandrovich Gromovoy

11/10/1983

Compensation proceedings

20/01/2011

Snezhinsk City Court

04/04/2011

Chelyabinsk Regional Court

1,500

33381/14

11/04/2014

Viktor Viktorovich Melnikov

23/07/1979

non-pecuniary damages for belated transfer from remand prison to the colony-settlement

14/12/2012

Tverskoy District Court of Moscow

10/10/2013

Moscow City Court

1,500

55621/16

29/08/2016

Andrey Igorevich Resin

29/07/1974

Unfounded use of cuffs (final cassation appeal - Supreme Court of Russia - 30/05/2016

12/02/2015

Kirovskiy District Court of Khabarovsk

23/09/2015

Khabarovsk Regional Court

Final court judgment of 30/05/2016 by the Supreme Court of Russia, rejecting the applicant’s cassation appeal

(

Abramyan and Others v. Russia

(dec.), nos.

38951/13 and 59611/13,

12/05/2015)

1,500

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.