CASE OF MARKINY AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF MARKINY AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2017)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE MARCINIE ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 66076/11 și altele 5 - a se vedea lista adăugată JUDGMENT STRASBOURG 12 octombrie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Markiny și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 21 septembrie 2017, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea hotărârilor interne și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEIUNEI ȘI AL ARTICOLULUI 1 A PROTOCOLULUI NR. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea deciziilor interne în favoarea lor și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, la art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, 1 iulie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. Curtea constată, de asemenea, că deciziile din prezentele cereri au ordonat adoptarea unor măsuri specifice (a se vedea tabelul apendice pentru detaliile ordonanțelor judecătorești). Prin urmare, Curtea consideră că deciziile în cauză constituie „posesiuni” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 10. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților. 11. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 12. De asemenea, reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește neexecuția. Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții c. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și alte 6, 2 Mai 2017). Chiar dacă soluția este – sau este încă – disponibilă pentru reclamanții, Curtea reiterează că ar fi nedrept să solicite reclamanților a căror cauze au fost deja în așteptare de mulți ani în sistemul intern și care au venit să caute ajutor la Curte, să-și aducă din nou cererile la tribunalele interne (a se vedea Gerasimov și alții , citat mai sus, § 230). 13. Cu toate acestea, având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, Korotyayeva și alții c. Rusia , nr. 13122/11 și altele §§§ 36-40, 27 iunie 2017; Kamneva și alții , citat mai sus, și, mutatis mutandis Tkhyegepso și alții c. Rusia, nr. 44387/04 și 11 altele, §§§ 21-24, 25 octombrie 2011). Această hotărâre nu aduce atingere viitoarei evaluări a Curții a noului remediu. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 14. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 15. Prin urmare, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru atribuirea acestui cont. 16. În același timp, Curtea constată din concluziile guvernului că hotărârile interne în favoarea reclamanților nu au fost aplicate până în prezent (a se vedea tabelul apendice). Curtea consideră că statul pârât are obligația de a asigura, prin mijloace adecvate, aplicarea hotărârii în favoarea reclamanților (a se vedea Pridatchenko și alții c. Rusia , nos. 2191/03 și altele 3, § 68, 21 iunie 2007, și Salikova c. Rusia , nr. 25270/06, § 83, 15 iulie 2010). Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară plângerile privind neexecuția deciziilor interne în favoarea reclamanților admisibile; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție; deține că Statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea hotărârilor interne în suspensie. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 12 octombrie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Decizie interioare relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Durata procedurilor de punere în aplicare Ordinea internă 66076/11 05/10/2011 (3 solicitanți) Casă Vladimir Andreyevich Markin 02/06/1961 Aleksandr Vladimirovich Markin 24/01/1993 Irina Vladimirovna Markina 21/09/1994 Novovoronezh Tribunalul orașului, 06/05/2009 18/05/2009 În așteptare. Mai mult de 8 ani (s) și 2 luni (s) și 30 zile). În vederea expulzării acuzaților de la apartamentul reclamanților și a furnizat inculpaților locuințe de către administrația Novovoronezh. 2273/12 06/12/2011 Valentina Alekseyevna Lukina 11/06/1933 Tribunalul districtual Levoberezhniy de Lipetsk, 11/05/2011 09/06/2011 În așteptare. Mai mult de 6 ani și 2 luni și 8 zile. Administrarea orașului Gryazi pentru a furniza reclamantului o locuință de trei camere de cel puțin 47.4 mp.m. 33370/12 17/04/2012 Vladimir Leonidovich Mezentsev 23/02/1966 Curtea de District Sokolskiy din regiunea Vologda, 18/10/2011 31/10/2011 În așteptare. Mai mult de 5 ani (s) și 9 luni (s) și 17 zile (s). Administrația orașului Sokol pentru a oferi [reclamantul] locuințe sociale pe o bază prioritară. 44948/12 22/05/2012 Tatyana Vasilievna Shesheva 11/10/1950 Curtea de District Sokolskiy din regiunea Vorogda, 29/11/2011 08/12/2011 În așteptare. Mai mult de 5 ani (s) și 8 luni (s) și 9 zile (s). Administrația orașului Sokol pentru a furniza reclamantului locuințe sociale de cel puțin 70.4sq.m. 19425/13 14/02/2013 Anatoliy Nikolayevich Kirkin 27/03/1960 Curtea militară de la Moscova Garrison, 15/09/2009 06/10/2009 În așteptare. Mai mult de 7 ani (s) și 10 luni (s) și 11 zile (s). Comandant al unității militare 45880 pentru a oferi reclamantului și familiei sale locuințe pe bază de prioritate. 31134/14 05/04/2014 Mariya Nikitichna Tsygankova 05/08/1949 Curtea de district Oktyabrskiy din Barnaul, 13/08/2012 17/10/2012 În așteptare. Mai mult de 4 ani și 10 luni. Comitetul municipal de întreținere a casei din Barnaul să continue cu renovarea clădirii reclamantului... până la 01/07/2013 (detalii lucrărilor care urmează să fie efectuate).

THIRD SECTION

CASE OF MARKINY AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 66076/11 and 5 others -

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

12 October 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Markiny and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 September 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions and of the lack of any effective remedy in domestic law.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND

ARTICLE

13 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

6.

The applicants complained of the non-enforcement of domestic decisions given in their favour and of the lack of any effective remedy in domestic law. They relied, expressly or in substance, on Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

7.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

8.

In the leading case of

Gerasimov and Others v. Russia,

no.

29920/05 and 10 others, 1 July 2014, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

9.

The Court further notes that the decisions in the present applications ordered specific action to be taken (see the appended table for details of court orders). The Court therefore considers that the decisions in question constitute “possessions” within the meaning of Article

1 of Protocol No.

1.

10.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention.

12.

The applicants also complained under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non

‑

enforcement. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see

Kamneva and Others v. Russia

(dec.), no. 35555/05 and 6 others, 2

May 2017). Even though the remedy was – or still is – available to the applicants, the Court reiterates that it would be unfair to request the applicants whose cases have already been pending for many years in the domestic system and who have come to seek relief at the Court, to bring again their claims before domestic tribunals (see

Gerasimov and Others

, cited above, §

230).

13.

However, in the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach,

Korotyayeva and Others v. Russia

, nos.

13122/11 and 2 others, §§ 36-40, 27

June 2017;

Kamneva and Others

, cited above, and,

mutatis mutandis

,

Tkhyegepso and Others v.

Russia,

no.

44387/04 and 11

others, §§

21-24, 25

October 2011). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

14.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

15.

The applicants in the present cases did not submit claims for just satisfaction. Accordingly, the Court considers that there is no call to award them any sum on that account.

16.

At the same time, the Court notes from the Government’s submissions that the domestic judgments in the applicants’ favour have remained unenforced to date (see the appended table). The State’s obligation to enforce those judgments is not in dispute. The Court considers that the respondent State has an outstanding obligation to secure, by appropriate means, enforcement of the judgment in the applicants’ favour (see

Pridatchenko and Others v.

Russia

, nos.

2191/03 and 3

others, §

68, 21

June 2007, and

Salikova v.

Russia

, no.

25270/06, §

83, 15

July 2010).

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the complaints concerning the non-enforcement of domestic decisions in the applicants’ favour admissible;

3.

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1;

4.

Decides

that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article

13 of the Convention;

5.

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions.

Done in English, and notified in writing on 12 October 2017, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Luis López Guerra

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period

End date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

Domestic order

66076/11

05/10/2011

(3 applicants)

Household

Vladimir Andreyevich Markin

02/06/1961

Aleksandr Vladimirovich Markin

24/01/1993

Irina Vladimirovna Markina

21/09/1994

Novovoronezh Town Court, 06/05/2009

18/05/2009

Pending.

More than 8 year(s) and

2 month(s) and 30 day(s).

To evict the defendants from the applicants’ flat and provide the defendants with housing by the Administration of Novovoronezh.

2273/12

06/12/2011

Valentina Alekseyevna Lukina

11/06/1933

Levoberezhniy District Court of Lipetsk, 11/05/2011

09/06/2011

Pending.

More than 6 year(s) and

2 month(s) and 8 day(s).

Administration of the town of Gryazi to provide the applicant with a three room housing measuring no less than 47.4 sq.m.

33370/12

17/04/2012

Vladimir Leonidovich Mezentsev

23/02/1966

Sokolskiy District Court of the Vologda Region, 18/10/2011

31/10/2011

Pending.

More than 5 year(s) and

9 month(s) and 17 day(s).

The Administration of the town of Sokol to provide [the applicant] with social housing on a priority basis.

44948/12

22/05/2012

Tatyana Vasilyevna Shesheva

11/10/1950

Sokolskiy District Court of the Vologda Region, 29/11/2011

08/12/2011

Pending.

More than 5 year(s) and 8 month(s) and 9 day(s).

The Administration of the town of Sokol to provide the applicant with social housing measuring no less than 70.4sq. m.

19425/13

14/02/2013

Anatoliy Nikolayevich Kirkin

27/03/1960

Moscow Garrison Military Court, 15/09/2009

06/10/2009

Pending.

More than 7 year(s) and

10 month(s) and 11 day(s).

Commander of military unit 45880 to provide the applicant and his family with housing on priority basis.

31134/14

05/04/2014

Mariya Nikitichna Tsygankova

05/08/1949

Oktyabrskiy District Court of Barnaul, 13/08/2012

17/10/2012

Pending.

More than 4 year(s) and

10 month(s).

The municipal house maintenance committee of Barnaul to proceed with the renovation of the applicant’s building... by 01/07/2013 (details of works to be done included).